Salò o le 120 giornate di Sodoma (1975)

Salo sau cele 120 de zile ale Sodomei este ultimul film al maestrului de filme erotice ''Pier Paolo Pasolini'',dansul este stiut petru filme precum:
The Canterburry Tales
Theorem
Accatone etc.
Filmul este foarte greu de urmarit,cu scene terifiante,dar daca esti mai atent si nu te gandesti ca e un rahat de film,va fi genial.

Un film controversat care se dorește un manifest împotriva fascismului dar în final nu dorește decât să socheze telespectatorii si sa obtina un rating ridicat din acest motiv. Eu il pun pe aceeași stacheta cu Canibal Holocaust si The Human Centipede fara a fi totusi atât de sangeros ca seria Saw ,Hotel sau alte porcării de dupa anii 2000. Cu indulgență un 5. Nu e nici măcar film de artă.

Nu imi vine sa cred ca m-am putut uita la asa ceva, este un film oribil. Cred ca regizori si actori sunt bolnavi mintali de au putut face un asemenea film

Pasolini este un regizor bun, unul din cei mari ai Italiei, dar cu filmul acesta a dat-o in bara. E un film de propaganda antifascista, absurd si penibil. Daca vrei sa atragi atentia asupra unui regim criminal, e bine sa o faci cu argumente si fapte reale, nu cu povesti absurde si perverse. Cred ca nici Ilia Ehrenburg n-ar fi reusit sa faca ceva mai penibil.

Unii oameni se uită la Salò, râmân șocați (în sens bun, sau nu, depinde de persoană) și apoi nu mai văd nimic din filmografia acestui cineast. Cum altfel făcusem și eu pentru o perioadă bună, poate pentru că nu aveam mari așteptări de la acest controversat autor declarat marxist ce nu avusese nici pregătirea necesară unui regizor, terminând doar o facultatea de litere, ca apoi să publice câteva volume de poezii. Ei bine, mă înșelasem amarnic fiindcă Pier Paolo Pasolini merită să fie inclus în lista regizorilor geniali, devenind unul dintre favoriții mei. Revening la Salò (ce sic sună titlul, nu?), cine poate trece de scatologie, găsește o operă superbă adresată societății italiene, însă nu e prima așa zisă “șocantă”, mai ales că autorul devenise din ce în ce mai nemulțumit cu clasa politică a vremii, scoțând opere deloc cuminți precum Porcile sau Il Decameron, poate fiind influențat de Fellini cu al său Satyricon.

Trăind într-un mediu nu tocmai de înaltă clasă, Pasolini a știut din tinerețe să-și ascundă trăirile, emoțiile și contradicțiile, chiar față de prieteni, dar odată ce a început să se exprime artistic și-a descătușat geniul. Inspirat de Dante Alighieri, face prima capodoperă parțial neorealistă, Accattone, folosind actorul său fetiș, Franco Citti. Aici se poate observa aspirația sa pentru ceva ce întruchipează o credință, pentru ceva divin ce distruge normele, dorință ce va da naștere celei mai frumoase capodopere a sa, Il vangelo secondo Matteo. "Sunt un ateu – spunea el – care trăieşte cu nostalgia unei credinţe". După cum explică în conformitate cu opera sa, caută "sensul unui ceva pe care eu, ca marxist, nu pot să-l explic, şi pe care marxismul nu-l poate explica". După părerea lui Pasolini, “organizarea economică neocapitalistă propagă valori care pe de o parte înăbușă valorile vieții culturale și spirituale – extirpând posibilitatea comportamentului critic și a gândirii sănătoase – pe de altă parte este de neatins pentru oamenii ce se luptă să supraviețuiască, oferă o alternativă mincinoasă, deoarece aceștia nu pot ajunge din urmă stilul de viață propovăduit.”

