Ce film! Prima parte a sa ne oferă chiar o teorie interesantă, periculoasă pentru că poate da idei unora, o perspectivă diferită și o filosofie a prieteniei, loialității și vinovăției care se pot împăca între ele rămânând și prietenia, dispărând și vinovăția. Ce mai e greșit când toți cei implicați consimt? Sigur, e nevoie de niște bărbați fără orgoliu și lipsiți de caracteristica aceea specifică de dominare și teritorialitate. Dar cred că unii pot.
Partea a doua ne arată, însă, că prima a fost o simplă strategie bine pusă la punct, extrem de rafinată și chiar una de geniu în care toți cei care se inflamaseră în prima parte, în care visau scenarii de înșelare, care duc gaslight-ingul la un nivel fenomenal, lasă acum glasul jos, capul plecat și îi cuprinde o stare de rușine și umilință. Este greu ca bărbat să pățești asta și să te prefaci în continuare că totul este bine, chiar și doar pentru a-ți pune în aplicare răzbunarea. Ba mai mult, disperarea momentului la faza cu anunțul bolii arată o ipocrizie greu de îndurat a inculpaților, care tot ei au de comentat.
Singurul minus al filmului cred că este reprezentat de acele întreruperi de tip scenetă, care nu ajută niciodată, ba chiar taie firul uneori când lucrurile devin extrem de interesante. Dacă filmul curgea de la un capăt la altul, era probabil perfect. Oricum, 9.
AdriAdrianna98
pe 24 Decembrie 2022 16:06
un film care poate fi realizat la fel de usor si ca piesa de teatru :D. Mi-a placut, dialogul interesant si captivant, cu un plot twist la final. Foarte bine jucat, mi-a placut mult rolul facut de Vlad Zamfirescu.
ellutza_maria
pe 21 Ianuarie 2021 00:14
Un film bun, interesant , bine jucat. Dinamica se schimba , tensiunea si suspansul sunt acolo. Deși seamănă cu filmul " Complet străini " , este un film bun.
felixul
pe 21 Iulie 2020 10:59
Mi-a plăcut cum filmul s-a jucat în mod constant cu așteptările publicului; dintr-o conversație banală între prieteni, se ajunge la o situație tensionată, mereu vine câte un detaliu care schimbă totul și te ține atent. Actorii și-au intrat extraordinar de bine în roluri.
Intervențiile muzicale discrete au acompaniat potrivit schimbările de ton pe parcursul filmului. Sonorizarea foarte OK în general, dar m-au distras, pe alocuri, sunete de clopoței fără o semnificație aparte.
Mi se pare puțin nerealist faptul că, în România, oamenii - mai ales într-o astfel de situație - ar aștepta politicos ca celălalt să-și termine replica. Din câte știu eu, lucrurile decurg altfel într-o conversație sud-est-europeană, iar mândria personală intervine mult mai repede. Însă, dacă filmul ar fi fost realist din punctul ăsta de vedere, probabil ar fi durat 3 luni și s-ar fi numit Puterea dragostei. Poate că e mai bine să rămână așa.
Am observat și puțină homofobie voalată: insinuarea că infectarea lui Tom cu HIV ar fi direct legată de faptul că a făcut sex într-un grup MIXT (în sine, sexul între bărbați nu este aducător de HIV; adevăratul factor de risc era numărul mare de persoane necunoscute, însă s-a subliniat celălalt aspect).
Cu toate astea, este clar că personajele nu sunt un etalon al moralității sau al responsabilității, cu toate că ele așa se prefac, dovadă fiind că cei trei se acuză unii pe alții chiar și pentru greșelile proprii, astfel că nicio persoană care vizionează filmul nu s-ar simți încurajată să le urmeze exemplul sau să-și însușească felul lor de a gândi.
Îmi place amestecul de ironie și ipocrizie consumeristă din titlu; cred că a fost ales bine.
Per total, filmul merită văzut, după părerea mea.
