Într-adevar, un film f. frumos, sensibil si f. trist..., facut dupa cartea omonima, "Remus, my Father" în originalul englez, scrisa de Raimond GAITA, fiul lui Remus Gaita, de fapt Gaiță..., fiindca aceasta este povestea unui emigrant dintr-un sat românesc, din Markovac, Vrsac, Banatul Sârbesc...
Remus, care a fugit de-acasa la 13 ani, devenind în 4 ani fierar si emigrând la 17 ani în Germania..., unde s-a casatorit, dupa alti 10 ani, cu o nemtoaica, Christine, o fata "cazuta"..., dar mama fiului sau, Raimond, s-a stabilit cu familia, în anul 1950, în Australia... Sotia lui, Christine Anne Dörr, jucata de actrita germana Franka Potente, este însa o persoana depresiva si f. labila, care nu s-a interesat nici-odata de copilul ei, crescut mai mult de sora ei, Maria, desi aceasta avea doar 15 ani..., si desi ea îl iubeste în felul ei, fara sa se intereseze însa de el... Ea aspira la o viata mai buna, si nu se poate adapta la saracia unei sotii de miner, nici la "mizeria" si izolatia unei ferme australiene, din care familia încearca sa iasa prin diverse "afaceri", crescând gaini sau faurind mobila din fier forjat, care nu reusesc...
Dupa o tentativa de sinucidere, din care este salvata de Remus, sotul ei cumsecade, iertator si f. iubitor, jucat de Eric Bana..., ea fuge la Melbourne, si se-ncurca cu Mitru, din acelasi sat românesc, fratele lui Hora, prietenul sau cel mai bun, cu care face o fetita... Desi acum traieste la oras, saracia si mizeria este la fel de mare, iar femeia repeta "greselile" din trecut, destrabalându-se cu straini, cheltuind banii pe rochii, care le-ar fi trebuit pentru chirie..., în timp ce toti ceilalti, inclusiv fiul ei descurcaret, preiau cu totii muncile pe care ar fi trebuit sa le faca ea... Sie desi familia primeste ajutor de la Remus, Mitru ajunge în final sa-si bata nevasta, care se refugiaza iar la primul ei sot, care si el are un accident, si o ia "razna"..., unde nu rezista însa..., desi acesta o tolereaza si iarta..., si dupa ce mai face înca o fetita cu Mitru, reuseste sa se sinucida, dupa ce acesta îsi luase el însusi viata, aruncându-se dintr-un turn...
Raimond, baiatul în vârsta de doar 9 ani, jucat admirabil de Kodi Smit-McPhee, asista la toate aceste drame, pâna când reuseste sa intre la scoala, traind în internat, si sa-si faca drumul singur, ajutat mereu si de Hora, ajungând astfel un scriitor renumit, si profesor universitar der etica si filozofie...
Comportamentul întelegator si iubitor al tatalui sau, îi aduce tot respectul fiului, care se va maturiza mai repede decât alti copii, fara sa o ia pe cai gresite, desi sufera f. mult... N-o v-a condamna nici pe mama sa, ci va atribui comportamentul ei iresponsabil pe seama bolii depresive..., dar v-a stii sa se "distanteze" de ea, ca sa nu sufere si mai mult, si sa-si vada de drum...
Romanul este un monument pe care Raimond il ridica tatalui sau Remus, si OMENIEI în general... Este dedicat în acelasi timp Mariei, care l-a crescut, când era bebelus... Cartea a avut o f. mare influienta supra literaturii din Australia, fiindca este o relatare realista, despre un subiect practic necunoscut, din unghiul de vedere al unui copil, asupra vietii triste a imigrantilor straini... Raimond Gaita, care a predat atât în Australia cât si în Anglia, s-a stabilit lânga Frogmore, locul unde a crescut, dar astazi peisajul este cu totul schimbat, iarba disparând, lacul ajungând doar o baltoaca, praful si pustiul câstigând tot mau mult teren, într-un loc odinioara oarecum populat, ceeace denota ca se petrec într-adevar schimbari mari climatice, extrem de periculoasa pe pâmânt, daca omul va exploatea în continuare si în nesabuinta, toate resursele naturale, asa cum o facem astazi... Imaginile aride sunt stranii, pentru verdele cu care suntem noi rasfatati în România...
Regia îi apartine australianului Richard Roxburgh, dupa ce Raimond Gaita a refuzat pe multi, fiindu-i frica sa nu se faca din carte o melodrama siropoasa sau un film cu orori si cruzime...
Din pacate filmul nu a reusit sa intre în cinematografe, în Germania, fiind dat doar la televiziune..., si este practic "necunoscut" în România, ca si cartea, desi ar fi trebuit sa fie, mai ales ca este vorba de emigranti dintr-un sat românesc, chiar daca acesta se afla în Serbia... Prezentarea si concluziile filozofice trase din caracterele acestor amarâti emigranti "români", mi-au placut si m-au bucurat, fiindca personajele nu au evoluat în vulgaritate si atacuri oribile violente, practicata astazi peste tot si din ce în ce mai mult, cu care si mediile s-au si ne-au obisnuit, adaptându-se la "viata", doar ca sa obtie cote, prin frica în care ne tin si groaza care ne-o provoaca..., în care se adevereste din nou, ca românii au respectiv si-au pastrat oaerecum OMENIA, reflexii care trebuiesc sa aibe legatura însa si cu inteligenta, nu numai cu inima...