Pe plan regizoral continuă incursiunea sa cu neorealismul și situația politică cu Uccellacci e uccellini ca apoi să dea altă capodoperă în surprinzătorul său vis marxist-utopic Teorema. Urmează alte adaptări respectabile din antichitate din care se remarcă Il fiore delle mille e una notte ca o celebrare a vieții și frumuseții ca apoi să vină această plină de venin, mușcătoare, caustică, aproape amuzantă operă inspirată de nimeni altul decât Marchizul de Sade. Nu condamn pe nimeni care nu suportă filmul sau îl consideră o pierdere de vreme sau un afront adus esteticii și bunului simț, dar la fel ca filmografia unui Lars von Trier, această capodoperă are ceva nedigerabil ce rămâne în memorie sau e total reprimat. Prin controlul social puternic, sadist asupra trupului se arată controlul societății asupra sinelui, răpus de orice drept, chiar și acela de a muri. Totul este caracterizat de o agresivitate corporală în care trupul celuilalt poate fi posedat, intervenind umilința și a distrugerea. Orice ar fi, filmul rămâne un etalon, chiar pentru șoc și pentru simbolismul scabros și puterea pe care o surescită în fiecare, dacă nu pentru ideile și satira creată. Imediat după terminarea filmului, având 53 de ani, Pasolini a fost asasinat în 1975 pe malul mării, la Ostia. Totuși, circumstanțele morții sale violente sunt până în ziua de azi neelucidate și implică teorii politice, preferințele sale sexuale, mașina sa Alfa Romeo, câțiva motocicliști și alte lucruri rămase etern îngropate. Ecce homo

Salò o le 120 giornate di Sodoma (1975)

Este ciudat cum omul cauta in permanente sa patrunda in strafundurile fiintei sale si acolo sa doreasca sa caute doar partea cea mai distructiva si intunecata din el, dar si mai ciudat este ca multi incearca sa inteleaga si sa contemple aceasta analiza si rezultatul ei. Cum e si cazul acestui film si a criticilor lui.
In ciuda repulsiei pe care o creaza pelicula de fata, (cel putin unele scene din aceasta), filmul este o adaptare cosmetizata a scrierii Marchizului de Sade. Departe de sadismul si de violenta operei originale, creatia lui Pasolini extrage sau se inspira doar din ciudata opera a secolului 18. Modul subiectiv in care se face selectia fragmentelor ridica numeroase intrebari vis-a-vis de ideile pe care Pasolini le vrea surprinse in acest film dar si mai multe intrebari legate de persoana regizorului italian.
Ca idee centrala, aceea a unei critici sociale concentrate pe abuz, un abuz la care este supusa populatia de catre intreaga clasa conducatoare, (cei 4 lideri reprezentand fiecare in parte una din cele 4 puteri in stat: justitia, guvernul, clasa exploatatoare sau patronatele, biserica), filmul este mult mai coerent si mai plin de semnificatii decat opera originala care marjeaza doar pe caracterul nihilist si pe distrugere in general.
Cu o multime de intruziuni deloc corecte din punct de vedere al arbitrajului, filmul deformeaza notiuni. Asa ca asistam in maniera deja brevetata a acestui regizor doar la scene de penetrare in maniera gay, pedepsiri doar a relatiilor normale, cele libertine fiind trecute cu vederea si valorificarea la maxim a trupurilor masculine.
Se vorbeste despre placerea latenta ce s-ar ascunde in fiecare dintre noi pentru aceste abuzuri, abrutizari si dominari asupra altor trupuri ale semenilor. Se spune ca aceasta putere ar avea o latura erotica. Nu stiu daca e sau nu asa intrucat marturisesc ca un am simtit, in afara de mila si scarba in anumite momente, nicio placere erotica. Poate ca e momentul sa imi pun anumite intrebari...; sau poate ca un… . Nu stiu ce sa zic…
Un film manifest ce critica ierarhia sociala si care o face din pacate intr-o maniera care decredibilizeaza acest protest; sau din contra, este luat atat de in serios de catre unii incat acestia sfarsesc prin a fi declarati de catre majoritate ca dereglati, depravati sau bolnavi. Un 6,21 doar pentru modul de pornire al acestui experiment social.

