Părerea criticului
Fanii serialului Castle Rock, inspirat de crâmpenie din scrierile celebrului autor de romane horror Stephen King, au primit cu bucurie vestea că acţiunea din al doilea sezon avea loc în celebrul orăşel Jerusalem's Lot, înfăţişat în al doilea roman al autorului, Salem's Lot (1975). Zvonurile de atunci, câ ni s-ar pregăti o nouă ecranizare după celebra poveste cu vampiri, au fost confirmate rapid, iar acum iată că un film inspirat de roman se pregăteşte de lansare pe Max.
Bun-venit în Salem's Lot, orăşelul liniştit în care locuitorii nu-şi încuie uşile la venirea nopţii şi unde bârfele vecinilor şi ocazionala bătaie din curtea şcolii sunt cele mai neplăcute lucruri ce se pot întâmpla. Pe un deal din preajma oraşului tronează impozantul conac Marsten, iar vestea că acesta a fost cumpărat de un european înstărit pune oraşul pe jar. În acest context, sosirea unui celebru autor şi fost rezident al oraşului, Ben Mears (Lewis Pullman, pe care îl vom vedea într-un rol principal şi în Thunderbolts*), trece complet neobservată. Doar că dispariţia unui copil distruge liniştea orăşelului, care în curând se va confrunta cu evenimente tot mai sinistre.
Regizat de Gary Dauberman - cunoscut mai ales pentru scenariul altor două superhituri inspirate de Stephen King, cele două It lansate în 2017 şi 2019 - Salem's Lot explorează o temă extrem de puternică şi interesantă: ce anume te poate determina să treci la acţiune, când poate tu nu eşti în pericol, dar în comunitatea ta se întâmplă lucruri oribile. Ce anume te determină să-ţi sacrifici propriul confort şi să te pui în slujba comunităţii, ceea ce te pune şi în calea răului? Desigur, rostul lungmetrajului este să înfioare, dar această temă a eroismului comunitar - a rezidentului care ar putea pleca încotro vede cu ochii, dar rămâne să lupte şi poate chiar să se sacrifice - devine cumva omniprezentă.
Tema vampirului este extrem de ofertantă, în sensul că echilibrează perfect interacţiunile dintre personajele pozitive şi cele negative. Vampirii pot acţiona noaptea, dar trebuie să se ascundă în timpul zilei. Pot levita, dar e de ajuns o cruce improvizată pentru a-i respinge. În acest context, Stephen King recurge la una dintre tacticile sale narative preferate, anume exagerarea. Dacă în The Shining pornea de la populara temă a casei bântuite şi o gonfla într-un imens hotel bântuit, aici provocarea vine din numărul vampirilor: ce-ar fi dacă numărul lor ar creşte rapid, iar eliminarea lor unul după altul ar fi imposibilă?
Deşi nu-i lipsesc momentele înspăimântătoare şi dispune de efecte speciale convingătoare (ochii vampirilor strălucesc hipnotizant, de exemplu), noua ecranizare fuşereşte câteva dintre cele mai puternice momente ale cărţii. Atmosfera este excelentă, dar poate că o durată mai mare ar fi echilibrat un neajuns al filmului (în prima parte evenimentele se succed prea lent, în a doua prea rapid) şi poate că o miniserie ar fi fost formatul care să facă mai multă dreptate cărţii. Filmul suferă şi din cauza unor scăpări tembele, de exemplu la un moment dat un vampir hipnotizează un rezident al oraşului să-l lase să-i treacă pragul, dar apoi, când unul din personajele principale se retrage într-o căsuţă din, numeroşii vampiri prezenţi "uită" că au această abilitate.
Din păcate nici finalul nu face dreptate cărţii, care devenea încă şi mai memorabilă în urma unui epilog în care supravieţuitorii umani se întorc în Salem's Lot pentru a-l arde din temelii, siguri că în cine ştie ce pivniţă sau subsol încă să mai află un vampir gata să răspândească răul. Victoria categorică şi chirurgicală din film nu este doar un anticlimax memorabil, ci şi cel mai mare ţăruş înfipt într-un crez omniprezent din scrierile lui King, aceea că o sămânţă a răului rezistă întotdeauna şi că aceasta se hrăneşte cu alte forme de rău până acaparează şi atacă ceea ce este bun...