ridaz
pe 06 Septembrie 2010 20:44
super bun filmul nu ma asteptam sa fie asa buna >:D
Remus, care a fugit de-acasa la 13 ani, devenind în 4 ani fierar si emigrând la 17 ani în Germania..., unde s-a casatorit, dupa alti 10 ani, cu o nemtoaica, Christine, o fata "cazuta"..., dar mama fiului sau, Raimond, s-a stabilit cu familia, în anul 1950, în Australia... Sotia lui, Christine Anne Dörr, jucata de actrita germana Franka Potente, este însa o persoana depresiva si f. labila, care nu s-a interesat nici-odata de copilul ei, crescut mai mult de sora ei, Maria, desi aceasta avea doar 15 ani..., si desi ea îl iubeste în felul ei, fara sa se intereseze însa de el... Ea aspira la o viata mai buna, si nu se poate adapta la saracia unei sotii de miner, nici la "mizeria" si izolatia unei ferme australiene, din care familia încearca sa iasa prin diverse "afaceri", crescând gaini sau faurind mobila din fier forjat, care nu reusesc...
Dupa o tentativa de sinucidere, din care este salvata de Remus, sotul ei cumsecade, iertator si f. iubitor, jucat de Eric Bana..., ea fuge la Melbourne, si se-ncurca cu Mitru, din acelasi sat românesc, fratele lui Hora, prietenul sau cel mai bun, cu care face o fetita... Desi acum traieste la oras, saracia si mizeria este la fel de mare, iar femeia repeta "greselile" din trecut, destrabalându-se cu straini, cheltuind banii pe rochii, care le-ar fi trebuit pentru chirie..., în timp ce toti ceilalti, inclusiv fiul ei descurcaret, preiau cu totii muncile pe care ar fi trebuit sa le faca ea... Sie desi familia primeste ajutor de la Remus, Mitru ajunge în final sa-si bata nevasta, care se refugiaza iar la primul ei sot, care si el are un accident, si o ia "razna"..., unde nu rezista însa..., desi acesta o tolereaza si iarta..., si dupa ce mai face înca o fetita cu Mitru, reuseste sa se sinucida, dupa ce acesta îsi luase el însusi viata, aruncându-se dintr-un turn...
Raimond, baiatul în vârsta de doar 9 ani, jucat admirabil de Kodi Smit-McPhee, asista la toate aceste drame, pâna când reuseste sa intre la scoala, traind în internat, si sa-si faca drumul singur, ajutat mereu si de Hora, ajungând astfel un scriitor renumit, si profesor universitar der etica si filozofie...
Comportamentul întelegator si iubitor al tatalui sau, îi aduce tot respectul fiului, care se va maturiza mai repede decât alti copii, fara sa o ia pe cai gresite, desi sufera f. mult... N-o v-a condamna nici pe mama sa, ci va atribui comportamentul ei iresponsabil pe seama bolii depresive..., dar v-a stii sa se "distanteze" de ea, ca sa nu sufere si mai mult, si sa-si vada de drum...
Romanul este un monument pe care Raimond il ridica tatalui sau Remus, si OMENIEI în general... Este dedicat în acelasi timp Mariei, care l-a crescut, când era bebelus... Cartea a avut o f. mare influienta supra literaturii din Australia, fiindca este o relatare realista, despre un subiect practic necunoscut, din unghiul de vedere al unui copil, asupra vietii triste a imigrantilor straini... Raimond Gaita, care a predat atât în Australia cât si în Anglia, s-a stabilit lânga Frogmore, locul unde a crescut, dar astazi peisajul este cu totul schimbat, iarba disparând, lacul ajungând doar o baltoaca, praful si pustiul câstigând tot mau mult teren, într-un loc odinioara oarecum populat, ceeace denota ca se petrec într-adevar schimbari mari climatice, extrem de periculoasa pe pâmânt, daca omul va exploatea în continuare si în nesabuinta, toate resursele naturale, asa cum o facem astazi... Imaginile aride sunt stranii, pentru verdele cu care suntem noi rasfatati în România...
Regia îi apartine australianului Richard Roxburgh, dupa ce Raimond Gaita a refuzat pe multi, fiindu-i frica sa nu se faca din carte o melodrama siropoasa sau un film cu orori si cruzime...
Din pacate filmul nu a reusit sa intre în cinematografe, în Germania, fiind dat doar la televiziune..., si este practic "necunoscut" în România, ca si cartea, desi ar fi trebuit sa fie, mai ales ca este vorba de emigranti dintr-un sat românesc, chiar daca acesta se afla în Serbia... Prezentarea si concluziile filozofice trase din caracterele acestor amarâti emigranti "români", mi-au placut si m-au bucurat, fiindca personajele nu au evoluat în vulgaritate si atacuri oribile violente, practicata astazi peste tot si din ce în ce mai mult, cu care si mediile s-au si ne-au obisnuit, adaptându-se la "viata", doar ca sa obtie cote, prin frica în care ne tin si groaza care ne-o provoaca..., în care se adevereste din nou, ca românii au respectiv si-au pastrat oaerecum OMENIA, reflexii care trebuiesc sa aibe legatura însa si cu inteligenta, nu numai cu inima...