Africa. Pe întinderile nesfârşite unde antilopele, zebrele şi alte creaturi hălăduiesc cu miile ei vin în vacanţă. Turişti nemţi şi austrieci veniţi la vânătoare conduc printre boscheţi, stau la pândă, îşi urmăresc prada. Trag, plâng de entuziasm şi îşi fac poză lângă animalele ucise. Un film de vacanţă despre cum e să iei o viaţă, un film despre natura umană.
În doar câteva imagini sugestive, Seidl reușește să disipeze orice posibilitate de raționalizare: că vânătoarea este un sport vechi, că ține sub control supra-popularea, că e bună pentru economia locală, că aproape toată lumea mănâncă carne. Iar atunci când cuplul în vârstă schimbă păreri în cunoștință de cauză despre mușchiulețul de antilopă, animalul pe care se gândesc să-l cumpere și să-l omoare, nebunia vânătorii devine palpabilă...
