Interesant grav rău de tot filmul ăsta. Rachel McAdams și-a jucat rolul excepțional, iar restul actorilor au jucat la fel de bine. Nu vă explic nimic, vă veți surprinde. Recomand!
maestrofree
pe 05 Aprilie 2026 14:33
Ați votat peste 7 la filmul asta? Pai actorii astia la cat de mari sunt zici ca joaca in desene animate..... de scenariu nu mai spun! O viata avem, daca vreți sa va pierdeti timpul, filmul asta este perfect, nu este de dormit pt ca va veti enerva la culme si va veti pierde somnul!
hitman78
pe 24 Martie 2026 20:06
Un film horror cam de duzină nu știu de unde atâta entuziasm slaba realizare și regie cei doi actori bunicei.
xerses
pe 24 Martie 2026 16:38
Este exceptional cand descoperi astfel de comori de filme, cu scenarii, regii si actori a caror interpretare te socheaza.
user-679cb9d602ebe
pe 15 Februarie 2026 22:25
Foarte bun. Rachel joacă într-un rol total deosebit față de cele cu care eram obișnuit. Finalul te lasă paf. Îl prefer Avatarului 3 - cel atât de ridicat în slăvi. Merită 100% vizionat, fără nici o reținere. Hai pa.
boghiu_andrei
pe 07 Februarie 2026 12:52
Am mers la film entuziasmat și curios de avalanșa de complimente primite din orice direcție: critici, pasionați activi, spectatori neutri etc. Și-am nimerit, deși nu e un semn bun despre situația cinematografiei sau a filmului, într-o sală goală. (Dar aș paria că sala nu e niciodată goală la un film românesc comercial și prost.) Și-am decis că filmul e proiectat doar pentru mine și-am fost pregătit să fiu încântat de experiență. Și s-a întâmplat, recunosc, măcar până la jumătate. După aceea, prin niste decizii narative parodioase, filmul devine o caricatură a genurilor și o satiră a contextelor.
Pe scurt, e vorba despre jocuri de putere între angajator și angajat, cu un twist care ni-l așează pe șeful nesuferit în poziția celui pe care îl batjocorea: Linda Liddle, o poftitoare la postul de vicepreședinte, interpretată cu carisma specifică lui Rachel McAdams, cu toate că nu mai e la fel de tânără. Dar rămâne la fel de seducătoare și expresivă. Ei bine, un accident major (prăbușirea unui avion care îi plimba până la o locație) îi așează față în față, pustii pe o insulă, trebuind să se descurce și să depindă unul de altul. Dar e un twist: ierarhiile de putere se schimbă și ea, angajata luată în râs, e acum șefa. Pasiunea pentru natură o face pregătită pentru acest nou rol, iar șeful ei (interpretat de Dylan O'Brien), aici doar un bărbat neajutorat, trebuie să accepte rolul de supus. Atât. Restul e al vostru de descoperit.
Problema mea e doar la scenariu — unul haotic și compus din momente deștepte și momente penibile. Personajele își schimbă brusc personalitatea după ce ajung pe insulă; unele personaje apar din senin pentru a duce povestea într-o direcție neașteptată; unul dintre personaje ia o decizie ridicolă ca să se salveze; celălalt personaj decide că vrea să mai rămână în aceasta pozitie de control și face orice că să nu fie salvați. Și așa mai departe. Iar finalul ni-i arată complet schimbați, deși nu așa a decurs povestea și nu s-au urât cu furie de la început, ba chiar au făcut un pact sincer și-au încercat să supraviețuiască la comun (forțați sau nu). Dacă la început erau doar niște personalități diferite care se loveau cap în cap și încercau o colaborare, la final, după niște decizii care nu le stăteau în caracter, cei doi devin niste animale cu comportament de penitenciar — încercând să se elimine. Să mai amintesc și de cum nu există o anchetă inteligentă a ceea ce s-a întâmplat acolo și cum ultimele scene ne prezintă un psihopat triumfând? Problema e că mesajul oferă doar această impresie: dacă vrei putere, nu poți face nimic decât să-l elimini pe cel (și nu doar pe el, ci pe oricine i-ar lua partea) care o deține și să nu ai remușcări, apoi să urci etajul social și să te mândrești cu ce ai făcut pentru a atinge culmile faimei și ale puterii (pe care le meriți pentru că ai suferit o nedreptate). Filmul ne îndeamnă să ne convertim din oameni buni și să devenim psihopați, apoi, uitând ce am făcut pentru ajunge așa, vom fi răsplătiți și vom fi împliniți pe vecie — așa cum merităm. Ceva e complet putred la scenariul filmului.
