Părerea criticului
Anne Hathaway şi Matthew McConaughey, amândoi câştigători de Oscar, sunt protagoniştii acestui film care funcționează perfect ca thriller, dar care eșuează odată cu ambiția realizatorilor de a face povestea celor doi parte din ceva mai... mare. Cu ridicatul din sprânceană aferent, Serenity/Calmul dinaintea furtunii e un Vanilla Sky cu pești sau un Matrix cu pești. Realizatorii includ intriga polițistă într-un univers virtual, care nu funcționează pentru că legăturile dintre realitate și constructul virtual nu au nicio noimă.
Matthew McConaughey este Baker Dill, proprietarul unei ambarcaţiuni de pescuit a cărui fostă soţie, Karen (Anne Hathaway), îl imploră să-l ucidă pe actualul ei soţ, Frank (Jason Clarke). Ceea ce pare iniţial o intrigă aflată sub semnul deciziei lui Baker de a comite sau nu crima - se doveşte în curând a fi cu totul altceva.
Avem, așadar, o femeie fatală, un bărbat care trăiește din pescuit pe o insulă desprinsă din paradis, și intriga unei crime sordide, ce ar face cinste atât Hollywood-ului anilor 1950 cât și unui noir sau a unei povești cu detectivi de la ora actuală.
Totuși, spectatorii care merg în săli așteptând un film polițist, cu vărsări de sânge urmate de anchete complicate și cu momente de tensiune, vor avea o supriză. Pentru că insula tropicală nu este ceea ce pare, iar toți locuitorii de aici nu își amintesc mare lucru din trecut și nu știu nici de câți ani sunt acolo, ori pentru ce anume au ajuns acolo. Imaginea - total nelalocul ei - a unui comis-voiajor (Jeremy Strong) cu un costum și valiză, picat parcă din lumea anilor 1930, dă primele indicii că paradisul insulei pe care este plasat filmul nu este exact realitatea ce pare a fi.
Fanii lui Matthew McConnaughey și Anne Hathaway vor aprecia personajele: același bărbat musculos, sub soarele tropicelor, aceeași frumusețe de păpușă - dar devenită femeie fatală - continuă fără să inoveze pe aproape aceleași tipologii de personaje. Încheierea filmului, inopinată pentru cei care așteptau un thriller clasic, însă sugerată de mici indicii care vorbesc despre o lume cu totul diferită, face din misterul unei crime un nou Matrix.
Matthew McConaughey este Baker Dill, proprietarul unei ambarcaţiuni de pescuit a cărui fostă soţie, Karen (Anne Hathaway), îl imploră să-l ucidă pe actualul ei soţ, Frank (Jason Clarke). Ceea ce pare iniţial o intrigă aflată sub semnul deciziei lui Baker de a comite sau nu crima - se doveşte în curând a fi cu totul altceva.
Avem, așadar, o femeie fatală, un bărbat care trăiește din pescuit pe o insulă desprinsă din paradis, și intriga unei crime sordide, ce ar face cinste atât Hollywood-ului anilor 1950 cât și unui noir sau a unei povești cu detectivi de la ora actuală.
Totuși, spectatorii care merg în săli așteptând un film polițist, cu vărsări de sânge urmate de anchete complicate și cu momente de tensiune, vor avea o supriză. Pentru că insula tropicală nu este ceea ce pare, iar toți locuitorii de aici nu își amintesc mare lucru din trecut și nu știu nici de câți ani sunt acolo, ori pentru ce anume au ajuns acolo. Imaginea - total nelalocul ei - a unui comis-voiajor (Jeremy Strong) cu un costum și valiză, picat parcă din lumea anilor 1930, dă primele indicii că paradisul insulei pe care este plasat filmul nu este exact realitatea ce pare a fi.
Fanii lui Matthew McConnaughey și Anne Hathaway vor aprecia personajele: același bărbat musculos, sub soarele tropicelor, aceeași frumusețe de păpușă - dar devenită femeie fatală - continuă fără să inoveze pe aproape aceleași tipologii de personaje. Încheierea filmului, inopinată pentru cei care așteptau un thriller clasic, însă sugerată de mici indicii care vorbesc despre o lume cu totul diferită, face din misterul unei crime un nou Matrix.