Delavalee
pe 15 Iunie 2020 07:04
Personajul principal e ireal. Agresează verbal și ceilalți il ascultă într-un mod ireal. Lucru care nu se întâmplă in viața reală. De aici impresia de subiect forțat.
El_KaPpa
pe 14 Mai 2020 21:03
O terasa, trei personaje si totul construit doar din dialog, fix ca o piesa de teatru...dar una care efectiv te absoarbe. Te face sa razi, te face sa gandesti, te surprinde, ba chiar te socheaza in momentul in care isi arunca toate cartile pe masa. Delicios!
SYNDJ
pe 02 Mai 2020 04:49
Iata ca se poate crea un film romanesc si in 3 actori. Chiar interesant. Un thriller, as putea spune, avand in vedere finalul neasteptat. Vlad Zamfirescu joaca cel mai bine.
my_shoes93
pe 08 Aprilie 2020 17:54
M-a uns pe suflet acest film intr-o seara de duminica, in izolare :)))
Felicitari tuturor care au participat la acest film.
user-5e4ea6df98f3c
pe 20 Februarie 2020 17:36
Obsev mai sus cateva critici aberante aduse acestui film. Dragilor, trebuie sa intelegeti ca acest film nu este pentru oricine. Stiu ca pare aberant atunci cand nu intelegi defapt nimic, te uiti la film dar nu citesti printre randuri.
Chris2016
pe 12 Ianuarie 2020 17:37
Fata de ce cacaturi de filme romanesti se fac in ultimul timp, asta e parfum! Bunicel filmul, recomand.
ancota
pe 02 Ianuarie 2020 18:11
Dși realizat pe structura unei piese de teatru (toată acțiunea se desfășoară într-o singură locație și într-o singură seară), filmul reușește să creeze tensiune și să mențină atenția spectatorului. Foarte bine scris, regizat și jucat. Felicitări realizatorilor! Cred ca e cel mai bun film românesc din ultima perioada.
DragosIonutIonescu
pe 01 Decembrie 2019 18:25
Dacă ar fi majoritatea filmelor românești la fel de bune sau măcar aproape de "Secretul fericirii", alta ar fi situația în cinematografia românească.
Scenariul, jocul personajelor, replicile, răsturnarea de situație din a doua jumătate a filmului fac ca acesta să fie obligatoriu de văzut.
Felicitări lui Alexandru Popa și lui Vlad Zamfirescu, care au reușit să facă dintr-un scenariu cu numai 3 personaje, un film atât de bun! Ar fi meritat măcar 2 din cele 3 premii Gopo la care a fost nominalizat.
andystarx
pe 17 Octombrie 2019 23:22
La cate filme romanesti slabe si foarte slabe am urmarit,acesta este unul dintre cele mai bune vazute in ultimii ani,poate ca o fi inspirat de afara,sau poate ca nu,insa Vlad Zamfirescu m a surprins total cu debutul sau regizoral,si rolul foarte bine jucat,la fel si ceilalti 2 actori,pacat ca nu merg pe la teatru,are talent si mi a placut mereu,dar nu se compara totusi cu tatal sau ,un urias actor ! Oricum o surpriza placuta,neasteptat de bun !Merita o vizionare !
eedy
pe 29 Septembrie 2019 21:33
Un film romanesc care a trecut aproape neobservat cand a fost lansat,insa e exceptional... Desigur,cocalarilor si pitipoancelor nu le-a placut,ca na,de unde nu e,n-ai ce sa ceri...
bogdandib
pe 19 Aprilie 2019 13:12
Film de nivel foarte înalt, regia la superlativ. Scris și jucat excepțional.
marius7x
pe 14 Aprilie 2019 23:27
Bine jucat, scenariu bun, suspans. Nu ma așteptăm să îmi placă atât de mult.. 3 actori, același cadru (deși de data asta filmul a fost înaintea piesei de teatru, nu invers), și a ieșit un film romanesc ce nu-ți pare rău că l-ai văzut (HBO GO)
sorin86
pe 05 Aprilie 2019 23:12
Încă un film românesc făcut de niște ageamii care nu reușesc să despartă filmul de teatru. Scena unică, replicile rostite „după reguli”, mîinile stînjenitoare...
