Uneori, nu ai nevoie de o poveste complicată ca să te bucuri de un film. E suficientă o misiune clară, câteva personaje interesante și suficientă acțiune cât să nu ai timp să te plictisești. Iar dacă mai adaugi și un duo care funcționează bine împreună, lucrurile devin și mai interesante.
Cam pe ideea asta merge și Runner, noul film regizat de Scott Waugh, care transformă o simplă livrare medicală într-o cursă nebunească împotriva timpului.
În centrul poveștii îl avem pe Hank Malone (Alan Ritchson), un fost militar care trăiește în Brisbane și lucrează ca un fel de curier pentru transporturi în care fiecare secundă contează. Hank nu e genul de om care să vorbească prea mult. E tăcut, calculat și preferă să rezolve lucrurile fără prea multe explicații.
Pe Alan Ritchson sigur îl cunoașteți din serialul Reacher, de pe Amazon Prime. E genul de tip masiv, care nu se lasă intimidat prea ușor și care știe să se descurce în situații complicate. Numai că, de data aceasta, în spatele aparenței de om de neclintit se ascunde și un personaj ceva mai vulnerabil, care încearcă să-și găsească un rost după tot ce a trăit.
Misiunea lui pare destul de simplă la început: trebuie să transporte un ficat destinat unei fetițe grav bolnave până la spital. Numai că lucrurile se complică rapid, iar ficatul ajunge în vizorul unei grupări criminale. Hank și Ben Bishop (Owen Wilson) se trezesc prinși într-o cursă contra cronometru, în timp ce un cartel face tot posibilul să-i oprească.
Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut la Runner este dinamica dintre cei doi protagoniști.
Hank e omul care vrea să rezolve totul cât mai repede și fără discuții inutile. Ben, în schimb, e exact opusul lui. Vorbește mult, e optimist și pare uneori complet pe lângă situație. Are și talentul de a spune ceva nepotrivit exact când lucrurile devin mai tensionate.
Dacă Hank preferă să rezolve o problemă cu pumnul, Ben ar încerca mai întâi să discute cu persoana pe care Hank tocmai a pus-o la pământ.
Contrastul dintre ei funcționează bine și oferă filmului o bună parte din umor. Ritchson e tipul dur, care încearcă să țină lucrurile sub control, în timp ce Wilson e personajul vorbăreț, care pare să aibă ceva de spus în orice situație.
Nu inventează ei roata în filmele de acțiune, dar împreună chiar merg. Ritchson face pe durul, Wilson vorbește cât pentru amândoi și, culmea, combinația funcționează Dacă stai să te gândești, premisa filmului e destul de simplă: un organ trebuie să ajungă la un copil înainte să fie prea târziu.
Aș putea spune că ficatul e adevăratul personaj principal al filmului.
Fiecare ambuteiaj, fiecare urmărire și fiecare confruntare înseamnă timp pierdut. Iar aici miza nu e un transport de bani, diamante sau cine știe ce obiect misterios. E vorba despre viața unui copil.
Mi-a plăcut că filmul păstrează această miză în centrul poveștii. Știi de la bun început ce trebuie să se întâmple și înțelegi foarte clar ce riscă să se piardă dacă lucrurile nu merg conform planului.
În același timp, povestea lui Hank adaugă și o notă emoțională. Nu avem de-a face doar cu un tip dur care se bate cu toată lumea, ci cu un om care încearcă să-și găsească un motiv să meargă mai departe după propriile pierderi.
Faptul că misiunea lui presupune salvarea unui copil se leagă destul de firesc de această parte a personajului.
Iar Kate (Leila George), mama fetiței care are nevoie de transplant, este cea care ne amintește că, dincolo de toată agitația, există o miză mult mai importantă decât orice confruntare.
Pentru Hank și Ben, e o misiune care trebuie dusă la capăt. Pentru Kate, e vorba despre viața copilului ei.
La capitolul acțiune, Scott Waugh, fost cascador, pune accent pe urmăriri, lupte corp la corp și cascadorii spectaculoase. Iar filmul nu duce lipsă de momente în care lucrurile scapă complet de sub control.
Una dintre secvențele care mi-au atras atenția este urmărirea cu ambulanța, care se potrivește perfect cu atmosfera generală a filmului.
Runner nu e genul de producție pe care să o urmărești cu gândul la realism. Personajele rezistă unor lovituri care probabil le-ar trimite direct la terapie intensivă, iar numărul celor care își pierd viața e mult mai mare decât ați crede, având în vedere că întreaga poveste se învârte în jurul salvării unui singur copil. Aici seamănă foarte mult cu Desperate Measures (1998) cu Andy Garcia și Michael Keaton în rolurile principale.
