Un film bun, cu o actrita cu personalitate in rolul principal.
cezarika21
pe 11 Ianuarie 2016 20:03
Adolescenta Rosetta trăiește într-un parc de rulote, alături de mama ei alcoolică. Visul ei este să obțină un loc de muncă care să o facă să ducă o viață normală. Odată obținut locul de muncă, ea își dă seama că nu a devenit mai fericită, iar problemele ei nu s-au rezolvat.
Povestea sumbră a Rosettei evidențiază efectele traiului în sărăcie asupra dezvoltării emoționale a copiilor, forțând o maturizare mult prea timpurie și o percepție deformată a sentimentelor viitoare. Tinerii își pierd optimismul și încrederea în oameni, iar traiul lor suferă de pe urma experiențelor traumatizante care i-au forțat să se comporte prematur ca adulți. Fericirea devine un concept abstract, pe care ei nu l-au învățat și nu-l pot asimila.
Minimalismul filmului te face să simți suferința interioară a personajului și neputința sa de a putea lupta cu necazurile nesfârșite care îl apasă. Interpretarea lui Émilie Dequenne este credibilă și te marchează în plan psihic. Apăsarea sărăciei produce o senzație similară claustrofobiei, ce înăbușă gândirea rațională și poate să provoace o tragedie. Din păcate, filmului îi lipsește o direcție clară și se simte o oarecare derută în evoluția acțiunii, care este doar parțial explicabilă.
cosmin742000
pe 27 August 2012 09:27
Un film extraordinar , o neincetata lupta pentru supravietuire in aceasta oranduire de toata jena care este capitalismul
margott
pe 20 Aprilie 2012 22:38
Emilie Dequenne a facut un rol bun, aproape ca simti disperarea personajului, lupta interioara care o macina si care o impinge sa mearga inainte cu orice pret. Din pacate, filmul, ca mai toate dramele frantuzesti pe care le-am vazut, sufera de lipsa unui final pe masura.
aayana
pe 25 Noiembrie 2011 20:33
Rosetta este o tânără cu personalitate puternică. Deși provine dintr-o familie săracă și destrămată, cu o mamă alcoolică și imatură, vrea să fie independentă. Nu-i este frică de muncă și depune tot efortul pentru a duce o viață normală. Nu are pe nimeni s-o sprijine și nici încredere în bărbați. Poate din cauza mamei, o femeie care a renunțat demult să mai lupte și se oferă tuturor bărbaților pentru o sticlă de băutură.
Rosetta este simbolul coloanei vertebrale, al omului cu principii sănătoase, care nu se lasă călcat în picioare de nimeni. Un film bun și un personaj construit cu măiestrie.
Povestea sumbră a Rosettei evidențiază efectele traiului în sărăcie asupra dezvoltării emoționale a copiilor, forțând o maturizare mult prea timpurie și o percepție deformată a sentimentelor viitoare. Tinerii își pierd optimismul și încrederea în oameni, iar traiul lor suferă de pe urma experiențelor traumatizante care i-au forțat să se comporte prematur ca adulți. Fericirea devine un concept abstract, pe care ei nu l-au învățat și nu-l pot asimila.
Minimalismul filmului te face să simți suferința interioară a personajului și neputința sa de a putea lupta cu necazurile nesfârșite care îl apasă. Interpretarea lui Émilie Dequenne este credibilă și te marchează în plan psihic. Apăsarea sărăciei produce o senzație similară claustrofobiei, ce înăbușă gândirea rațională și poate să provoace o tragedie. Din păcate, filmului îi lipsește o direcție clară și se simte o oarecare derută în evoluția acțiunii, care este doar parțial explicabilă.
Rosetta este simbolul coloanei vertebrale, al omului cu principii sănătoase, care nu se lasă călcat în picioare de nimeni. Un film bun și un personaj construit cu măiestrie.