Părerea criticului
Machiajul 3D nu numai ca a salvat ilogic-infantilul Calatorie spre centrul Pamantului de la statutul de film prost, dar l-a proiectat si pe primul loc in topul celor mai profitabile filme proiectate vreodata in Romania. Dar este tehnica 3D o metoda infailibila, o haina in stare sa faca om din orice haimana? Scar/Cicatricea este cea mai buna dovada ca nu.
Cel de-al doilea film 3D proiectat in Romania a fost lansat, fara surle si trambite, anul trecut si n-a impresionat (pozitiv, adica) pe nimeni. Tribulatiile victimei unui asasin in serie, care-si ucide agresorul pentru a se trezi zeci de ani mai tarziu implicata intr-un alt sirag de crime cu modus operandi identic nu aduc absolut nimic nou, in afara de aceasta tridimensionalizare, total ineficienta in a masca prostul gust. Pana la urma, o baltoaca de sange si un cutit sunt tot o baltoaca de sange si un cutit, chiar si in 3D.
Primul indiciu al nepasarii producatorilor? O cicatrice care tot sare de pe un obraz pe celalalt al eroinei, Joan (Angela Bettis). Aceasta se intoarce in orasul natal pentru a lua parte la balul de absolvire al nepoatei sale, Olympia (Kirby Bliss Blanton), frumoasa liceului. Cand trupurile oribil mutilate ale unor liceeni incep sa fie descoperite in oras, Joan este ingrozita sa descopere ca asasinul foloseste aceeasi metoda ca cel care a torturat-o pe ea si i-a ucis cea mai buna prietena cu ani in urma. Bineinteles, faptasul este exact persoana la care te-ai astepta mai putin.
Daca Saw te poate tine pe scaun ca sa vezi macar vreo ingenioasa metoda de "educare" a lui Jigsaw, Scar se multumeste sa-ti arate doua adolescente sumar imbracate (da, filmul apartine cu brio subgenului "torture porn"), pe care ucigasul le hacuie alternativ, provocandu-le sa se salveze una pe cealalta, pe sistemul neverosimil "omoara-ma pe mine si las-o in pace pe ea"). Violenta este atat de stupid de grafica, incat mai ca te-ar prinde lesinul, daca efectele speciale n-ar fi fost realizate in curtea din spate a unui antreprenor de pompe funebre.
Taierea unui deget cu efortul necesar decojirii unei portocale este numitorul comun al acestor efecte speciale, iar o intreaga serie de decizii cretine ale scenaristilor (un ucigas care-si leaga victima la cativa centimetri de lame si bisturie) descurajeaza orice bunavointa.
Dar cea mai mare dezamagirea a filmului este cea tehnica. Scar nu dispune de frumoasa profunzime de camp din Calatorie spre centrul Pamantului, cea care te facea sa crezi ca dintii dinozaurului ti se vor infige intr-o fractiune de secunda in gulerul camasii. In Scar, profunzimea e o simpla impartire pe planuri, astfel incat rezultatul seamana mai degraba cu un rizibil exercitiu de incepator.
De evitat cu orice pret.
Cel de-al doilea film 3D proiectat in Romania a fost lansat, fara surle si trambite, anul trecut si n-a impresionat (pozitiv, adica) pe nimeni. Tribulatiile victimei unui asasin in serie, care-si ucide agresorul pentru a se trezi zeci de ani mai tarziu implicata intr-un alt sirag de crime cu modus operandi identic nu aduc absolut nimic nou, in afara de aceasta tridimensionalizare, total ineficienta in a masca prostul gust. Pana la urma, o baltoaca de sange si un cutit sunt tot o baltoaca de sange si un cutit, chiar si in 3D.
Primul indiciu al nepasarii producatorilor? O cicatrice care tot sare de pe un obraz pe celalalt al eroinei, Joan (Angela Bettis). Aceasta se intoarce in orasul natal pentru a lua parte la balul de absolvire al nepoatei sale, Olympia (Kirby Bliss Blanton), frumoasa liceului. Cand trupurile oribil mutilate ale unor liceeni incep sa fie descoperite in oras, Joan este ingrozita sa descopere ca asasinul foloseste aceeasi metoda ca cel care a torturat-o pe ea si i-a ucis cea mai buna prietena cu ani in urma. Bineinteles, faptasul este exact persoana la care te-ai astepta mai putin.
Daca Saw te poate tine pe scaun ca sa vezi macar vreo ingenioasa metoda de "educare" a lui Jigsaw, Scar se multumeste sa-ti arate doua adolescente sumar imbracate (da, filmul apartine cu brio subgenului "torture porn"), pe care ucigasul le hacuie alternativ, provocandu-le sa se salveze una pe cealalta, pe sistemul neverosimil "omoara-ma pe mine si las-o in pace pe ea"). Violenta este atat de stupid de grafica, incat mai ca te-ar prinde lesinul, daca efectele speciale n-ar fi fost realizate in curtea din spate a unui antreprenor de pompe funebre.
Taierea unui deget cu efortul necesar decojirii unei portocale este numitorul comun al acestor efecte speciale, iar o intreaga serie de decizii cretine ale scenaristilor (un ucigas care-si leaga victima la cativa centimetri de lame si bisturie) descurajeaza orice bunavointa.
Dar cea mai mare dezamagirea a filmului este cea tehnica. Scar nu dispune de frumoasa profunzime de camp din Calatorie spre centrul Pamantului, cea care te facea sa crezi ca dintii dinozaurului ti se vor infige intr-o fractiune de secunda in gulerul camasii. In Scar, profunzimea e o simpla impartire pe planuri, astfel incat rezultatul seamana mai degraba cu un rizibil exercitiu de incepator.
De evitat cu orice pret.