Ps. Minti mai profunde aduc in discutie critica consumerismului. In film, ca sa glumesc putin, se consuma doar propriile productii. Nu vad unde e consumerismul. Plus ca in orpera originala, consumerism in secolul 18?!

da un film care te socheaza
nu cred ca regizorul era un om normal ce gusturi!
dar si actorii

Nu as putea sa recomand nimanui filmul asta! E pierdere de vreme. Cel mai prost film vazut de mine!

Cam prea socant si cand te gandesti ca regizorul a fost ucis dupa ce a terminat filmul. Prea controversat si bolnav. Si cand ma gandesc ca am facut pariu sa ma uit la el cap coada si sa nu derulez.

Foarte dezgustator acest gen de film.E facut doar pentru adevaratii cinefili.Cred ca regizorul avea o minte cu adevarat bolnava.Scenariul a fost si el foarte neasteptat si actorii nu stiu cum de au acceptat asemenea roluri.Recunosc ca acest film m-a dezgustat maxim,dar este unul bun,mai ales pentru anii 1975.

E un film facut doar sa socheze, fara insa a transmite un mesaj, mesaj coerent de orice fel.Sade in scrierile sale baga toate prostiile care ii treceau prin cap, dar pe langa asta, mai pune si cateva pietre pretioase: mai o viziune dura la adresa divinitatii, mai o fresca sociala ce arata moravurile vremii, mai putina filosofie, nu intotdeauna de calitate, dar totusi era ceva.

Asta face diferenta intre zilele lui Sade si zilele lui Pasolini, substanta.Filmul asta nu are gram de mesaj de orice fel.Prezinta doar niste cruditati care sunt acceptate de mai toata lumea ca o transpunere a inumanitatii ce zace in fiecare dintre noi, niste scene, ce-i drept memorabile tocmai prin controversa pe care o creaza si niste dialoguri din care eu nu am ramas cu nimic.

Probabil este un film pe care orice amator de senzatii trebuie sa il vada, dar nici macar senzatia nu e atat de patrunzatoare.Te uiti ca la un freak show,incercand sa cauti profunzimea inexistenta din spatele exploatatarii.5, doar pentru ca pe parte de gore-horror, exploatare a excelat...mai ales in giorno de sangre.

Film lipsit de sens și de interes . Pur și simplu dezgustător ,fără îndoială, filmul cel mai mizerabil , din istoria cinematografiei .

Nici pentru 800 milioane de euro , n-as fi acceptat sa fiu un acest film. Socant,terifiant,nu am rezistat mai mult de 40 de minute. Nu stiu daca regizorul merita sa moara datorita acestui 'film' dar nu era pe departe.

M-a socat acest film (e primul de cest gen pe care il vad) doar ca nu stiu nici cum sa-l cataloghez si nici in ce gen sa-l incadrez. Este un fel de Holocaust in varianta cinefila; nici nu ai cum sa spui ca-ti place asa ceva dar nici nu poti nega adevarul, faptul ca au existat si exista astfel de oameni bolnavi(cum sunt si homosexualii) , faptul ca noi oamenii suntem cele mai evoluat fiinte dp Pamant si totodata si cei mai nenorociti si capabili de lucruri grotesti si consider ca noi ceilalti care avem o ratiune nu ar trebui sa lasam sa se intample asemena lucruri(asta intr-o lume ideala) Este si o capodopera negativa dar si un monument de prostie in acelasi timp pentru mine. Nu exceleaza in nimic acest acest film doar prezinta niste realitati crude facute de niste oameni care nu ar trebui sa existe pe pamant.Este mai rau decat Holocaustul lui Hitler

Ce trebuie sa retinem din filmul asta e ca chestiile astea s-au intamplat, se intampla si se vor mai intampla.. nu am avut rabdare sa ma uit la el intreg am dat cu fast forward ca ma dezgusta uneori.... Suntem bolnavi ca specie.

