Părerea criticului
România neîmblânzită, un documentar sincer și insolit, rulează în premieră pe marile noastre ecrane. Filmul are în plus față de orice materiale precedente avantajul filmărilor cu drona și al filmărilor cu camere ascunse în pădure, viața sălbatică din țara noastră fiind adusă mai aproape de spectator ca niciodată.
Fără un fir epic clasic, ci doar urmărind natura și fauna în cele patru anotimpuri, documentarul surprinde suficiente mici întâmplări și drame din lumea animală încât să captiveze și un public adult.
Spectatorul mic sau mai vârstnic va urmări cu bucurie urși, păsări, reptile, trecerea anotimpurilor, perspectiva locurilor sălbatice ale României văzute din aer. Imaginea este un alt atu al filmului. Spectatorul va aprecia și vocea naratorului (Victor Rebengiuc), una dintre cele mai credibile voci de la noi, atât pe ecran, pe scenă cât și în afara ei.
Stilul, pe alocuri encomiastic, ne-a amintit unora de „Cântarea României” - se poate explica prin adresarea către o categorie de vârstă nu foarte receptivă la un documentar propriu-zis, însă - în ansamblu - am apreciat sinceritatea.
Ceea ce ne-a lipsit a fost totuși o abordare ceva mai știintifică, poate prin prisma documentarelor de tipul Discovery cu care suntem obișnuiți: ne așteptam să vedem arealuri de răspândire și grafice de populare. Poate că ar fi fost mult, tinând cont de vârsta publicului căruia se adresează, în principal, filmul.
Și, totuși, mai mult spirit critic, sau de poziționare mai nuanțată, ar fi fost binevenite. Acest tip de mesaj apare totuși în finalul filmului, într-o manieră didacticistă.
Filmul îi va face pe școlari și adulți deopotrivă să iubească din nou România care poate că până acum doar i-a dezamăgit.
Fără un fir epic clasic, ci doar urmărind natura și fauna în cele patru anotimpuri, documentarul surprinde suficiente mici întâmplări și drame din lumea animală încât să captiveze și un public adult.
Spectatorul mic sau mai vârstnic va urmări cu bucurie urși, păsări, reptile, trecerea anotimpurilor, perspectiva locurilor sălbatice ale României văzute din aer. Imaginea este un alt atu al filmului. Spectatorul va aprecia și vocea naratorului (Victor Rebengiuc), una dintre cele mai credibile voci de la noi, atât pe ecran, pe scenă cât și în afara ei.
Stilul, pe alocuri encomiastic, ne-a amintit unora de „Cântarea României” - se poate explica prin adresarea către o categorie de vârstă nu foarte receptivă la un documentar propriu-zis, însă - în ansamblu - am apreciat sinceritatea.
Ceea ce ne-a lipsit a fost totuși o abordare ceva mai știintifică, poate prin prisma documentarelor de tipul Discovery cu care suntem obișnuiți: ne așteptam să vedem arealuri de răspândire și grafice de populare. Poate că ar fi fost mult, tinând cont de vârsta publicului căruia se adresează, în principal, filmul.
Și, totuși, mai mult spirit critic, sau de poziționare mai nuanțată, ar fi fost binevenite. Acest tip de mesaj apare totuși în finalul filmului, într-o manieră didacticistă.
Filmul îi va face pe școlari și adulți deopotrivă să iubească din nou România care poate că până acum doar i-a dezamăgit.
