Este un film despre România de ieri/azi/mâine. Adică despre hoție/duplicitate/dezinteres în masă și ,ipotetic, curaj punctual.
Chiar dacă scenariu are și părți mai puțin inspirate/reușite, Alexandru Suciu compensează printr-o interpretare credibilă. Merită vizionat.
Nota 7
user-632f235027549
pe 06 Iulie 2023 23:42
Poți sa mai vezi un film în timpul filmului ăsta, atât de lălăit este...
alena_alexandre
pe 24 Ianuarie 2022 12:04
Enervant și frustrant ca fix când a ajuns in fata șefului procuror nu a mai știut ce sa zică…fix atunci, bă dă-o încolo , iar actorul principal nu are niciun fel de intonație. Parca spune totul pe un ton neutru. Nu transmite emoție. Povestea e caz din realitate…din păcate.
ionut.sturzoiu
pe 18 Martie 2021 13:02
Recunosc ca am ramas placut surprins si captivat. O sa-l revad cu placere
blackmore
pe 08 Iulie 2020 15:39
Un film romanesc vizionabil, despre un doctor care parca venise de pe alta planeta si nu stia ca traieste in Romania o tara care nu are cum sa existe
ancota
pe 05 Mai 2020 21:03
Da. Acest film ne arată, cam trei sferturi din cele 90 de minute, cum eroul principal se plimbă solitar prin diverse locuri. In principiu pe holuri. Holuri de spital, de ministere, de procuratură, dar și pe stradă, pe diferite șosele etc. Adică e destul de variat. Ar fi frumos dacă n-ar fi teribil de plictisitor. Adică teribil de plictisitor. În rest aceeași rețetă deja consacrată: subiect de scurtmetraj de max 15 min. lungit ca să arate a lungmetraj. Peste această măreață lălăială se adaugă dialogurile groaznice și jocul robotizat al actorului principal care banuiesc că ar fi putut juca și firesc dacă nu l-ar fi obligat regizoarea să joace atît de prost și neconvingător. Păcat de el. Scenariul mi s-a părut cel mai slab din ultima perioadă. Fara un moment culminant (sau poate o fi avut, dar nu m-am prins eu), fară o răsturnare de situație și cu o rezolvare complet aiurea și de neînțeles.
Singurul pe care vreau să-l remarc este Gelu Colceag în rolul profesorului. Este singurul care știe de ce se află în filmul ăsta și e cât se poate de firesc în ce face și ce spune. Bravo, lui!
fsu
pe 04 Martie 2019 22:33
Și eu am fost la film și am fost impresionat de prima jumătate începută în forță în care atenția mi-a fost captata în totalitate cu mare impact emoțional.
Știam cazul Hexifarma dar filmul m-a făcut sa vad din alt punct de vedere efectul caracatiței corupte asupra omului de rand de la pacient la medic.
Un subiect cu mare potențial.
Partea mai puțin buna a filmului începe în a doua jumătate a lui în care avem excesiv de multe scene cu caracter metaforic, în care nu se întâmplă mai nimic.
Pe scurt începutul setează așteptări pe care finalul reușește sa le rateze în foarte mare măsură.
Poate pentru cei cu un simt artistic puțin mai dezvoltat, finalul are un impact mai puternic decât a avut pt mine.
Felicit curajul realizatorilor și le mulțumesc pentru efortul lor de a aduce la cunoștință adevăratele probleme ale societății noastre.
mirodoni
pe 03 Martie 2019 20:07
„Să nu ucizi!”- sau: De ce l-am împușcat pe Ceaușescu!?
https://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=158813
Sinopsis: „Să nu ucizi” spune povestea lui Cristian, un chirurg tânăr şi ambițios, pe care pierderea unui pacient, în urma unei intervenţii de rutină, îl determină să pornească o luptă solitară împotriva sistemului, riscându-și familia şi cariera pentru a descoperi adevărul. Regizorii mărturisesc că este povestea unui Don Quijote care se luptă cu faţa umană a unui sistem care există pentru că noi îl acceptăm prin toate acțiunile noastre de zi cu zi.
Nici n-ar trebui să spun mai mult! Poate doar faptul că filmul durează aproape două ore. Dacă nu știi acest lucru, s-ar putea să ți se pară lung.
Nu are importanță nici cine a regizat, nici cine a scris scenariul, nici cine „joacă” în film. Aceste lucruri pot fi aflate de pe internet. Important este că nimic nu pare regizat, nimic nu pare jucat, nimic nu pare construit în imaginația unui scenarist, ci pare totul luat direct din realitate și adus pe ecran.
Deși declarat „după un fapt real”, filmul nu este o anchetă jurnalistică pentru ecran mare. Este un film în adevăratul sens al cuvântului. Pe ecran nu se văd interpreții, ci oamenii. Oamenii reali, din păcate.
