E a treia experienta personala a subsemnatului in ceea ce-l priveste pe Ken Loach si de-acum e limpede: cineastul nu face arta pentru arta, e profund implicat, tine sa isi spuna apasat punctul de vedere, face parte din categoria celor care incearca sa schimbe ceva in bine in aceasta lume mizera. Loach imi pare a fi, mai mult sau mai putin, corespondentul lui Costa Gavras, autorul unor memorabile filme politice care incomodeaza serios prin intrebarile pe care le pun. Chiar daca mult mai putin premiat decat "The wind that shakes the barley", "Route Irish" mi s-a parut net superior din punct de vedere emotional, cu personaje atasante de care ajungi sa iti pese si care ajung sa te intristeze avand in vedere prin ceea ce trec. Admirabil in rol Mark Womack!
GabrielaSirbu
pe 12 Decembrie 2011 08:47
Un film din categoria " razboiul - o mare afacere" asadar: nu conteaza cine moare- bani sa iasa, daca ai constiinta- vei disparea, ranile fizice sau psihologice ale supravietuitorilor- nu conteaza, deloc, pentru cei ce conduc afacerea!
In ciuda faptului ca s-au facut filme - cu mult mai dure decat acesta - si se vor mai face, cu cinism si fara scrupule, afacerea va continua....
Toader
pe 03 Decembrie 2011 12:29
ROUTE IRISH *** , r. Ken Loach, i. Mark Womack, Andrea Lowe. Fergus, care face războiul din Irak pe cont propriu, ca body-guard, pentru o companie privată britanică, îşi convinge prietenul să i se alăture în schimbul unui salariu de 10 mii dolari. La Bagdad, oraş al impunităţii şi al rapacităţii, prietenul îşi lasă oasele fiindcă, aşa cum raportează superiorii săi, „s-a găsit la timpul nepotrivit în locul nepotrivit” , adică pe ruta irlandezilor, şoseaua cea mai periculoasă din lume, care leagă aeroportul de zona sigură a Bagdadului. Şefii săi îi caută, cu o insistenţă suspectă, telefonul mobil. Aparatul ajunge la Fergus care descoperă în el, înregistrareaa unui barbar atac al blindatului împotriva unui taxi care adăpostea un cuplu paşnic şi copii acestuia. Fergus e decis să-i răzbune pe toţi...
Subiect de polar, de fapt pretext pentru Loach de a-şi angaja din noi pasiunea în denunţul acţiunilor corporaţiilor. Pe marginea unei intrigi palpitante, regizorul dezvăluie lipsa de scrupule şi imunitatea totală pe care o au invadatorii Irakului, oglindită în sintagma „Unde nu e sânge, nu e vină”! Cineastul denunţă metodele de tortură, lipsa de scrupule ca şi noul orizont al atacului: „Irakul e trecutul. Acum căutăm perspective noi...”
In ciuda faptului ca s-au facut filme - cu mult mai dure decat acesta - si se vor mai face, cu cinism si fara scrupule, afacerea va continua....
Subiect de polar, de fapt pretext pentru Loach de a-şi angaja din noi pasiunea în denunţul acţiunilor corporaţiilor. Pe marginea unei intrigi palpitante, regizorul dezvăluie lipsa de scrupule şi imunitatea totală pe care o au invadatorii Irakului, oglindită în sintagma „Unde nu e sânge, nu e vină”! Cineastul denunţă metodele de tortură, lipsa de scrupule ca şi noul orizont al atacului: „Irakul e trecutul. Acum căutăm perspective noi...”