Dincolo de replicile lungi și abundente, greu de susținut într-un film și stîngaci interpretate, e firul intrigii surprinzător. Parcă ar fi 2 filme diferite, prima jumătate e ceva, iar a doua devine altceva. O chestie care trebuia să rămînă în scris.
Sau e un fel de... audio-book cu... video?? :)
Iar titlul... e dincolo de jenant. Pus aiurea ca să atragă țațele de fezbuc la cinema. Nu are nicio legătură cu conținutul.
blackmore
pe 04 Aprilie 2019 13:00
In sfarsit un film romanesc f bun , ca de la Dupa Dealuri incoace numai porcarii au facut romaniii
lili22
pe 31 Martie 2019 12:41
Un film mediocru dar nici nu ma asteptam la altceva daca tinem cond de ce persoana importanta a fost realizat.
astenia
pe 04 Noiembrie 2018 07:41
Sunt de acord cu sustinerea cinematografiei romanesti, insa mi s-a parut un film slab, foarte slab. Multa vorba fara sens. Limbajul vulgar, ca de fiecare data. Nu mi s-a parut amuzant, ci doar extrem de plictisitor.
sabinalin
pe 26 Octombrie 2018 11:15
Nu stiu altii cum sunt dar eu cand m-am dus sa vad acest film stiam ca merg aproape la sigur. Pentru ca il stiu pe Vlad Zamfirescu ca pe unul dinre cei mai valorosi actori ai generatiei sale inca de cand l-am vazut pe scena in "Acasa la tata" la Comedie sau in "Arta" la Bulandra. Pentru ca stiu deja colaborarile foarte reusite dintre regizorul Vlad Zamfirescu si dramaturgul Alexandru Popa, anume spectacolele "Efecte colaterale" la Nottara ( mergeti de vedeti neaparat daca aveti ocazia, inca se mai joaca!) , Gigel" la Bulandra sau "All inclusive" care se joaca pe unde se poate, pe acesta din urma l-am vazut, cu sala plina, la Sala Mare a TNB. Interesant e ca "Secretul fericirii" e chiar prima colaborare, Alexandru i-a trimis scenariul lui Vlad acum trei ani dar filmul a iesit tarziu, mult dupa spectacolul care s-a jucat la Godot. N-are rost sa povestesc filmul, el trebuie vazut cu mare atentie la nuante, fiecare replica ajunge sa conteze, trio-ul Zamfirescu-Velcescu-Marton reusesc sa tina privitorul " in priza" de la inceput si pana la sfarsit. Mergeti de vedeti ca, asa cum zicea cineva, " nici nu stiti ce pierdeti" !
user-5bd2360f7ee04
pe 26 Octombrie 2018 00:32
Genial scenariu. De la o discutie banala intre doi prienteni, la un deznodamant socant ! Cineva aici a scris ca sunt injuraturi la fiecare 2 replici, cred ca a gresit filmul, e deloc vulgar.
Tudor-Cristian
pe 23 Octombrie 2018 21:15
Știam că e un film făcut în același cadru, știu că a fost şi o piesă de teatru. Totuși, am fost curios să văd ce s-a putut face, eram curios să văd subiectul, felul în care este jucat. Şi nu am regretat! Dincolo de interpretări, avem de a face cu un super-scenariu, o poveste extraordinară. O poveste despre trădare, despre lașitate, despre ipocrizie dusă la maximum, despre răzbunare dusă la rafinament.
