Foarte bun. Rachel joacă într-un rol total deosebit față de cele cu care eram obișnuit. Finalul te lasă paf. Îl prefer Avatarului 3 - cel atât de ridicat în slăvi. Merită 100% vizionat, fără nici o reținere. Hai pa.
boghiu_andrei
pe 07 Februarie 2026 12:52
Am mers la film entuziasmat și curios de avalanșa de complimente primite din orice direcție: critici, pasionați activi, spectatori neutri etc. Și-am nimerit, deși nu e un semn bun despre situația cinematografiei sau a filmului, într-o sală goală. (Dar aș paria că sala nu e niciodată goală la un film românesc comercial și prost.) Și-am decis că filmul e proiectat doar pentru mine și-am fost pregătit să fiu încântat de experiență. Și s-a întâmplat, recunosc, măcar până la jumătate. După aceea, prin niste decizii narative parodioase, filmul devine o caricatură a genurilor și o satiră a contextelor.
Pe scurt, e vorba despre jocuri de putere între angajator și angajat, cu un twist care ni-l așează pe șeful nesuferit în poziția celui pe care îl batjocorea: Linda Liddle, o poftitoare la postul de vicepreședinte, interpretată cu carisma specifică lui Rachel McAdams, cu toate că nu mai e la fel de tânără. Dar rămâne la fel de seducătoare și expresivă. Ei bine, un accident major (prăbușirea unui avion care îi plimba până la o locație) îi așează față în față, pustii pe o insulă, trebuind să se descurce și să depindă unul de altul. Dar e un twist: ierarhiile de putere se schimbă și ea, angajata luată în râs, e acum șefa. Pasiunea pentru natură o face pregătită pentru acest nou rol, iar șeful ei (interpretat de Dylan O'Brien), aici doar un bărbat neajutorat, trebuie să accepte rolul de supus. Atât. Restul e al vostru de descoperit.
Problema mea e doar la scenariu — unul haotic și compus din momente deștepte și momente penibile. Personajele își schimbă brusc personalitatea după ce ajung pe insulă; unele personaje apar din senin pentru a duce povestea într-o direcție neașteptată; unul dintre personaje ia o decizie ridicolă ca să se salveze; celălalt personaj decide că vrea să mai rămână în aceasta pozitie de control și face orice că să nu fie salvați. Și așa mai departe. Iar finalul ni-i arată complet schimbați, deși nu așa a decurs povestea și nu s-au urât cu furie de la început, ba chiar au făcut un pact sincer și-au încercat să supraviețuiască la comun (forțați sau nu). Dacă la început erau doar niște personalități diferite care se loveau cap în cap și încercau o colaborare, la final, după niște decizii care nu le stăteau în caracter, cei doi devin niste animale cu comportament de penitenciar — încercând să se elimine. Să mai amintesc și de cum nu există o anchetă inteligentă a ceea ce s-a întâmplat acolo și cum ultimele scene ne prezintă un psihopat triumfând? Problema e că mesajul oferă doar această impresie: dacă vrei putere, nu poți face nimic decât să-l elimini pe cel (și nu doar pe el, ci pe oricine i-ar lua partea) care o deține și să nu ai remușcări, apoi să urci etajul social și să te mândrești cu ce ai făcut pentru a atinge culmile faimei și ale puterii (pe care le meriți pentru că ai suferit o nedreptate). Filmul ne îndeamnă să ne convertim din oameni buni și să devenim psihopați, apoi, uitând ce am făcut pentru ajunge așa, vom fi răsplătiți și vom fi împliniți pe vecie — așa cum merităm. Ceva e complet putred la scenariul filmului.
stricted
pe 05 Februarie 2026 14:07
NU ar trebui sa va asteptati la faptul ca insula aceea e bantuita, ca e plina de animale fioroase, ca este atacata de pirati si alte asemenea. Adica unii la asta se asteapta cand vad horror, insa nu e nici pe departe vorba despre asa ceva. De fapt, eu nici nu l-as numi horror. E un fel de thriller, dar ma rog, nu eu decid genul unui film.
evernote
pe 04 Februarie 2026 15:01
Mai bine o amintire veșnică decăt o iubire clasică .
mariotom
pe 04 Februarie 2026 10:09
Un film excelent. Nu ma asteptam.Un pic exagerat , dar ok, rezonabil. Recomand.
marius7x
pe 28 Ianuarie 2026 23:12
Salvat de a doua jumătate, mai întunecată decât mă așteptam.
Pe scurt, e vorba despre jocuri de putere între angajator și angajat, cu un twist care ni-l așează pe șeful nesuferit în poziția celui pe care îl batjocorea: Linda Liddle, o poftitoare la postul de vicepreședinte, interpretată cu carisma specifică lui Rachel McAdams, cu toate că nu mai e la fel de tânără. Dar rămâne la fel de seducătoare și expresivă. Ei bine, un accident major (prăbușirea unui avion care îi plimba până la o locație) îi așează față în față, pustii pe o insulă, trebuind să se descurce și să depindă unul de altul. Dar e un twist: ierarhiile de putere se schimbă și ea, angajata luată în râs, e acum șefa. Pasiunea pentru natură o face pregătită pentru acest nou rol, iar șeful ei (interpretat de Dylan O'Brien), aici doar un bărbat neajutorat, trebuie să accepte rolul de supus. Atât. Restul e al vostru de descoperit.
Problema mea e doar la scenariu — unul haotic și compus din momente deștepte și momente penibile. Personajele își schimbă brusc personalitatea după ce ajung pe insulă; unele personaje apar din senin pentru a duce povestea într-o direcție neașteptată; unul dintre personaje ia o decizie ridicolă ca să se salveze; celălalt personaj decide că vrea să mai rămână în aceasta pozitie de control și face orice că să nu fie salvați. Și așa mai departe. Iar finalul ni-i arată complet schimbați, deși nu așa a decurs povestea și nu s-au urât cu furie de la început, ba chiar au făcut un pact sincer și-au încercat să supraviețuiască la comun (forțați sau nu). Dacă la început erau doar niște personalități diferite care se loveau cap în cap și încercau o colaborare, la final, după niște decizii care nu le stăteau în caracter, cei doi devin niste animale cu comportament de penitenciar — încercând să se elimine. Să mai amintesc și de cum nu există o anchetă inteligentă a ceea ce s-a întâmplat acolo și cum ultimele scene ne prezintă un psihopat triumfând? Problema e că mesajul oferă doar această impresie: dacă vrei putere, nu poți face nimic decât să-l elimini pe cel (și nu doar pe el, ci pe oricine i-ar lua partea) care o deține și să nu ai remușcări, apoi să urci etajul social și să te mândrești cu ce ai făcut pentru a atinge culmile faimei și ale puterii (pe care le meriți pentru că ai suferit o nedreptate). Filmul ne îndeamnă să ne convertim din oameni buni și să devenim psihopați, apoi, uitând ce am făcut pentru ajunge așa, vom fi răsplătiți și vom fi împliniți pe vecie — așa cum merităm. Ceva e complet putred la scenariul filmului.