Părerea criticului
Kevin Williamson, scenaristul de la primul film Scream, se întoarce pentru Scream 7, al doilea său film de lungmetraj în calitate de regizor, după Teaching Mrs. Tingle (1999). Clasica franciză se bucură astfel de o nouă adiție, de la echipa responsabilă de începuturile ei. Neve Campbell își reia și ea rolul iconic, însă de data aceasta Sidney Prescott-Evans și-a întemeiat o familie și s-a mutat într-un alt oraș, încercând să lase trecutul în urmă și să își construiască o altă viață. Asta până când un nou criminal îi amenință tocmai fiica.
Dar ea nu e singura față cunoscută pe care fanii seriei horror se vor bucura să o revadă. Reporterița Gale Weathers (Courteney Cox), care a avut un rol substanțial în rezolvarea crimelor din Woodsboro, își face și ea apariția. Iar AI-ul îl va aduce la viață chiar și pe Stu Macher (Matthew Lillard), complicele lui Billy. Totuși, nu contează dacă ești familiar cu această lume a groazei sau dorești abia acum să pășești în ea: cineastul a avut grijă ca fiecare punct important să fie explicat într-un mod subtil. Nici eu nu am văzut toate filmele – m-am oprit după al doilea, dar am adorat primele două sezoane din serialul cu același nume.
La trei decenii după evenimentele din Scream - Țipi... sau fugi! (1996), protagonista este căsătorită cu șeful poliției și are trei copii. Fiica cea mare, Tatum (Isabel May), a fost numită după prietena cea mai bună a lui Sidney din liceu, care a avut parte de tragica moarte din garaj, și are în prezent 17 ani. Fata a fost ținută în umbră în tot acest timp pentru a fi „protejată”, așa că are impresia că e o victimă și nu o luptătoare. Totuși, seamănă mai mult cu mama ei decât ar crede, fapt indicat încă din începutul filmului: la fel ca Sidney, Tatum își primește iubitul (Sam Rechner) în casă pe geam pentru a avea parte de puțină intimitate, dar tot la fel ca Sidney, este întreruptă.
Însă aceasta nu este singura paralelă narativă pe care Scream 7 o face cu producțiile anterioare, preponderent cu prima. O mare parte a acțiunii se desfășoară parcă în oglindă, motiv pentru care răsturnările de situație iau spectatorii prin surprindere chiar mai puternic. Există din nou victime ucise în casa în care a început totul, dar și pe scena de teatru a unui spectacol de liceu. Și, nu în ultimul rând, există din nou un personaj important legat de scaun, un apel cu o voce distorsionată și celebra întrebare „Care este filmul tău horror preferat?”. Nu vreau să dau prea multe detalii și să stric farmecul misterului, așa că vă voi lăsa pe voi să descoperiți ce se mai întâmplă.
Pe lângă trimiteri la scene renumite, filmul conține, de asemenea, referințe culturale care îl omagiază pe Wes Craven, regizorul primelor patru filme, fiind menționate capodopere ale genului semnate de el precum Coșmar pe Strada Ulmilor sau Oamenii de sub scară. Cu crime ingenioase și coregrafii de luptă inedite, Scream 7 continuă moștenirea lăsată de el într-un mod decent. Începe în forță cu scena din deschidere, dar veridicitatea poveștii ajunge puțin forțată pe parcurs. Chiar dacă nu va mai atinge niciodată nivelul revoluționar din urmă cu trei decenii, acest slasher horror calmează nostalgia fanilor și reușește, cumva, să mai aducă elemente noi, vorbind în același timp despre traumă, probleme de încredere și relația complicată dintre o mamă și fiica ei.
Dar ea nu e singura față cunoscută pe care fanii seriei horror se vor bucura să o revadă. Reporterița Gale Weathers (Courteney Cox), care a avut un rol substanțial în rezolvarea crimelor din Woodsboro, își face și ea apariția. Iar AI-ul îl va aduce la viață chiar și pe Stu Macher (Matthew Lillard), complicele lui Billy. Totuși, nu contează dacă ești familiar cu această lume a groazei sau dorești abia acum să pășești în ea: cineastul a avut grijă ca fiecare punct important să fie explicat într-un mod subtil. Nici eu nu am văzut toate filmele – m-am oprit după al doilea, dar am adorat primele două sezoane din serialul cu același nume.
La trei decenii după evenimentele din Scream - Țipi... sau fugi! (1996), protagonista este căsătorită cu șeful poliției și are trei copii. Fiica cea mare, Tatum (Isabel May), a fost numită după prietena cea mai bună a lui Sidney din liceu, care a avut parte de tragica moarte din garaj, și are în prezent 17 ani. Fata a fost ținută în umbră în tot acest timp pentru a fi „protejată”, așa că are impresia că e o victimă și nu o luptătoare. Totuși, seamănă mai mult cu mama ei decât ar crede, fapt indicat încă din începutul filmului: la fel ca Sidney, Tatum își primește iubitul (Sam Rechner) în casă pe geam pentru a avea parte de puțină intimitate, dar tot la fel ca Sidney, este întreruptă.
Însă aceasta nu este singura paralelă narativă pe care Scream 7 o face cu producțiile anterioare, preponderent cu prima. O mare parte a acțiunii se desfășoară parcă în oglindă, motiv pentru care răsturnările de situație iau spectatorii prin surprindere chiar mai puternic. Există din nou victime ucise în casa în care a început totul, dar și pe scena de teatru a unui spectacol de liceu. Și, nu în ultimul rând, există din nou un personaj important legat de scaun, un apel cu o voce distorsionată și celebra întrebare „Care este filmul tău horror preferat?”. Nu vreau să dau prea multe detalii și să stric farmecul misterului, așa că vă voi lăsa pe voi să descoperiți ce se mai întâmplă.
Pe lângă trimiteri la scene renumite, filmul conține, de asemenea, referințe culturale care îl omagiază pe Wes Craven, regizorul primelor patru filme, fiind menționate capodopere ale genului semnate de el precum Coșmar pe Strada Ulmilor sau Oamenii de sub scară. Cu crime ingenioase și coregrafii de luptă inedite, Scream 7 continuă moștenirea lăsată de el într-un mod decent. Începe în forță cu scena din deschidere, dar veridicitatea poveștii ajunge puțin forțată pe parcurs. Chiar dacă nu va mai atinge niciodată nivelul revoluționar din urmă cu trei decenii, acest slasher horror calmează nostalgia fanilor și reușește, cumva, să mai aducă elemente noi, vorbind în același timp despre traumă, probleme de încredere și relația complicată dintre o mamă și fiica ei.