O poveste despre cum oamenii, chiar dacă au bani şi averi materiale, pot fi nefericiți. Fericirea e un dar rezervat celor ce îl merită prin sufletul lor, prin spirit. E o artă să fii fericit, dar cât şi ce costă asta? Vlad Zamfirescu face un rol excelent şi o regie foarte bună într-o peliculă în care, deși pare că ești la teatru, pentru că decorul este static, totuși te simți implicat într-o înșiruire de situații în care te întrebi cum ai fi reacționat chiar tu. Încă o dată, subliniez ingeniozitatea scenariului, care are meritul de a da o dimensiune de neașteptat textului care, astfel ridică filmul foarte mult. Vlad Zamfirescu este cel care conduce ostilitățile, într-o familie aparent banală, Un cuplu ajuns la oboseală după 15 ani, la rutină. Ca să fii fericit, trebuie să vrei asta, să o simți prin toți porii, iar succesul familiei trebuie păstrat prin reinventare, prin reîmprospătarea continuă. Reușește personajul principal să facă asta? Sau alunecă spre o stare de blazare?
Ceea ce pare un joc subtil pe care îl joacă cu prietenul său cel mai bun într-o seară oarecare, pe terasă, în timp ce soția lui îşi face de lucru prin bucătărie, se transformă într-o șaradă, într-o farsă din care adevărul vrea să țâșnească pentru a pune fiecăruia oglinda în față. Se ajunge în situații neverosimile, la limita cu drama, cu suportabilul, sunt situații greu de îndurat chiar şi pentru spectator, deşi anterior descoperim şi replici spumoase, inedite, menite să relaxeze ceea ce părea să încordeze o situație care alunecă lent spre disperare.
Finalul a fost previzibil (pentru mine), dar chiar şi asa flash-ul îşi atinge obiectivul de a sublinia unele tare ale comportamentului uman, iar felul în care o face este convingător şi puternic. Un film bine făcut, gândit, jucat, care, ca oricare alt film bun, are meritul de a te pune pe gânduri.
La Cinema(teca) Eforie standardele sunt mai ridicate, minimum 6 spectatori, nu 2 ca la Europa. Când am ajuns, începuse vânzarea biletelor, semn că baremul fusese atins. Printre cei care se îndreptau spre intrarea în sală era și o persoană între două vârste și două sexe, judecând după costumație și coafură. Avea în spate un rucsac supraetajat și două genți voluminoase în mâini. În sală, s-a așezat pe 3 scaune și a început să înfulece tacticos dintr-un sandvici cu de toate. Înainte de a se stinge lumina, a mai intrat un tânăr, foarte tânăr, dar stingher. Era prima zi de proiecție a noului film, „Secretul fericirii”, debutul regizoral al actorului Vlad Zamfirescu, pe care mulți îl cunosc de la tv, serialul „Inimă de țigan”.
Nu titlul de secol XIX m-a atras, ci m-a împins preocuparea mea de a vedea toate filmele românești, și de a și scrie despre ele, în condițiile în care criticii profesioniști practic nu se mai ocupă de această categorie de filme. Excepție, cazul celor premiate în afară, sau ale prietenilor lor. Despre filmele slabe se jenează să scrie, probabil dintr-o solidarizare de breaslă.
Nu știu care titlu ar fi fost mai potrivit, poate „Secretele prietenilor”, pentru că, oricum, nu este vorba de secretul fericirii, iar între prieteni nu ar trebui să fie secrete, dacă sunt prieteni. Nici cu sinopsisul nu prea sunt de acord, pentru că resursele de fericire nu sunt limitate, și nu e obligatoriu să se bazeze pe nefericirea altora, pentru că fericirea în sine nu există. Dacă filmul mi-ar fi demonstrat aceste lucruri, și n-ar fi rămas doar la nivel de enunțuri pentru a întreține o discuție, atunci mi-aș fi schimbat părerea.