Bun-venit în Salem's Lot, orăşelul liniştit în care locuitorii nu-şi încuie uşile la venirea nopţii şi unde bârfele vecinilor şi ocazionala bătaie din curtea şcolii sunt cele mai neplăcute lucruri ce se pot întâmpla. Pe un deal din preajma oraşului tronează impozantul conac Marsten, iar vestea că acesta a fost cumpărat de un european înstărit pune oraşul pe jar. În acest context, sosirea unui celebru autor şi fost rezident al oraşului, Ben Mears (Lewis Pullman, pe care îl vom vedea într-un rol principal şi în Thunderbolts*), trece complet neobservată. Doar că dispariţia unui copil distruge liniştea orăşelului, care în curând se va confrunta cu evenimente tot mai sinistre.
Regizat de Gary Dauberman - cunoscut mai ales pentru scenariul altor două superhituri inspirate de Stephen King, cele două It lansate în 2017 şi 2019 - Salem's Lot explorează o temă extrem de puternică şi interesantă: ce anume te poate determina să treci la acţiune, când poate tu nu eşti în pericol, dar în comunitatea ta se întâmplă lucruri oribile. Ce anume te determină să-ţi sacrifici propriul confort şi să te pui în slujba comunităţii, ceea ce te pune şi în calea răului? Desigur, rostul lungmetrajului este să înfioare, dar această temă a eroismului comunitar - a rezidentului care ar putea pleca încotro vede cu ochii, dar rămâne să lupte şi poate chiar să se sacrifice - devine cumva omniprezentă.
Tema vampirului este extrem de ofertantă, în sensul că echilibrează perfect interacţiunile dintre personajele pozitive şi cele negative. Vampirii pot acţiona noaptea, dar trebuie să se ascundă în timpul zilei. Pot levita, dar e de ajuns o cruce improvizată pentru a-i respinge. În acest context, Stephen King recurge la una dintre tacticile sale narative preferate, anume exagerarea. Dacă în The Shining pornea de la populara temă a casei bântuite şi o gonfla într-un imens hotel bântuit, aici provocarea vine din numărul vampirilor: ce-ar fi dacă numărul lor ar creşte rapid, iar eliminarea lor unul după altul ar fi imposibilă?
Deşi nu-i lipsesc momentele înspăimântătoare şi dispune de efecte speciale convingătoare (ochii vampirilor strălucesc hipnotizant, de exemplu), noua ecranizare fuşereşte câteva dintre cele mai puternice momente ale cărţii. Atmosfera este excelentă, dar poate că o durată mai mare ar fi echilibrat un neajuns al filmului (în prima parte evenimentele se succed prea lent, în a doua prea rapid) şi poate că o miniserie ar fi fost formatul care să facă mai multă dreptate cărţii. Filmul suferă şi din cauza unor scăpări tembele, de exemplu la un moment dat un vampir hipnotizează un rezident al oraşului să-l lase să-i treacă pragul, dar apoi, când unul din personajele principale se retrage într-o căsuţă din, numeroşii vampiri prezenţi "uită" că au această abilitate.
Din păcate nici finalul nu face dreptate cărţii, care devenea încă şi mai memorabilă în urma unui epilog în care supravieţuitorii umani se întorc în Salem's Lot pentru a-l arde din temelii, siguri că în cine ştie ce pivniţă sau subsol încă să mai află un vampir gata să răspândească răul. Victoria categorică şi chirurgicală din film nu este doar un anticlimax memorabil, ci şi cel mai mare ţăruş înfipt într-un crez omniprezent din scrierile lui King, aceea că o sămânţă a răului rezistă întotdeauna şi că aceasta se hrăneşte cu alte forme de rău până acaparează şi atacă ceea ce este bun...
