Părerea criticului
Din 2012 încoace, peste 10.000 de persoane au fost constrânse să își părăsească casele lor din cartierul Fikirtepe din Istanbul, pentru ca locul acestor case să fie luat de zgârie-nori și de șantiere. Saf spune povestea lor.

Transformarea orașului a afectat viața comunității din care fac parte personajele Kamir (Erol Afsin) și Remziye (Saadet Aksoy), o comunitate săracă devenită între timp terenul unei gropi de gunoi.

În umbra zgârie-norilor aflați în construcție, clădirile părăsite sunt ocupate de refugiați sirieni, iar dezvoltatorii fac permanent presiuni către proprietari ca aceștia să își vândă micile proprietăți. Kamil este nevoit să lucreze în secret pe un șantier, acceptând și un salariu de mizerie plătit de obicei sirienilor, lucrând pentru cel care i-a distrus cartierul.

Deși era cunoscut ca un om generos, bun și altruist, frica de a nu fi dat în vileag, ostracizarea și sărăcia îl schimbă, trezind mânia colegilor săi turci, care îl văd pe el, ca și pe sirieni, ca pe niște trădători.

Filmul lui Ali Vatansever este povestea unui om ale cărui natură bună și simț al binelui, poate și naivitate, sunt luate în derâdere, exploatate și în cele din urmă erodate. Un film despre rasismul îndreptat împotriva imigranților, dar și despre distrugerea unor comunități de către corporații.

Valoarea ideologică a tensiunii dintre personaje - principiile lui Kamir și pragmatismul lui Remziye - formează nucleul din centrul filmului Saf. Drama apare atunci când ambele părți își părăsesc, fiecare, poziția sa rigidă de la început.