Părerea criticului
Dupa "In cautarea fericirii"/"The Pursuit of Happyness", Will Smith si regizorul Gabriele Muccino fac din nou echipa, alaturi de aceiasi producatori, pentru drama "Seven Pounds"/"Sapte suflete". Daca in primul film regizorul nu reusea sa dezvolte cinematografic o intamplare reala, in al doilea da ritm povestii si creeaza suspansul, chiar daca intamplarile din film sunt repetitive. Veti vedea ca personajul lui Smith face acte caritabile pe tot parcursul celor doua ore, dupa un anumit tipic: intai afla cine are nevoie de ajutor, apoi cerceteaza daca persoana respectiva merita efortul, abia apoi pune umarul (ma rog, nu e tocmai amuzanta metafora prin care exemplific cu o parte a corpului – veti vedea voi de ce).
Povestea si modul in care e spusa te capteaza, daca faci abstractie de unele ilogisme si de faptul ca scenaristul pierde la un moment dat masura lucrurilor, bagand in poveste o meduza otravitoare, plus un schimb de cornee de la o persoana sanatoasa (veti vedea voi cine) la un pianist cu cataracta (jucat de Woody Harrelson). Pentru ca nu vreau sa vand finalul, si nici momentele principale ale filmului, ma rezum in a prezenta fara detalii subiectul: Ben Thomas (Smith), un agent al Fiscului, este implicat intr-un tragic accident - soldat cu victime - apoi incearca sa-si salveze sufletul impovarat ajutand persoane aflate in dificultate. Nu stim cum era acest Ben Thomas inainte, ca sa putem face o comparatie si - in consecinta - sa vedem evolutia lui: cum se transforma dupa accident, cum din rau devine bun - sau invers. Scenaristul rateaza, astfel, tocmai sansa de a da greutate personajului principal, lasandu-i la intamplare trecutul. Sunt o multime de flashback-uri in film, dar in niciunul nu ni se arata viata protagonistului dinainte de momentul tragicului eveniment.
Apoi, trebuie sa accepti si faptul ca Ben Thomas face un accident cu victime, pentru ca vorbeste la telefonul mobil in timp ce conduce, dar nimeni nu-l baga in inchisoare... Mai putem empatiza cu el? Cam acestea sunt gafele scenaristului Grant Nieporte. A, nu v-am spus ce a mai facut? El a mai scris scenariile unor episoade ale sitcom-urilor "8 Simple Rules… For Dating My Teenage Daughter" si "Sabrina The Teenage Witch"... In concluzie, filmului ii lipseste veridicitatea, dar actorii joaca bine, povestea te prinde, drama e bine construita pana in momentul in care cade in melodrama, apoi iar se ridica.
Rosario Dawson (Sin City, Grindhouse, Eagle Eye) este foarte buna in rolul lui Emily, o cardiaca, pe care personajul lui Smith o scuteste de plata unor penalitati la Fisc, timp de cateva luni... Acesteia i s-au dat slabe sanse de supravituire daca nu face un transplant; in asteptarea unei noi inimi se indragosteste de eroul nostru, caritabilul Ben Thomas.
Verdictul pentru acest film este ca "Seven Pounds" trebuie vazut, chiar asa depresiv cum este, si cu problemele pe care le-am mentionat mai sus, asta daca nu v-ati saturat sa-l tot intalniti pe Will Smith in ipostaza de salvator - al planetei, al rasei umane si, aici, al unui grup mic de nefericiti: bolnavi de cancer, cardiaci asteptand un transplant, femei cu copii agresate de concubini, persoane cu rinichi disfunctionali... aaa, am zis sase?.
Povestea si modul in care e spusa te capteaza, daca faci abstractie de unele ilogisme si de faptul ca scenaristul pierde la un moment dat masura lucrurilor, bagand in poveste o meduza otravitoare, plus un schimb de cornee de la o persoana sanatoasa (veti vedea voi cine) la un pianist cu cataracta (jucat de Woody Harrelson). Pentru ca nu vreau sa vand finalul, si nici momentele principale ale filmului, ma rezum in a prezenta fara detalii subiectul: Ben Thomas (Smith), un agent al Fiscului, este implicat intr-un tragic accident - soldat cu victime - apoi incearca sa-si salveze sufletul impovarat ajutand persoane aflate in dificultate. Nu stim cum era acest Ben Thomas inainte, ca sa putem face o comparatie si - in consecinta - sa vedem evolutia lui: cum se transforma dupa accident, cum din rau devine bun - sau invers. Scenaristul rateaza, astfel, tocmai sansa de a da greutate personajului principal, lasandu-i la intamplare trecutul. Sunt o multime de flashback-uri in film, dar in niciunul nu ni se arata viata protagonistului dinainte de momentul tragicului eveniment.
Apoi, trebuie sa accepti si faptul ca Ben Thomas face un accident cu victime, pentru ca vorbeste la telefonul mobil in timp ce conduce, dar nimeni nu-l baga in inchisoare... Mai putem empatiza cu el? Cam acestea sunt gafele scenaristului Grant Nieporte. A, nu v-am spus ce a mai facut? El a mai scris scenariile unor episoade ale sitcom-urilor "8 Simple Rules… For Dating My Teenage Daughter" si "Sabrina The Teenage Witch"... In concluzie, filmului ii lipseste veridicitatea, dar actorii joaca bine, povestea te prinde, drama e bine construita pana in momentul in care cade in melodrama, apoi iar se ridica.
Rosario Dawson (Sin City, Grindhouse, Eagle Eye) este foarte buna in rolul lui Emily, o cardiaca, pe care personajul lui Smith o scuteste de plata unor penalitati la Fisc, timp de cateva luni... Acesteia i s-au dat slabe sanse de supravituire daca nu face un transplant; in asteptarea unei noi inimi se indragosteste de eroul nostru, caritabilul Ben Thomas.
Verdictul pentru acest film este ca "Seven Pounds" trebuie vazut, chiar asa depresiv cum este, si cu problemele pe care le-am mentionat mai sus, asta daca nu v-ati saturat sa-l tot intalniti pe Will Smith in ipostaza de salvator - al planetei, al rasei umane si, aici, al unui grup mic de nefericiti: bolnavi de cancer, cardiaci asteptand un transplant, femei cu copii agresate de concubini, persoane cu rinichi disfunctionali... aaa, am zis sase?.