Filmul începe cu o discuție banală între doi bărbați pe o terasă de bloc frumos amenajată, la o oarecare înălțime deasupra orașului. Folosirea unor titluri, pe stil vechi, „insert tipărit”, sau „cartoane”, gen „1.toma și david”, „2.ana și toma”, ne atrage atenția că suntem într-o sală de cinema, iar pe ecran rulează un film, așa că nu trebuie să luăm de bun tot ce vedem și auzim, e o convenție, ca la teatru. Ce m-a deranjat a fost doar lipsa majusculei la numele proprii, modă apărută pe vremea lu’ tovarășu, în generice de film sau copertă de carte, și, iată, și acum considerată o mare găselniță artistică, desigur, în lipsa altora!
Cei doi, adică Toma, interpretat de Vlad Zamfirescu, și David, interpretat de Theo Marton, vorbesc despre fericire. De fapt, mai mult Toma, care vrea să spună cât de fericit este el, și cum are el tot ce-i trebuie. Inclusiv acea terasă de bloc, o soție iubitoare și sexi, Ana, interpretată de Irina Velcescu, și doi copii minunați, cum, de altfel, are și David o soție, care nu apare în film, și două fetițe.
Dar, potrivit teoriei criticului D.I. Suchianu, una din cele 50 de funcții ale cuvântului în film este ascunderea adevărului. Adică, dacă se discută despre fericire și prietenie maximă, înseamnă că ceva nu este în ordine.
Replicile personajelor par adesea că ajung într-o fundătură, dar scenaristul,
Alexandru Popa, găsește contrareplici care ridică tensiunea la un nou nivel, captând permanent atenția spectatorului, ce-i drept, și cu o interpretare actoricească pe măsură. Astfel, se dezvăluie treptat, treptat povestea și, mai ales, caracterul personajelor. Chiar dacă începutul filmului este destul de lejer, pe parcurs, ceva te face să te aștepți la un final contondent.
Rămâne ca spectatorul să analizeze ulterior fiecare personaj, să găsească argumente pro sau contra, justificări sau sentințe, până la urmă, potrivit propriilor lor concepții despre viață și fericire.
Nu am citit romanul cu același titlu al lui Alexandru Popa, și nici ceilalți spectatori nu cred că l-au citit, așa că m-am limitat să comez filmul, dar fără a-l povesti. Desigur, și filmul s-ar fi putut desfășura în cronologia faptelor, dar ar fi rezultat cu totul și cu totul alt film.
La final, l-am întrebat pe tânărul spectator ce vânt l-a adus în sala de cinema, și dacă i-a plăcut filmul. Mi-a spus că este de câteva săptămâni student în București și că în provincie nu prea mai sunt cinematografe. Așa că și-a luat abonament și a văzut deja multe filme la preț redus. Despre „Secretul fericirii” mi-a spus că a fost interesant și mult mai captivant decât „Sieranevada”, care de asemenea se desfășoară într-o singură locație, dar e mult mai lung. De unde rezultă că, în cazul filmelor, lungimea nu contează, ci contează ca spectatorul să fie interesat de ce se întâmplă pe ecran, sau măcar de ce se vorbește pe ecran.
Nu am înțeles, totuși, ce a costat 350 de mii de euro, și de ce a durat 3 ani realizarea filmului.
În rest, așteptăm provincia!
user-5bcb452567ab9
pe 20 Octombrie 2018 18:11
Frumos. Un film cu doar 3 actori nu poate fi decât capodopera sau eșec total. In cazul de fata, eșec nu e cu siguranța.
nico_nicolle
pe 19 Octombrie 2018 22:30
Chiar nu înțeleg de ce tb sa tragă câte o înjurătură la fiecare doua replici... O porcărie de film românesc ca de obicei.. cu un limbaj vulgar, actori foarte slabi.. replici foarte slabe.. sala goala.. bani aruncați la gunoi...timp pierdutttt
Adriancostache28
pe 19 Octombrie 2018 21:47
Un film foarte bun , cu răsturnări de situații, cu un Vlad Zamfirescu foarte bun , cu o interpretare ireproșabilă!
zoltanbarbu
pe 17 Octombrie 2018 10:13
Eu am vazut filmul in festival la TIFF si ..
