Părerea criticului
Vineri îl poţi vedea pe Colin Farrell pierzându-şi controlul în Şapte psihopaţi şi un câine, trăsnita comedie-satiră a lui Martin McDonagh, regizorul devenit celebru cu debutul său, In Bruges. Aşteaptă-te la o mulţime de replici amuzante, situaţii abracadabrante şi răsturnări de situaţie, căci McDonagh face slalom între „real” şi imaginar în 110 minute care îţi spun mai multe despre Hollywood decât te-ai putea aştepta.
Pe scurt, Farrell este Marty, un scenarist aflat în criză de inspiraţie în timp ce scrie Şapte psihopaţi, un scenariu cu care speră să dea lovitura la Hollywood. Psihopaţii nu prea-i ies la numărătoare lui Marty (are doar unul din şapte, adică), dar unde ratează imaginaţia compensează realitatea, căci anturajul scenaristului e plin de candidaţi perfecţi pentru a completa numărul de... „magnifici”. Dintre toţi se remarcă Billy (un Sam Rockwell brici), actor şomer şi hoţ de câini cu veleităţi de co-scenarist, care se oferă să-l ajute pe Marty. Participă în toate felurile posibile şi Hans (un Christopher Walken care-ţi reaminteşte încă o dată ce actor extraordinar este), aghiotantul lui Billy şi posesorul unei poveşti fantastice, numai bună de pus într-un film. Mai aruncă-l în scenă pe Woody Harrelson, în rolul lui Charlie, gangster distrus de dispariţia câinelui său Bonny (un shi-tzu super-simpatic) şi dispus să facă orice pentru a-l recupera, iar combinaţia e explozivă, absurdă şi pe alocuri imposibil de violentă.
Fără îndoială nu este cea mai familiară comedie de văzut anul acesta, dar noi punem fără ezitare Şapte psihopaţi pe lista celor mai jucăuşe şi originale producţii din 2012. Complet imprevizibil (uneori la modul forţat, din păcate), filmul te va face să râzi des şi constant cu replici inteligente, umor absurd, reacţii demente şi săgeţi aruncate împotriva scenariştilor, a Hollywood-ului şi a... filmelor franţuzeşti. Faptul că Tom Waits trece prin cadru, în rol de „psihopat cu iepuraş”, nu face decât să ajute combinaţia insolită aruncată de McDonagh pe ecran, combinaţie ce ar trebui să primească o nominalizare la Oscarul pentru Scenariu original.
Suita de gaguri din film o să te ţină cât se poate de atent pentru că Şapte psihopaţi nu este chiar genul de film de privit pe „pilot automat”. De multe ori nu ştii dacă evenimentele au loc în „realitate” sau în povestea imaginată de Marty, aşa că trebuie să fii încontinuu atent la indicii, mai ales că unele poante se referă la, detaliază sau comentează situaţii anterioare. La genericul de final nu te repezi să ieşi din cinema, pentru că te mai aşteaptă o secvenţă stil „ce faci marţi, pot să trec pe la tine să te omor?”.
Ce poate fi supărător la premiera de vineri este violenţa extremă. Ca un omagiu adus filmelor lui Tarantino, McDonagh aruncă în film schimburi de focuri, iar sângele curge în valuri. Problema e că plusează cu oameni arzând, gâturi tăiate cu briciul şi membre amputate, care s-ar putea dovedi mai mult decât ar putea suporta spectatorul mai sensibil. Ratingul filmului este „interzis sub 18 ani”, ceea ce-ţi poate oferi o imagine cu privire la violenţa (de multe ori gratuită) din premiera de vineri.
Chiar dacă s-ar putea să închizi ochii la câteva secvenţe, o să-i deschizi imediat pentru a vedea ce i-a mai trecut lui McDonagh prin... scenariu. Noi îi dăm lui Seven Psychopaths titlul de „cel mai imprevizibil al anului” şi te invităm la cinema ca să te convingi. Spune-ne în comentarii cum ţi s-a părut trăsnita aventură a celor şapte psihopaţi.
Pe scurt, Farrell este Marty, un scenarist aflat în criză de inspiraţie în timp ce scrie Şapte psihopaţi, un scenariu cu care speră să dea lovitura la Hollywood. Psihopaţii nu prea-i ies la numărătoare lui Marty (are doar unul din şapte, adică), dar unde ratează imaginaţia compensează realitatea, căci anturajul scenaristului e plin de candidaţi perfecţi pentru a completa numărul de... „magnifici”. Dintre toţi se remarcă Billy (un Sam Rockwell brici), actor şomer şi hoţ de câini cu veleităţi de co-scenarist, care se oferă să-l ajute pe Marty. Participă în toate felurile posibile şi Hans (un Christopher Walken care-ţi reaminteşte încă o dată ce actor extraordinar este), aghiotantul lui Billy şi posesorul unei poveşti fantastice, numai bună de pus într-un film. Mai aruncă-l în scenă pe Woody Harrelson, în rolul lui Charlie, gangster distrus de dispariţia câinelui său Bonny (un shi-tzu super-simpatic) şi dispus să facă orice pentru a-l recupera, iar combinaţia e explozivă, absurdă şi pe alocuri imposibil de violentă.
Fără îndoială nu este cea mai familiară comedie de văzut anul acesta, dar noi punem fără ezitare Şapte psihopaţi pe lista celor mai jucăuşe şi originale producţii din 2012. Complet imprevizibil (uneori la modul forţat, din păcate), filmul te va face să râzi des şi constant cu replici inteligente, umor absurd, reacţii demente şi săgeţi aruncate împotriva scenariştilor, a Hollywood-ului şi a... filmelor franţuzeşti. Faptul că Tom Waits trece prin cadru, în rol de „psihopat cu iepuraş”, nu face decât să ajute combinaţia insolită aruncată de McDonagh pe ecran, combinaţie ce ar trebui să primească o nominalizare la Oscarul pentru Scenariu original.
Suita de gaguri din film o să te ţină cât se poate de atent pentru că Şapte psihopaţi nu este chiar genul de film de privit pe „pilot automat”. De multe ori nu ştii dacă evenimentele au loc în „realitate” sau în povestea imaginată de Marty, aşa că trebuie să fii încontinuu atent la indicii, mai ales că unele poante se referă la, detaliază sau comentează situaţii anterioare. La genericul de final nu te repezi să ieşi din cinema, pentru că te mai aşteaptă o secvenţă stil „ce faci marţi, pot să trec pe la tine să te omor?”.
Ce poate fi supărător la premiera de vineri este violenţa extremă. Ca un omagiu adus filmelor lui Tarantino, McDonagh aruncă în film schimburi de focuri, iar sângele curge în valuri. Problema e că plusează cu oameni arzând, gâturi tăiate cu briciul şi membre amputate, care s-ar putea dovedi mai mult decât ar putea suporta spectatorul mai sensibil. Ratingul filmului este „interzis sub 18 ani”, ceea ce-ţi poate oferi o imagine cu privire la violenţa (de multe ori gratuită) din premiera de vineri.
Chiar dacă s-ar putea să închizi ochii la câteva secvenţe, o să-i deschizi imediat pentru a vedea ce i-a mai trecut lui McDonagh prin... scenariu. Noi îi dăm lui Seven Psychopaths titlul de „cel mai imprevizibil al anului” şi te invităm la cinema ca să te convingi. Spune-ne în comentarii cum ţi s-a părut trăsnita aventură a celor şapte psihopaţi.