E genul de producție la care te așezi comod și te lași prins în toată nebunia, chiar dacă unele cascadorii sunt trase de păr (înjunghiat și împușcat și supraviețuiește, mașina e lovita în față se rupe iar personajul ramâne doar cu volanul în mână...)
În tabăra adversă îl avem pe Damian Zaldívar (Rodrigo Santoro), liderul grupării criminale care vrea să pună mâna pe ficat. Damian este un antagonist destul de clasic, calculat și amenințător, fără prea multe surprize. Nici oamenii săi nu beneficiază de prea multă dezvoltare. Mulți dintre ei sunt acolo mai degrabă pentru a le pune piedici lui Hank și Ben și pentru a complica o misiune care, oricum, nu era deloc simplă.
Dar, până la urmă, povestea nu se concentrează prea mult asupra lor, ci pe cei doi protagoniști și pe încercarea lor de a duce ficatul la destinație. Runner e genul de film în care doi oameni complet diferiți ajung într-o situație imposibilă și trebuie să se descurce cum pot pentru a-și duce misiunea la bun sfârșit.
Mi-a plăcut mai ales contrastul dintre cei doi și felul în care relația lor face ca toată nebunia să fie ceva mai amuzantă. Povestea e simplă, dar are suficient ritm cât să te țină atent până la final. Dacă ai chef de un film de acțiune pe care să-l urmărești fără să-ți bați prea mult capul, Runner s-ar putea să fie exact ce cauți.
P.S. Mi-a plăcut mai mult decât The Runner, cel cu Gal Gadot, de pe Amazon Prime. Da, titlurile astea chiar nu fac viața mai ușoară. Să nu vorbim că mi-a plăcut mai mult și decât Resident Evil. Acolo tot un curier avem dar e urmărit de zombi.
user-696b522a55aab
pe 04 Octombrie 2026 18:48
Nu există o porcărie mai mare!!
Rusine ca exista acest film pe ecrane în România !!!
evernote
pe 29 Septembrie 2026 15:37
Bud Spencer, reloaded.
xerses
pe 28 Septembrie 2026 13:29
Un film bun pentru genul lui, asa ca l-am urmarit cu interesa si placere.
marius7x
pe 25 Septembrie 2026 23:26
A fost fix un sezon de Reacher pe repede înainte. Adică exact ce așteptam.
dany6960
pe 12 Septembrie 2026 14:21
Asta e un film care iti da la ficat... Si nu, nu de la Antrefrig, ci din Brisbane. Bine ca e scurt si nu plictiseste. Dar scenele de lupta sunt exagerate si nu stiam ca mafiotii hispanici au si ei roackarii lor.
Cam pe ideea asta merge și Runner, noul film regizat de Scott Waugh, care transformă o simplă livrare medicală într-o cursă nebunească împotriva timpului.
În centrul poveștii îl avem pe Hank Malone (Alan Ritchson), un fost militar care trăiește în Brisbane și lucrează ca un fel de curier pentru transporturi în care fiecare secundă contează. Hank nu e genul de om care să vorbească prea mult. E tăcut, calculat și preferă să rezolve lucrurile fără prea multe explicații.
Pe Alan Ritchson sigur îl cunoașteți din serialul Reacher, de pe Amazon Prime. E genul de tip masiv, care nu se lasă intimidat prea ușor și care știe să se descurce în situații complicate. Numai că, de data aceasta, în spatele aparenței de om de neclintit se ascunde și un personaj ceva mai vulnerabil, care încearcă să-și găsească un rost după tot ce a trăit.
Misiunea lui pare destul de simplă la început: trebuie să transporte un ficat destinat unei fetițe grav bolnave până la spital. Numai că lucrurile se complică rapid, iar ficatul ajunge în vizorul unei grupări criminale. Hank și Ben Bishop (Owen Wilson) se trezesc prinși într-o cursă contra cronometru, în timp ce un cartel face tot posibilul să-i oprească.
Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut la Runner este dinamica dintre cei doi protagoniști.
Hank e omul care vrea să rezolve totul cât mai repede și fără discuții inutile. Ben, în schimb, e exact opusul lui. Vorbește mult, e optimist și pare uneori complet pe lângă situație. Are și talentul de a spune ceva nepotrivit exact când lucrurile devin mai tensionate.