DA! Mergeti sa il vedeti daca va interesaza:
- o poveste moderna, foarte smart a carui final nu il prevezi
- actori tineri si misto
- un dialog ritmat si cu umor bun.
- sa vezi un film la care iti acapareaza atentia si ti-o da inapoi la sfarsit.
NU mergeti la acest film daca:
- nu vrei sa razi si sa gandesti in acelasi timp
- vrei sa vezi explozii, batai, impuscaturi si tumbe
- sa urmaresti actiuni palpitante fara poveste
- vrei sa iesi la o tigara pe la mijlocul filmului
Partea a doua ne arată, însă, că prima a fost o simplă strategie bine pusă la punct, extrem de rafinată și chiar una de geniu în care toți cei care se inflamaseră în prima parte, în care visau scenarii de înșelare, care duc gaslight-ingul la un nivel fenomenal, lasă acum glasul jos, capul plecat și îi cuprinde o stare de rușine și umilință. Este greu ca bărbat să pățești asta și să te prefaci în continuare că totul este bine, chiar și doar pentru a-ți pune în aplicare răzbunarea. Ba mai mult, disperarea momentului la faza cu anunțul bolii arată o ipocrizie greu de îndurat a inculpaților, care tot ei au de comentat.
Singurul minus al filmului cred că este reprezentat de acele întreruperi de tip scenetă, care nu ajută niciodată, ba chiar taie firul uneori când lucrurile devin extrem de interesante. Dacă filmul curgea de la un capăt la altul, era probabil perfect. Oricum, 9.
Intervențiile muzicale discrete au acompaniat potrivit schimbările de ton pe parcursul filmului. Sonorizarea foarte OK în general, dar m-au distras, pe alocuri, sunete de clopoței fără o semnificație aparte.
Mi se pare puțin nerealist faptul că, în România, oamenii - mai ales într-o astfel de situație - ar aștepta politicos ca celălalt să-și termine replica. Din câte știu eu, lucrurile decurg altfel într-o conversație sud-est-europeană, iar mândria personală intervine mult mai repede. Însă, dacă filmul ar fi fost realist din punctul ăsta de vedere, probabil ar fi durat 3 luni și s-ar fi numit Puterea dragostei. Poate că e mai bine să rămână așa.
Am observat și puțină homofobie voalată: insinuarea că infectarea lui Tom cu HIV ar fi direct legată de faptul că a făcut sex într-un grup MIXT (în sine, sexul între bărbați nu este aducător de HIV; adevăratul factor de risc era numărul mare de persoane necunoscute, însă s-a subliniat celălalt aspect).
Cu toate astea, este clar că personajele nu sunt un etalon al moralității sau al responsabilității, cu toate că ele așa se prefac, dovadă fiind că cei trei se acuză unii pe alții chiar și pentru greșelile proprii, astfel că nicio persoană care vizionează filmul nu s-ar simți încurajată să le urmeze exemplul sau să-și însușească felul lor de a gândi.
Îmi place amestecul de ironie și ipocrizie consumeristă din titlu; cred că a fost ales bine.
Per total, filmul merită văzut, după părerea mea.
Felicitari tuturor care au participat la acest film.
Scenariul, jocul personajelor, replicile, răsturnarea de situație din a doua jumătate a filmului fac ca acesta să fie obligatoriu de văzut.
Felicitări lui Alexandru Popa și lui Vlad Zamfirescu, care au reușit să facă dintr-un scenariu cu numai 3 personaje, un film atât de bun! Ar fi meritat măcar 2 din cele 3 premii Gopo la care a fost nominalizat.
Dincolo de replicile lungi și abundente, greu de susținut într-un film și stîngaci interpretate, e firul intrigii surprinzător. Parcă ar fi 2 filme diferite, prima jumătate e ceva, iar a doua devine altceva. O chestie care trebuia să rămînă în scris.
Sau e un fel de... audio-book cu... video?? :)
Iar titlul... e dincolo de jenant. Pus aiurea ca să atragă țațele de fezbuc la cinema. Nu are nicio legătură cu conținutul.
