Un film deprimant. Si nu o spun ca pe o critica; asta si urmareste aceasta pelicula, sa te intristeze, sa te indispuna si sa te deprime. Beneficiind si de cateva parti bune per total insa ramai cu senzatia pe care ti-o lasa acele foarte multe lacune ale aceastei realizari marca Fielder Cook. Scenele lui Williams in care este refuzat de toata lumea sunt miscatoare. Zambetul dureros, plin de tristete si care nu inseamna decat resemnare este perfect pe chipul acestui actor. E marea dovada ca Robin Williams poate si altceva nu doar sa faca taraboi si sa se schimonoseasca ca sa fie pe placul celor mici in filme de familie, fara prea mari pretentii. Tragedia e ca urmeaza scenele in care toate ii merg rau, toate ii ies de-a-ndoaselea. In acestea Williams se pierde in idei. Este grabit si pare ca nu mai are noima in nimic din ceea ce incearca sa intreprinda. E furios la culme dar nu violent. E agitat peste masura dar nu clacheaza. E repezit si nevrotic dar nu vrea sa rezolve nimic. Totul este fara rost si iritant. (vezi scena in care vrea sa ia o pastila, ii cade din gura inapoi in mana si apoi bea apa nemaiducand mana la gura a doua oara ca sa isi ia pastila) Si astfel de scapari sunt suficiente la numar, ca sa creeze o senzatie de film scapat de sub control.
Apoi discursul tinut tatalui ... Seamana mai mult a milogeala decat o insiruire de adevaruri dureroase care nu mai puteau fi tolerate. Plus ca toata acea pornire de mandrie urmata imediat de cerinta de a fi ajutat cumva, sunt ridicole. (ajutorul este bineinteles solicitat in bani; ni se ofera chiar si o suma de la care sa se inceapa licitatia)
Ideea conflictului, ciocnire dintre generatii nu este nicidecum una noua si are reprezentanti mult mai de seama decat acest Seize the Day. Sincer, nici nu prea inteleg ce cauta acest indemn in titlul filmului. Nicaieri nu e nici macar un moment de reflectie. Nicaieri nu se face o pauza de la alergatura sau de la zbateri fara rost ca sa se ridice macar problema "trairii clipei". Un titlu pus la repezeala si total neinspirat.
Filmul nu este prost, ca sa ne intelegem, dar nici nu are nimic care sa atraga si sa iasa in evidenta. Williams nu dezamageste prin ceea ce interpreteaza dar la fel ca si povestea, nici el nu incearca mai mult de strictul necesar. Dezamagirea rste totusi reprezentata de Williams ca si evolutie a carierei. Dupa ce ai debutat practic in The World According to Garp (1982) si ai facut-o nesperat de bine, apoi ai stralucit in Moscow on the Hudson (1984) si prin asta ti-ai facut o carte de vizita, sa faci un asemenea film si cu un astfel de rol la nici 2 ani de la ultimul titlu amintit e intr-adevar un pas pe loc.
Cea mai notabila problema a filmului e ca Tommy prin toata aceasta victimizare nu e credibil si nici nu e corect in argumentele pe care le ofera; dar nici tatal sau nu are un rationament mai ofertant si nu reuseste sa te face sa-i intelegi deciziile. Astfel ajungi sa vezi un film in care nu ai o parte la care sa aderi. Ambii gresesc flagrant in felul in care pun problema si noi ramane sa simpatizam cu cine? Cu liftierul? Ca in rest, cam toate personajele fie ele principale sau secundare sunt antipatice. Pana si figurantii m-au iritat peste masura. (vezi doamna cu cei doi caini)
Nota 6,57 pentru o "canoneala" ca sa citez un clasic in viata.
Apoi discursul tinut tatalui ... Seamana mai mult a milogeala decat o insiruire de adevaruri dureroase care nu mai puteau fi tolerate. Plus ca toata acea pornire de mandrie urmata imediat de cerinta de a fi ajutat cumva, sunt ridicole. (ajutorul este bineinteles solicitat in bani; ni se ofera chiar si o suma de la care sa se inceapa licitatia)
Ideea conflictului, ciocnire dintre generatii nu este nicidecum una noua si are reprezentanti mult mai de seama decat acest Seize the Day. Sincer, nici nu prea inteleg ce cauta acest indemn in titlul filmului. Nicaieri nu e nici macar un moment de reflectie. Nicaieri nu se face o pauza de la alergatura sau de la zbateri fara rost ca sa se ridice macar problema "trairii clipei". Un titlu pus la repezeala si total neinspirat.
Filmul nu este prost, ca sa ne intelegem, dar nici nu are nimic care sa atraga si sa iasa in evidenta. Williams nu dezamageste prin ceea ce interpreteaza dar la fel ca si povestea, nici el nu incearca mai mult de strictul necesar. Dezamagirea rste totusi reprezentata de Williams ca si evolutie a carierei. Dupa ce ai debutat practic in The World According to Garp (1982) si ai facut-o nesperat de bine, apoi ai stralucit in Moscow on the Hudson (1984) si prin asta ti-ai facut o carte de vizita, sa faci un asemenea film si cu un astfel de rol la nici 2 ani de la ultimul titlu amintit e intr-adevar un pas pe loc.
Cea mai notabila problema a filmului e ca Tommy prin toata aceasta victimizare nu e credibil si nici nu e corect in argumentele pe care le ofera; dar nici tatal sau nu are un rationament mai ofertant si nu reuseste sa te face sa-i intelegi deciziile. Astfel ajungi sa vezi un film in care nu ai o parte la care sa aderi. Ambii gresesc flagrant in felul in care pun problema si noi ramane sa simpatizam cu cine? Cu liftierul? Ca in rest, cam toate personajele fie ele principale sau secundare sunt antipatice. Pana si figurantii m-au iritat peste masura. (vezi doamna cu cei doi caini)
Nota 6,57 pentru o "canoneala" ca sa citez un clasic in viata.