Roofman” are ambele sensuri; este amuzant și prevestitor, dulce și tulburător, ușor de urmărit, dar cu o nuanță inevitabilă de neliniște, chiar serioasă.
psihologu
pe 16 Octombrie 2025 12:33
Pornește de la o istorie fascinantă, plină de potențial cinematografic: Jeffrey Manchester, un infractor ingenios și aproape inofensiv, care după o evadare spectaculoasă încearcă să-și refacă viața ascuns printre jucării și rafturi colorate.
Cianfrance, cunoscut pentru dramele sale intense (The Place Beyond the Pines, The Light Between Oceans), alege aici o direcție mult mai blândă. În loc de introspecție și conflict moral, filmul mizează pe tonuri calde, lumini pastelate și o atmosferă aproape magică. E plăcut vizual, dar emoțional prea „cuminte”.
Channing Tatum își joacă rolul cu naturalețe și carismă, dar rămâne la suprafață – un infractor simpatic, fără vinovăție reală. Kirsten Dunst aduce emoție și sinceritate, însă scenariul o lasă în plan secund, ca pretext pentru redempțiunea eroului. Peter Dinklage și LaKeith Stanfield apar scurt, dar insuficient cât să dea greutate filmului.
„Roofman” încearcă să vorbească despre a doua șansă, dar în final doar confirmă tendința Hollywoodului de a transforma infractorii în personaje adorabile. E un film frumos, dar lipsit de curaj, care preferă să zâmbească în loc să sape adânc.
Verdict: plăcut și bine jucat, dar fără nerv. O poveste despre un hoț care fură zâmbete, nu emoții.
Caius13
pe 16 Octombrie 2025 00:50
Un film excelent, o poveste de viață reală în care tragicul existențial se împletește cu situațiile oarecum comice...Nota 8... Recomand!
Cianfrance, cunoscut pentru dramele sale intense (The Place Beyond the Pines, The Light Between Oceans), alege aici o direcție mult mai blândă. În loc de introspecție și conflict moral, filmul mizează pe tonuri calde, lumini pastelate și o atmosferă aproape magică. E plăcut vizual, dar emoțional prea „cuminte”.
Channing Tatum își joacă rolul cu naturalețe și carismă, dar rămâne la suprafață – un infractor simpatic, fără vinovăție reală. Kirsten Dunst aduce emoție și sinceritate, însă scenariul o lasă în plan secund, ca pretext pentru redempțiunea eroului. Peter Dinklage și LaKeith Stanfield apar scurt, dar insuficient cât să dea greutate filmului.
„Roofman” încearcă să vorbească despre a doua șansă, dar în final doar confirmă tendința Hollywoodului de a transforma infractorii în personaje adorabile. E un film frumos, dar lipsit de curaj, care preferă să zâmbească în loc să sape adânc.
Verdict: plăcut și bine jucat, dar fără nerv. O poveste despre un hoț care fură zâmbete, nu emoții.