O poveste despre cum oamenii, chiar dacă au bani şi averi materiale, pot fi nefericiți. Fericirea e un dar rezervat celor ce îl merită prin sufletul lor, prin spirit. E o artă să fii fericit, dar cât şi ce costă asta? Vlad Zamfirescu face un rol excelent şi o regie foarte bună într-o peliculă în care, deși pare că ești la teatru, pentru că decorul este static, totuși te simți implicat într-o înșiruire de situații în care te întrebi cum ai fi reacționat chiar tu. Încă o dată, subliniez ingeniozitatea scenariului, care are meritul de a da o dimensiune de neașteptat textului care, astfel ridică filmul foarte mult. Vlad Zamfirescu este cel care conduce ostilitățile, într-o familie aparent banală, Un cuplu ajuns la oboseală după 15 ani, la rutină. Ca să fii fericit, trebuie să vrei asta, să o simți prin toți porii, iar succesul familiei trebuie păstrat prin reinventare, prin reîmprospătarea continuă. Reușește personajul principal să facă asta? Sau alunecă spre o stare de blazare?
Ceea ce pare un joc subtil pe care îl joacă cu prietenul său cel mai bun într-o seară oarecare, pe terasă, în timp ce soția lui îşi face de lucru prin bucătărie, se transformă într-o șaradă, într-o farsă din care adevărul vrea să țâșnească pentru a pune fiecăruia oglinda în față. Se ajunge în situații neverosimile, la limita cu drama, cu suportabilul, sunt situații greu de îndurat chiar şi pentru spectator, deşi anterior descoperim şi replici spumoase, inedite, menite să relaxeze ceea ce părea să încordeze o situație care alunecă lent spre disperare.
Finalul a fost previzibil (pentru mine), dar chiar şi asa flash-ul îşi atinge obiectivul de a sublinia unele tare ale comportamentului uman, iar felul în care o face este convingător şi puternic. Un film bine făcut, gândit, jucat, care, ca oricare alt film bun, are meritul de a te pune pe gânduri.
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1727643#post1727643
La Cinema(teca) Eforie standardele sunt mai ridicate, minimum 6 spectatori, nu 2 ca la Europa. Când am ajuns, începuse vânzarea biletelor, semn că baremul fusese atins. Printre cei care se îndreptau spre intrarea în sală era și o persoană între două vârste și două sexe, judecând după costumație și coafură. Avea în spate un rucsac supraetajat și două genți voluminoase în mâini. În sală, s-a așezat pe 3 scaune și a început să înfulece tacticos dintr-un sandvici cu de toate. Înainte de a se stinge lumina, a mai intrat un tânăr, foarte tânăr, dar stingher. Era prima zi de proiecție a noului film, „Secretul fericirii”, debutul regizoral al actorului Vlad Zamfirescu, pe care mulți îl cunosc de la tv, serialul „Inimă de țigan”.
Nu titlul de secol XIX m-a atras, ci m-a împins preocuparea mea de a vedea toate filmele românești, și de a și scrie despre ele, în condițiile în care criticii profesioniști practic nu se mai ocupă de această categorie de filme. Excepție, cazul celor premiate în afară, sau ale prietenilor lor. Despre filmele slabe se jenează să scrie, probabil dintr-o solidarizare de breaslă.
Nu știu care titlu ar fi fost mai potrivit, poate „Secretele prietenilor”, pentru că, oricum, nu este vorba de secretul fericirii, iar între prieteni nu ar trebui să fie secrete, dacă sunt prieteni. Nici cu sinopsisul nu prea sunt de acord, pentru că resursele de fericire nu sunt limitate, și nu e obligatoriu să se bazeze pe nefericirea altora, pentru că fericirea în sine nu există. Dacă filmul mi-ar fi demonstrat aceste lucruri, și n-ar fi rămas doar la nivel de enunțuri pentru a întreține o discuție, atunci mi-aș fi schimbat părerea.
