Părerea criticului
Miniseria de televiziune dedicată Sfântului Petru (avându-l în rolul principal pe Omar Sharif, actor egiptean care s-a născut creștin și s-a convertit apoi la islamism) prezintă modul de închegare a primei comunități creștine după răstignirea lui Hristos, depășirea divergențelor de opinie cu privire la convertirea celorlalte popoare, asimilarea iubirii de oameni ca valoare creștină supremă și începerea primelor persecuții anticreștine.
Ideile generoase ale filmului au puterea de a pătrunde în sufletele deschise ale privitorilor, dar modul de realizare cinematografică nu se ridică la înălțimea subiectului. Este un film de televiziune și arată ca un film de televiziune, melodramatic, cu multe erori de producție, cu interpretări molcome și lipsite de patos (cu excepția lui Omar Sharif) și cu o regizare neconvingătoare.
Cu toate acestea, filmul merită văzut pentru reamintirea valorilor creștine, necesare în perioada actuală de derută spirituală pe care o traversează omenirea. Ascensiunea secularismului și a oamenilor lipsiți de principii este un fapt îngrijorător. Personal, m-a surprins asemănarea izbitoare a persecuțiilor anticreștine din perioada romană cu Holocaustul și pogromurile antievreiești din ultimul secol, iar creșterea retoricii antireligioase (pretins ateistă, dar în realitate anticreștină și iconoclastă) din ultima perioadă îmi creează impresia că vom trece în acest secol printr-un val de persecuții anticreștine de o amploare întâlnită doar în epoca romană.
Ideile generoase ale filmului au puterea de a pătrunde în sufletele deschise ale privitorilor, dar modul de realizare cinematografică nu se ridică la înălțimea subiectului. Este un film de televiziune și arată ca un film de televiziune, melodramatic, cu multe erori de producție, cu interpretări molcome și lipsite de patos (cu excepția lui Omar Sharif) și cu o regizare neconvingătoare.
Cu toate acestea, filmul merită văzut pentru reamintirea valorilor creștine, necesare în perioada actuală de derută spirituală pe care o traversează omenirea. Ascensiunea secularismului și a oamenilor lipsiți de principii este un fapt îngrijorător. Personal, m-a surprins asemănarea izbitoare a persecuțiilor anticreștine din perioada romană cu Holocaustul și pogromurile antievreiești din ultimul secol, iar creșterea retoricii antireligioase (pretins ateistă, dar în realitate anticreștină și iconoclastă) din ultima perioadă îmi creează impresia că vom trece în acest secol printr-un val de persecuții anticreștine de o amploare întâlnită doar în epoca romană.