Filmul nu este despre eroi, cum spun cronicarii, sau despre fața bolnavă a unui sistem de sănătate. Este mult mai mult. Este despre noi, cei care l-am împușcat pe Ceaușescu, deși era creația noastră, despre noi, cei care am votat Constituția pe care o avem, am adus la conducerea Țării președinții pe care i-am avut și partidele pe care le-am dorit, iar acum ne mirăm de rezultate.
Aici nu este vorba despre sistemul de sănătate, ci despre toate „sistemele”, inclusiv cel juridic. Este aceeași stare de neputință ca și atunci, și căutăm vinovați oriunde, dar nu în oglindă.
user-5c7afc250b251
pe 02 Martie 2019 23:58
O pierdere de timp...un film extrem de plictisitor, fara o actiune care sa iti mentina atentia treaza iar finalul previzibil. Adica nu se intampla nimic, ca in tot filmul de altfel...
dedecercea
pe 02 Martie 2019 14:21
buna ziua as vrea sa vad filmul online ,, am cauat si nu am gasit nu stiti cand apare online sau daca a aparut sa imi da-ti si mie linke-ul sa il vad va rog
user-5c79a86f58885
pe 01 Martie 2019 23:53
Recomand vizionarea acestui film!
Eu una am pierdut noțiunea timpului și m-am simtit că sunt parte din acțiunea filmului. Atât de puternic m-a cuprins.
Este foarte reușit. Și sunt mândră de toți cei care au contribuit la el.
Chiar dacă scenariu are și părți mai puțin inspirate/reușite, Alexandru Suciu compensează printr-o interpretare credibilă. Merită vizionat.
Nota 7
Singurul pe care vreau să-l remarc este Gelu Colceag în rolul profesorului. Este singurul care știe de ce se află în filmul ăsta și e cât se poate de firesc în ce face și ce spune. Bravo, lui!
Știam cazul Hexifarma dar filmul m-a făcut sa vad din alt punct de vedere efectul caracatiței corupte asupra omului de rand de la pacient la medic.
Un subiect cu mare potențial.
Partea mai puțin buna a filmului începe în a doua jumătate a lui în care avem excesiv de multe scene cu caracter metaforic, în care nu se întâmplă mai nimic.
Pe scurt începutul setează așteptări pe care finalul reușește sa le rateze în foarte mare măsură.
Poate pentru cei cu un simt artistic puțin mai dezvoltat, finalul are un impact mai puternic decât a avut pt mine.
Felicit curajul realizatorilor și le mulțumesc pentru efortul lor de a aduce la cunoștință adevăratele probleme ale societății noastre.
https://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=158813
Sinopsis: „Să nu ucizi” spune povestea lui Cristian, un chirurg tânăr şi ambițios, pe care pierderea unui pacient, în urma unei intervenţii de rutină, îl determină să pornească o luptă solitară împotriva sistemului, riscându-și familia şi cariera pentru a descoperi adevărul. Regizorii mărturisesc că este povestea unui Don Quijote care se luptă cu faţa umană a unui sistem care există pentru că noi îl acceptăm prin toate acțiunile noastre de zi cu zi.
Nici n-ar trebui să spun mai mult! Poate doar faptul că filmul durează aproape două ore. Dacă nu știi acest lucru, s-ar putea să ți se pară lung.
Nu are importanță nici cine a regizat, nici cine a scris scenariul, nici cine „joacă” în film. Aceste lucruri pot fi aflate de pe internet. Important este că nimic nu pare regizat, nimic nu pare jucat, nimic nu pare construit în imaginația unui scenarist, ci pare totul luat direct din realitate și adus pe ecran.
Deși declarat „după un fapt real”, filmul nu este o anchetă jurnalistică pentru ecran mare. Este un film în adevăratul sens al cuvântului. Pe ecran nu se văd interpreții, ci oamenii. Oamenii reali, din păcate.
Filmul nu este despre eroi, cum spun cronicarii, sau despre fața bolnavă a unui sistem de sănătate. Este mult mai mult. Este despre noi, cei care l-am împușcat pe Ceaușescu, deși era creația noastră, despre noi, cei care am votat Constituția pe care o avem, am adus la conducerea Țării președinții pe care i-am avut și partidele pe care le-am dorit, iar acum ne mirăm de rezultate.
Aici nu este vorba despre sistemul de sănătate, ci despre toate „sistemele”, inclusiv cel juridic. Este aceeași stare de neputință ca și atunci, și căutăm vinovați oriunde, dar nu în oglindă.
Eu una am pierdut noțiunea timpului și m-am simtit că sunt parte din acțiunea filmului. Atât de puternic m-a cuprins.
Este foarte reușit. Și sunt mândră de toți cei care au contribuit la el.