stricted
pe 05 Februarie 2026 14:07
NU ar trebui sa va asteptati la faptul ca insula aceea e bantuita, ca e plina de animale fioroase, ca este atacata de pirati si alte asemenea. Adica unii la asta se asteapta cand vad horror, insa nu e nici pe departe vorba despre asa ceva. De fapt, eu nici nu l-as numi horror. E un fel de thriller, dar ma rog, nu eu decid genul unui film.
evernote
pe 04 Februarie 2026 15:01
Mai bine o amintire veșnică decăt o iubire clasică .
mariotom
pe 04 Februarie 2026 10:09
Un film excelent. Nu ma asteptam.Un pic exagerat , dar ok, rezonabil. Recomand.
marius7x
pe 28 Ianuarie 2026 23:12
Salvat de a doua jumătate, mai întunecată decât mă așteptam.
Pe scurt, e vorba despre jocuri de putere între angajator și angajat, cu un twist care ni-l așează pe șeful nesuferit în poziția celui pe care îl batjocorea: Linda Liddle, o poftitoare la postul de vicepreședinte, interpretată cu carisma specifică lui Rachel McAdams, cu toate că nu mai e la fel de tânără. Dar rămâne la fel de seducătoare și expresivă. Ei bine, un accident major (prăbușirea unui avion care îi plimba până la o locație) îi așează față în față, pustii pe o insulă, trebuind să se descurce și să depindă unul de altul. Dar e un twist: ierarhiile de putere se schimbă și ea, angajata luată în râs, e acum șefa. Pasiunea pentru natură o face pregătită pentru acest nou rol, iar șeful ei (interpretat de Dylan O'Brien), aici doar un bărbat neajutorat, trebuie să accepte rolul de supus. Atât. Restul e al vostru de descoperit.
Problema mea e doar la scenariu — unul haotic și compus din momente deștepte și momente penibile. Personajele își schimbă brusc personalitatea după ce ajung pe insulă; unele personaje apar din senin pentru a duce povestea într-o direcție neașteptată; unul dintre personaje ia o decizie ridicolă ca să se salveze; celălalt personaj decide că vrea să mai rămână în aceasta pozitie de control și face orice că să nu fie salvați. Și așa mai departe. Iar finalul ni-i arată complet schimbați, deși nu așa a decurs povestea și nu s-au urât cu furie de la început, ba chiar au făcut un pact sincer și-au încercat să supraviețuiască la comun (forțați sau nu). Dacă la început erau doar niște personalități diferite care se loveau cap în cap și încercau o colaborare, la final, după niște decizii care nu le stăteau în caracter, cei doi devin niste animale cu comportament de penitenciar — încercând să se elimine. Să mai amintesc și de cum nu există o anchetă inteligentă a ceea ce s-a întâmplat acolo și cum ultimele scene ne prezintă un psihopat triumfând? Problema e că mesajul oferă doar această impresie: dacă vrei putere, nu poți face nimic decât să-l elimini pe cel (și nu doar pe el, ci pe oricine i-ar lua partea) care o deține și să nu ai remușcări, apoi să urci etajul social și să te mândrești cu ce ai făcut pentru a atinge culmile faimei și ale puterii (pe care le meriți pentru că ai suferit o nedreptate). Filmul ne îndeamnă să ne convertim din oameni buni și să devenim psihopați, apoi, uitând ce am făcut pentru ajunge așa, vom fi răsplătiți și vom fi împliniți pe vecie — așa cum merităm. Ceva e complet putred la scenariul filmului.