Sobru,descriptiv,egal,fara a miza pe vreo poveste – filmul imprumuta ceva din tehnica documentarului.Schimband perspectiva,si privindu-l ca pe o fotografie obiectiva a unei lumi, el lasa deopotriva senzatia unui reportaj foarte artistic.
O singura scena – cea a grupului de barbati cu picioare amputate,topaind in carjele lor sub cerul din care cad in ploaie proteze - hiperbolizeaza intens si transmite ideea, ca lupta si resemnarea sunt la fel de importante in ecuatia supravietuirii.Ca dorinta de a simti,de a te bucura,de a trai mai departe – e in natura umana si poate ramane intacta in ciuda celor mai teribile atrocitati.Si aici,in acest sentiment, este de fapt toata frumusetea filmului.
De vazut atunci cand esti nemultumit si suparat pe viata.S-ar putea,brusc,sa te simti extrem de norocos.
O singura scena – cea a grupului de barbati cu picioare amputate,topaind in carjele lor sub cerul din care cad in ploaie proteze - hiperbolizeaza intens si transmite ideea, ca lupta si resemnarea sunt la fel de importante in ecuatia supravietuirii.Ca dorinta de a simti,de a te bucura,de a trai mai departe – e in natura umana si poate ramane intacta in ciuda celor mai teribile atrocitati.Si aici,in acest sentiment, este de fapt toata frumusetea filmului.
De vazut atunci cand esti nemultumit si suparat pe viata.S-ar putea,brusc,sa te simti extrem de norocos.