Nu e filmul meu preferat din creatia lui Visconti dar nu e posibil sa recunosti mana unui maestru.
Stephen2D
pe 18 Martie 2016 09:12
cezarika21
pe 09 Iunie 2015 07:54
Însuflețită inițial de ideea eliberării Italiei, contesa italiană Livia Serpieri este sedusă de un ofițer austriac afemeiat și laș, cedând în fața hipnozei sexuale exercitate de acesta. Desfășurată în Veneția, orașul muzeu rămas aproape neschimbat de câteva sute de ani, povestea de dragoste începe în teatrul La Fenice, alunecă pe străzile întunecate de pe canalele venețiene și se transformă în adulter în orașul simbolic al desfrânării.
Având acțiunea petrecută în anii '60 ai secolului al XIX-lea, ”Senso” se aseamănă într-un fel cu ”Il gattopardo” (1963), capodopera lui Visconti. Ambele filme prezintă un moment de schimbare istorică realizat de înflăcărații patrioți italieni, în timp ce aristocrația fie colaborează cu ocupanții, fie nu se implică în niciun fel, dorind să-și păstreze privilegiile și averile indiferent de cine va câștiga războiul. Contele marxist Visconti își manifestă disprețul față de clasa conducătoare, considerând-o ca lipsită de principii și avidă doar de putere și de ideea de posesie. Punând propriile dorințe deasupra interesului național, aristocrația italiană nu ezită să trădeze cauza revoluției și să pactizeze cu inamicul.
Interpretările expresive ale Alidei Valli și a lui Farley Granger, decorurile somptuoase și costumele elegante, ca și modul subtil în care regizorul Luchino Visconti dirijează acțiunea, fac ca povestea de dragoste să-i impresioneze puternic pe spectatori. Deși personajul este compromis și demn de dispreț, nu putem să rămânem neutri la durerea surdă a Liviei, adusă aproape în pragul nebuniei de un seducător ticălos interesat doar de propriile beneficii materiale. Soarta tragică a femeii te zguduie și te aduce la realitate, contrastând cu falsele povești de dragoste hollywoodiene cu happy-end.
Confruntarea finală între contesa Livia și Franz Mahler este o bijuterie cinematografică, una dintre secvențele cele mai reușite din întreaga operă a lui Visconti. Conflictul sufletesc între sentimente și interese iese la iveală într-un mod dramatic, contribuind la anihilarea reciprocă a ambelor personaje. Răul trebuia să dispară, iar în locul lui să se ridice o societate nouă mai corectă și mai morală.
cosmin_kedii
pe 21 Aprilie 2013 15:35
Una dintre favoritele lui Visconti . Senso este o capodoperă, un film foarte îndrăzneț și o bucurie mare, seturi, actoria, muzica. este pur și simplu superb.
pe 19 Martie 2010 12:29
[...] cum se lupta cu instintele sale erotice. Astazi o sa descoperim o alta pelicula marca Visconti, “Senso” sau “Contesa desfranata” asa cum a fost ea rebotezata de catre americani. Aceasta [...]
Având acțiunea petrecută în anii '60 ai secolului al XIX-lea, ”Senso” se aseamănă într-un fel cu ”Il gattopardo” (1963), capodopera lui Visconti. Ambele filme prezintă un moment de schimbare istorică realizat de înflăcărații patrioți italieni, în timp ce aristocrația fie colaborează cu ocupanții, fie nu se implică în niciun fel, dorind să-și păstreze privilegiile și averile indiferent de cine va câștiga războiul. Contele marxist Visconti își manifestă disprețul față de clasa conducătoare, considerând-o ca lipsită de principii și avidă doar de putere și de ideea de posesie. Punând propriile dorințe deasupra interesului național, aristocrația italiană nu ezită să trădeze cauza revoluției și să pactizeze cu inamicul.
Interpretările expresive ale Alidei Valli și a lui Farley Granger, decorurile somptuoase și costumele elegante, ca și modul subtil în care regizorul Luchino Visconti dirijează acțiunea, fac ca povestea de dragoste să-i impresioneze puternic pe spectatori. Deși personajul este compromis și demn de dispreț, nu putem să rămânem neutri la durerea surdă a Liviei, adusă aproape în pragul nebuniei de un seducător ticălos interesat doar de propriile beneficii materiale. Soarta tragică a femeii te zguduie și te aduce la realitate, contrastând cu falsele povești de dragoste hollywoodiene cu happy-end.
Confruntarea finală între contesa Livia și Franz Mahler este o bijuterie cinematografică, una dintre secvențele cele mai reușite din întreaga operă a lui Visconti. Conflictul sufletesc între sentimente și interese iese la iveală într-un mod dramatic, contribuind la anihilarea reciprocă a ambelor personaje. Răul trebuia să dispară, iar în locul lui să se ridice o societate nouă mai corectă și mai morală.