Părerea criticului
Animația Ruby Gillman, adolescenta kraken prezintă și punctul de vedere al caracatițelor în marea bătălie cu sirenele pentru afecțiunea fetițelor de pretutindeni; de acum înainte, credem că și caracatițele vor fi iubite și că fetițele vor dori costume cu tentacule, nu doar cozi de sirenă, pentru că animația are o eroină atașantă. De exemplu, fetița mea de 3 ani - cu care am urmărit filmul la cinema - deja mă alintă „mamă caracatiță”, iar despre ea spune că este „fetița caracatiță” (apelativele alternează cu „mamă flăcăruie”, pentru că am văzut împreună și animația Elemental).
Ruby Gillman, adolescenta kraken, producție DreamWorks Animation, este un film ce merită bifat vacanța aceasta: dă glas unor personaje fără de voce până acum, plus că oferă imagini ale oceanului cum nu am mai văzut până acum într-o animație: hipnotizante, făcând întinderea de apă atractivă și înfricoșătoare în același timp. De asemenea, pletele lui Ruby reușesc să fie - la ieșirea din apă - translucide, o măiestrie a departamentului de efecte speciale.
Animația oferă și o privire plină de căldură asupra relației mamă-fiică-bunică, prezentând-o totodată cu toate problemele și frumusețea ei.
Cu un scenariu - totuși - previzibil, povestea este a lui Ruby Gillman, o adolescentă timidă, care își caută locul în liceul dintr-un orășel pescăresc. Vrea să îl invite la bal pe băiatul pe care îl meditează la matematică, dar nu are curaj. Când un concurs de împrejurări face ca viața liceanului să fie pusă în pericol, Ruby va afla - salvându-l - că provine dintr-o legendară familie regală de krakeni și că destinul ei se află în adâncurile apelor, ceea ce este mai presus decât orice și-ar fi putut imagina vreodată. Ruby reușește să reabiliteze imaginea unei întregi specii devenind eroina care salvează oceanul și orașul.
Dublajul în limba română este bine realizat, cu voci potrivite pentru personaje, iar afișul ales pentru teritoriul nostru mi se pare mult mai bine ales decât cel pentru teritoriul american, făcut parcă pentru a speria copiii, nu pentru a-i atrage.
Ruby Gillman, adolescenta kraken, producție DreamWorks Animation, este un film ce merită bifat vacanța aceasta: dă glas unor personaje fără de voce până acum, plus că oferă imagini ale oceanului cum nu am mai văzut până acum într-o animație: hipnotizante, făcând întinderea de apă atractivă și înfricoșătoare în același timp. De asemenea, pletele lui Ruby reușesc să fie - la ieșirea din apă - translucide, o măiestrie a departamentului de efecte speciale.
Animația oferă și o privire plină de căldură asupra relației mamă-fiică-bunică, prezentând-o totodată cu toate problemele și frumusețea ei.
Cu un scenariu - totuși - previzibil, povestea este a lui Ruby Gillman, o adolescentă timidă, care își caută locul în liceul dintr-un orășel pescăresc. Vrea să îl invite la bal pe băiatul pe care îl meditează la matematică, dar nu are curaj. Când un concurs de împrejurări face ca viața liceanului să fie pusă în pericol, Ruby va afla - salvându-l - că provine dintr-o legendară familie regală de krakeni și că destinul ei se află în adâncurile apelor, ceea ce este mai presus decât orice și-ar fi putut imagina vreodată. Ruby reușește să reabiliteze imaginea unei întregi specii devenind eroina care salvează oceanul și orașul.
Dublajul în limba română este bine realizat, cu voci potrivite pentru personaje, iar afișul ales pentru teritoriul nostru mi se pare mult mai bine ales decât cel pentru teritoriul american, făcut parcă pentru a speria copiii, nu pentru a-i atrage.
