Sinopsis
În aprilie 2005, un scandal mediatic specula povestea mai multor femei concediate de o companie micã din Alsacia, care le-a propus ulterior sã fie angajate în România, pentru un salariu de 110 euro. Aceastã sumã reprezenta o zecime din salariul minim din Franța.
Documentarul nostru reușește sã transforme acea propunere absurdã într-un adevãrat schimb social și cultural între oameni din cele douã țãri implicate. În contextul extinderii Uniunii Europene și al aderãrii României în 2007, „Salariu – 110 euro” prezintã probleme care ne privesc, în mod direct, pe noi toți.
Primul documentar romanesc despre efectele globalizarii pune fata in fata doua grupuri de muncitoare de la doua fabrici cu profil similar, apartinand aceluiasi patronat romano-francez. La un moment dat, patronul francez, nevoit sa disponibilizeze o parte a muncitoarelor frantuzoaice, gaseste solutia de a le detasa la o filiala a fabricii din Medias. Filmul urmareste cu onestitate si simpatie intalnirea dintre doua culturi, descoperind ca nu se poate vorbi de o ciocnire dintre civilizatii. Frantuzoaicele si romancele reusesc sa se inteleaga – chiar daca nu vorbesc aceeasi limba - pentru ca au aceleasi probleme, salariul mic fiind cea mai mare dintre ele. Filmul nu respinge globalizarea si nu urmareste sa demonizeze patronii si nici sa deplanga soarta angajatilor lor. Este mai degraba o incursiune discreta in vietile oamenilor, care isi expun nemultumirile si micile lor satisfactii.
Documentarul nostru reușește sã transforme acea propunere absurdã într-un adevãrat schimb social și cultural între oameni din cele douã țãri implicate. În contextul extinderii Uniunii Europene și al aderãrii României în 2007, „Salariu – 110 euro” prezintã probleme care ne privesc, în mod direct, pe noi toți.
Primul documentar romanesc despre efectele globalizarii pune fata in fata doua grupuri de muncitoare de la doua fabrici cu profil similar, apartinand aceluiasi patronat romano-francez. La un moment dat, patronul francez, nevoit sa disponibilizeze o parte a muncitoarelor frantuzoaice, gaseste solutia de a le detasa la o filiala a fabricii din Medias. Filmul urmareste cu onestitate si simpatie intalnirea dintre doua culturi, descoperind ca nu se poate vorbi de o ciocnire dintre civilizatii. Frantuzoaicele si romancele reusesc sa se inteleaga – chiar daca nu vorbesc aceeasi limba - pentru ca au aceleasi probleme, salariul mic fiind cea mai mare dintre ele. Filmul nu respinge globalizarea si nu urmareste sa demonizeze patronii si nici sa deplanga soarta angajatilor lor. Este mai degraba o incursiune discreta in vietile oamenilor, care isi expun nemultumirile si micile lor satisfactii.