Un film de-a dreptul genial, care privit in detaliu scoate la suprafata foarte multe bube ale societatii in care traim. Genialitatea cu care a fost construit acest film ma lasa mut, regizorul a fost de-a dreptul senzational, iar un astfel de film merita vizionat si eu chiar il recomand.

Filmul nu este decat o "mostra" de-a arata cat de ciudati si bolnavi suntem de fapt. Omul vrea sa vada degradanta, depravrare si perversitate. Iar pe cat de gretoase sau respinsatoare sunt scenele pe atat de mult exista si curiozitatea. Este un film dur cu scene socante, greu de vizionat pentru cei cu un stomac sensibil. Cine vrea sa se incumete sa-l vada pe acesta, trebuie mai intai sa vizioneze Taxidermia (2006), nu de alta dar trebuie sa va faceti incalzirea! Eu unul am fost curios sa-l vad din cauza faptului ca regizorul a fost asasinat dupa terminarea filmului si nu-i condamn pe acei oameni, in acei ani erau foarte multi incuiati. La noi probabil pe timpul comunismul ar fi fost considerat un terorist si spanzurat. Acest film nu este prost si nu este inutil, este o dovada de curaj din partea unui regizor care a vrut sa faca altceva!
In opinia mea Pier Paolo Pasolini ramane un martir.
Odihneasca-se in pace!

Nota 9/10

Se poate califica drept cel mai prost si inutil film facut din istoria cinematografiei.

Un film extrem, dur. Dar este o fotografie a acelor vremuri, desigur sub amprenta lui Pasolini. Daca veti citi "Pielea" lui Curzio Malaparte, veti vedea drama, mizeria si realitatea italienilor in plin razboi mondial, continuata si dupa Este cruda, tocmai de aceea autorul a fost pus la index de Biserica Catolica. Sa nu uitam, ca anii '70, vin imediat dupa anii de dezinhibare totala proiectata in anii '60. Ca sa-l intelegeti pe Pasolini, trebuie sa-l si cititi.

Greu de urmarit....si care este "castigul"n ca vezi un astfel de film?!

Hai ca n-o fi fost nebun Pasolini, dar o doaga-doua tot ii lipseau. Glumesc. Nu e un film facut de o minte bolnava, e o mini-radiografie a unei societati bolnave, depravate, a dezumanizarii. Ma rog, nu-i prea greu de inteles mesajul lui, problema e ca imaginile sunt uneori greu de digerat, iar impactul vizual e mai puternic decat mesajul pe care-l transmit.

Sunt total de acord cu faptul ca Salo este un film dur, dar nu pot sa fiu de acord cu faptul ca este un film prost, oribil(sau alte adjective care au fost folosite pentru a-l caracteriza). Si nu cred ca Pasolini a avut o minte bolnava.

O foarte mare prostie.Ca sa faci asa ceva trebuie sa ai o imaginatie foarte bolnava si o minte foarte senila.

cel mai socant film,cel mai controversat,cel mai depravat.
Arta poate sa existe si in aceasta forma,greu de acceptat insa de majoritatea consumatorilor.
Desi la inceput am urat filmul,pana la urma il consider unul bun.

Cel mai oribil film vizionat vreodata.Nu-mi pot da seama cum de actorii au acceptat sa joace in asa ceva.

filmu' asta nu merita nici macar jumatate de steluta! un film extraordinar de prost...

o mizerie, lasati vrajeala cu psihanaliza lu peste... numai o minte bolnava poate sa adapteze pentru cinematografie ailalta mizerie pe care a scris-o alt bolnav...si sunt fan horror

Ne face sa fim constienti ca pentru unii pedeapsa cu moartea(si un pic de tortura) ar fi cea mai buna solutie!!!!

Inacceptabil!!!

cel mai ciudat film facut vreaodata ,un film care ne pune pe ganduri si ne face constienti de supeficialitate veti cotidiene