Părerea criticului
Patrice Leconte este autorul unor filme de mare succes ("Ridicule" - Cesar, 1997 pentru cea mai buna regie si cel mai bun film, "Fata de pe pod", Cesar - 1999, cel mai bun actor: Daniel Auteuil, "Vaduva din Saint Pierre", cu Emir Kusturica in rolul principal) iar "Strada Placerilor" nu face decat sa-i confirme valoarea.
Recunoscand ca istoria nu e chiar marea lui pasiune si nici nu obisnuieste sa se documenteze cu acribie asupra epocii sau locului in care isi plaseaza actiunea, Leconte mizeaza mai mult pe imaginatie atunci cand reconstituie un bordel parizian din anii '40: "Doream sa fac din "Palais Oriental" un loc al placerilor, unde curg rauri de sampanie si rasuna rasete de femei imbracate sumar, un loc unde miroase a parfumuri si a pudra fina. Asa ca le-am spus actritelor: "Stiu ca e o viziune idealizata a bordelurilor, dar vom face ca si cum aceste fete au trait aici vremuri fericite si nici una nu a ezitat vreodata sa urce cu vreun client. Iar la inchiderea casei de toleranta, toate vor avea un soc."
Bordelul din Strada Placerilor este un soi de astru mobil. Cand intri pe usa acestui stabiliment, patrunzi in alta lume si te simti bine acolo." Petit Louis (Patrick Timsit) este fiul unei prostituate din bordelul "Palais Oriental". A crescut printre damele de consumatie invatand sa nu se mire de nimic si, mai ales, sa se faca util. Dupa moartea mamei sale, Petit Louis a devenit un fel de "copil de trupa" care isi ingrijeste mamele adoptive cum poate el mai bine: le piaptana, le ajuta la machiaj, le maseaza umerii osteniti, cara lemne si carbuni, vegheaza focul...
Idealul lui in viata este sa se faca mare si sa gaseasca o femeie de care sa aiba grija. Desi adult in toata firea, Louis continua sa fie un copil naiv si romantios, leganat in plasa himerelor ce-i lumineaza sufletul. Mic, urat si prea devreme imbatranit, omuletul visator se indragosteste cobza de Marion (Laetitia Casta), proaspata achizitie a tractirului. Frumoasa, fragila, suava - Marion este intruchiparea ideala a femeii pe care micul Louis visa dintotdeauna s-o protejeze.
Numai ca fetei nici nu-i trece prin cap gandul ca "baiatul bun la toate" o copleseste cu atentii din ratiuni sentimentale. Iar Louis, in bunatatea lui infinita, se impaca imediat cu gandul ca nu va avea parte niciodata de vreo recompensa pentru adoratia sa. Asta nu-l impiedica sa-si urmeze cu abnegatie vocatia de inger pazitor. Va gasi pentru Marion un iubit acceptabil si ii va deschide drumul spre o noua cariera, aceea de cantareata (Laetitia Casta vadeste calitati vocale demne de apreciere!).
Vine insa si clipa cind totul se prabuseste. Odata razboiul incheiat, incep marile schimbari. Prostituitia va fi interzisa prin lege iar casele de toleranta se vor desfiinta. Imaginatia lui Petit Louis lucreaza halucinant: el vede prostituatele zburand literalmente, aruncate pe ferestrele bordelurilor. Fetele, parasite de clientii care s-au intors miseleste la neveste, incearca sa castige un codru de paine pe strazile cotropite de ploaie.
Marion are necazuri mari iar Petit Louis va mobiliza toata breasla femeilor de strada pentru a o ajuta. Desi plasat intr-un mediu al derizoriului cu nuante exotice, filmul lui Leconte abunda in caractere memorabile, imagini de mare plasticitate si, mai ales, in emotie veritabila. Chiar daca a ajuns la noi cu o intarziere de aproape trei ani, "Strada Placerilor" merita sa fie explorata!
Recunoscand ca istoria nu e chiar marea lui pasiune si nici nu obisnuieste sa se documenteze cu acribie asupra epocii sau locului in care isi plaseaza actiunea, Leconte mizeaza mai mult pe imaginatie atunci cand reconstituie un bordel parizian din anii '40: "Doream sa fac din "Palais Oriental" un loc al placerilor, unde curg rauri de sampanie si rasuna rasete de femei imbracate sumar, un loc unde miroase a parfumuri si a pudra fina. Asa ca le-am spus actritelor: "Stiu ca e o viziune idealizata a bordelurilor, dar vom face ca si cum aceste fete au trait aici vremuri fericite si nici una nu a ezitat vreodata sa urce cu vreun client. Iar la inchiderea casei de toleranta, toate vor avea un soc."
Bordelul din Strada Placerilor este un soi de astru mobil. Cand intri pe usa acestui stabiliment, patrunzi in alta lume si te simti bine acolo." Petit Louis (Patrick Timsit) este fiul unei prostituate din bordelul "Palais Oriental". A crescut printre damele de consumatie invatand sa nu se mire de nimic si, mai ales, sa se faca util. Dupa moartea mamei sale, Petit Louis a devenit un fel de "copil de trupa" care isi ingrijeste mamele adoptive cum poate el mai bine: le piaptana, le ajuta la machiaj, le maseaza umerii osteniti, cara lemne si carbuni, vegheaza focul...
Idealul lui in viata este sa se faca mare si sa gaseasca o femeie de care sa aiba grija. Desi adult in toata firea, Louis continua sa fie un copil naiv si romantios, leganat in plasa himerelor ce-i lumineaza sufletul. Mic, urat si prea devreme imbatranit, omuletul visator se indragosteste cobza de Marion (Laetitia Casta), proaspata achizitie a tractirului. Frumoasa, fragila, suava - Marion este intruchiparea ideala a femeii pe care micul Louis visa dintotdeauna s-o protejeze.
Numai ca fetei nici nu-i trece prin cap gandul ca "baiatul bun la toate" o copleseste cu atentii din ratiuni sentimentale. Iar Louis, in bunatatea lui infinita, se impaca imediat cu gandul ca nu va avea parte niciodata de vreo recompensa pentru adoratia sa. Asta nu-l impiedica sa-si urmeze cu abnegatie vocatia de inger pazitor. Va gasi pentru Marion un iubit acceptabil si ii va deschide drumul spre o noua cariera, aceea de cantareata (Laetitia Casta vadeste calitati vocale demne de apreciere!).
Vine insa si clipa cind totul se prabuseste. Odata razboiul incheiat, incep marile schimbari. Prostituitia va fi interzisa prin lege iar casele de toleranta se vor desfiinta. Imaginatia lui Petit Louis lucreaza halucinant: el vede prostituatele zburand literalmente, aruncate pe ferestrele bordelurilor. Fetele, parasite de clientii care s-au intors miseleste la neveste, incearca sa castige un codru de paine pe strazile cotropite de ploaie.
Marion are necazuri mari iar Petit Louis va mobiliza toata breasla femeilor de strada pentru a o ajuta. Desi plasat intr-un mediu al derizoriului cu nuante exotice, filmul lui Leconte abunda in caractere memorabile, imagini de mare plasticitate si, mai ales, in emotie veritabila. Chiar daca a ajuns la noi cu o intarziere de aproape trei ani, "Strada Placerilor" merita sa fie explorata!