Filmul începe cu o discuție banală între doi bărbați pe o terasă de bloc frumos amenajată, la o oarecare înălțime deasupra orașului. Folosirea unor titluri, pe stil vechi, „insert tipărit”, sau „cartoane”, gen „1.toma și david”, „2.ana și toma”, ne atrage atenția că suntem într-o sală de cinema, iar pe ecran rulează un film, așa că nu trebuie să luăm de bun tot ce vedem și auzim, e o convenție, ca la teatru. Ce m-a deranjat a fost doar lipsa majusculei la numele proprii, modă apărută pe vremea lu’ tovarășu, în generice de film sau copertă de carte, și, iată, și acum considerată o mare găselniță artistică, desigur, în lipsa altora!
Cei doi, adică Toma, interpretat de Vlad Zamfirescu, și David, interpretat de Theo Marton, vorbesc despre fericire. De fapt, mai mult Toma, care vrea să spună cât de fericit este el, și cum are el tot ce-i trebuie. Inclusiv acea terasă de bloc, o soție iubitoare și sexi, Ana, interpretată de Irina Velcescu, și doi copii minunați, cum, de altfel, are și David o soție, care nu apare în film, și două fetițe.
Dar, potrivit teoriei criticului D.I. Suchianu, una din cele 50 de funcții ale cuvântului în film este ascunderea adevărului. Adică, dacă se discută despre fericire și prietenie maximă, înseamnă că ceva nu este în ordine.
Replicile personajelor par adesea că ajung într-o fundătură, dar scenaristul,
Alexandru Popa, găsește contrareplici care ridică tensiunea la un nou nivel, captând permanent atenția spectatorului, ce-i drept, și cu o interpretare actoricească pe măsură. Astfel, se dezvăluie treptat, treptat povestea și, mai ales, caracterul personajelor. Chiar dacă începutul filmului este destul de lejer, pe parcurs, ceva te face să te aștepți la un final contondent.
Rămâne ca spectatorul să analizeze ulterior fiecare personaj, să găsească argumente pro sau contra, justificări sau sentințe, până la urmă, potrivit propriilor lor concepții despre viață și fericire.
Nu am citit romanul cu același titlu al lui Alexandru Popa, și nici ceilalți spectatori nu cred că l-au citit, așa că m-am limitat să comez filmul, dar fără a-l povesti. Desigur, și filmul s-ar fi putut desfășura în cronologia faptelor, dar ar fi rezultat cu totul și cu totul alt film.
La final, l-am întrebat pe tânărul spectator ce vânt l-a adus în sala de cinema, și dacă i-a plăcut filmul. Mi-a spus că este de câteva săptămâni student în București și că în provincie nu prea mai sunt cinematografe. Așa că și-a luat abonament și a văzut deja multe filme la preț redus. Despre „Secretul fericirii” mi-a spus că a fost interesant și mult mai captivant decât „Sieranevada”, care de asemenea se desfășoară într-o singură locație, dar e mult mai lung. De unde rezultă că, în cazul filmelor, lungimea nu contează, ci contează ca spectatorul să fie interesat de ce se întâmplă pe ecran, sau măcar de ce se vorbește pe ecran.
Nu am înțeles, totuși, ce a costat 350 de mii de euro, și de ce a durat 3 ani realizarea filmului.
În rest, așteptăm provincia!
DA! Mergeti sa il vedeti daca va interesaza:
- o poveste moderna, foarte smart a carui final nu il prevezi
- actori tineri si misto
- un dialog ritmat si cu umor bun.
- sa vezi un film la care iti acapareaza atentia si ti-o da inapoi la sfarsit.
NU mergeti la acest film daca:
- nu vrei sa razi si sa gandesti in acelasi timp
- vrei sa vezi explozii, batai, impuscaturi si tumbe
- sa urmaresti actiuni palpitante fara poveste
- vrei sa iesi la o tigara pe la mijlocul filmului