Dacă Hank preferă să rezolve o problemă cu pumnul, Ben ar încerca mai întâi să discute cu persoana pe care Hank tocmai a pus-o la pământ.
Contrastul dintre ei funcționează bine și oferă filmului o bună parte din umor. Ritchson e tipul dur, care încearcă să țină lucrurile sub control, în timp ce Wilson e personajul vorbăreț, care pare să aibă ceva de spus în orice situație.
Nu inventează ei roata în filmele de acțiune, dar împreună chiar merg. Ritchson face pe durul, Wilson vorbește cât pentru amândoi și, culmea, combinația funcționează Dacă stai să te gândești, premisa filmului e destul de simplă: un organ trebuie să ajungă la un copil înainte să fie prea târziu.
Aș putea spune că ficatul e adevăratul personaj principal al filmului.
Fiecare ambuteiaj, fiecare urmărire și fiecare confruntare înseamnă timp pierdut. Iar aici miza nu e un transport de bani, diamante sau cine știe ce obiect misterios. E vorba despre viața unui copil.
Mi-a plăcut că filmul păstrează această miză în centrul poveștii. Știi de la bun început ce trebuie să se întâmple și înțelegi foarte clar ce riscă să se piardă dacă lucrurile nu merg conform planului.
În același timp, povestea lui Hank adaugă și o notă emoțională. Nu avem de-a face doar cu un tip dur care se bate cu toată lumea, ci cu un om care încearcă să-și găsească un motiv să meargă mai departe după propriile pierderi.
Faptul că misiunea lui presupune salvarea unui copil se leagă destul de firesc de această parte a personajului.
Iar Kate (Leila George), mama fetiței care are nevoie de transplant, este cea care ne amintește că, dincolo de toată agitația, există o miză mult mai importantă decât orice confruntare.
Pentru Hank și Ben, e o misiune care trebuie dusă la capăt. Pentru Kate, e vorba despre viața copilului ei.
La capitolul acțiune, Scott Waugh, fost cascador, pune accent pe urmăriri, lupte corp la corp și cascadorii spectaculoase. Iar filmul nu duce lipsă de momente în care lucrurile scapă complet de sub control.
Una dintre secvențele care mi-au atras atenția este urmărirea cu ambulanța, care se potrivește perfect cu atmosfera generală a filmului.
Runner nu e genul de producție pe care să o urmărești cu gândul la realism. Personajele rezistă unor lovituri care probabil le-ar trimite direct la terapie intensivă, iar numărul celor care își pierd viața e mult mai mare decât ați crede, având în vedere că întreaga poveste se învârte în jurul salvării unui singur copil. Aici seamănă foarte mult cu Desperate Measures (1998) cu Andy Garcia și Michael Keaton în rolurile principale.
E genul de producție la care te așezi comod și te lași prins în toată nebunia, chiar dacă unele cascadorii sunt trase de păr (înjunghiat și împușcat și supraviețuiește, mașina e lovita în față se rupe iar personajul ramâne doar cu volanul în mână...)
În tabăra adversă îl avem pe Damian Zaldívar (Rodrigo Santoro), liderul grupării criminale care vrea să pună mâna pe ficat. Damian este un antagonist destul de clasic, calculat și amenințător, fără prea multe surprize. Nici oamenii săi nu beneficiază de prea multă dezvoltare. Mulți dintre ei sunt acolo mai degrabă pentru a le pune piedici lui Hank și Ben și pentru a complica o misiune care, oricum, nu era deloc simplă.
Dar, până la urmă, povestea nu se concentrează prea mult asupra lor, ci pe cei doi protagoniști și pe încercarea lor de a duce ficatul la destinație. Runner e genul de film în care doi oameni complet diferiți ajung într-o situație imposibilă și trebuie să se descurce cum pot pentru a-și duce misiunea la bun sfârșit.
Mi-a plăcut mai ales contrastul dintre cei doi și felul în care relația lor face ca toată nebunia să fie ceva mai amuzantă. Povestea e simplă, dar are suficient ritm cât să te țină atent până la final. Dacă ai chef de un film de acțiune pe care să-l urmărești fără să-ți bați prea mult capul, Runner s-ar putea să fie exact ce cauți.
P.S. Mi-a plăcut mai mult decât The Runner, cel cu Gal Gadot, de pe Amazon Prime. Da, titlurile astea chiar nu fac viața mai ușoară. Să nu vorbim că mi-a plăcut mai mult și decât Resident Evil. Acolo tot un curier avem dar e urmărit de zombi.
Rusine ca exista acest film pe ecrane în România !!!