Samaria (2004)

Chiar dacă Samaria (2004) este un film pe mai multe planuri, construcția sa nu seamănă deloc cu filmele de tip "mozaic". Se pot menționa mai multe teme - adolescența, prostituția tinerilor, relația dintre un părinte și copilul său -, sau unele elemente împrumutate de la genul polițist sau de la cel al dramei.

Însă un singur personaj (Yeo-jin) este liantul între toate aceste planuri care curg unul din altul, într-un mod neașteptat și, la o primă vedere, destul de discret - evoluția sa seamănă cu parcurgerea unor trepte de tip cauză-efect-cauză (fără o finalitate certă).

Maniera în care debutează acest film ne poate face să credem că asistăm la povestea tristă și bizară a două prietene adolescente, prinse într-un joc al prostituției (mai mult de voie decât de nevoie). Jae-yeong este prostituata, iar Yeo-jin își asumă rolul proxenetului - cu nehotărâri și gelozii care fac referire și la natura relației celor două - o iubire în stadiu incipient. Însă povestea aceasta nu durează prea mult: Jae-yeong se sinucide când este surprinsă de polițiști în camera motelului unde se întâlnea cu un client.

Următorul fir narativ derivă în chip ciudat din această moarte neașteptată: din vinovăție, din prietenie/iubire, Yeo-jin pornește pe urmele prietenei sale, într-o încercare de salvare, de recuperare a unei inocențe pierdute. Drumul acesta trece însă prin patul fiecărui client pe care-l avusese Jae-yeong - și Yeo-jin se supune traumei din dorința de a lua asupra ei un calvar iluzoriu, doar de ea perceput: Jae-yeong a murit cu zâmbetul pe buze și cu gândul/visul la unul dintre clienți, lăsându-i prietenei sale impresia greu de digerat că savura aceste întâlniri pe bani.