Părerea criticului
Este unul dintre cele mai discutate seriale în SUA, cu primul episod văzut de 8,6 milioane de telespectatori. În rolul principal o avem pe Jennifer Lopez, care a avut parte de un deceniu extrem de liniştit în afara Statelor Unite, unde mai este şi jurat American Idol. Iată că actriţa şi cântăreaţa în vârstă de 46 de ani revine în atenţie cu acest serial NBC care, în ciuda aspectului şi vocii familiare, poate deveni cel mai vizionat nou serial poliţist al sezonului.
Lopez este Harlee Santos, poliţistă din New York. O mamă singură, Santos îşi doreşte tot ce este mai bun pentru fiica ei, Cristina, plătindu-i una dintre cele mai bune şcoli din oraş. Ceea ce la prima vedere poate părea o eroină fără pată se dovedeşte curând a fi o entitate mult mai nuanţată: titlul serialului, Nuanţe de albastru, sugerează aspectele mai întunecate ale activităţii lui Santos, care, în timp ce oferă protecţie şi pază pe aria secţiei ei de poliţie, este implicată împreună cu şeful ei, Matt Wozniak (Ray Liotta) şi alţi poliţişti din unitate, într-un grup aflat de cealaltă parte a legii: controlează afacerile murdare din zonă, cerând taxe de protecţie. Doar că acţiunile lor tot mai evidente vor atrage atenţia FBI-ului, iar Santos se va trezi curând prizonieră pe o punte foarte subţire şi fragilă între... nuanţe foarte diferite de albastru, în tot mai mare dificultate să-şi dovedească loialitatea uneia dintre ele.
NBC a avut atât de mare încredere în carisma lui Lopez şi în dorinţa americanilor de a o vedea pe micile ecrane, încât în februarie 2014 a comandat un întreg sezon de 13 episoade, fără a testa publicul cu un episod pilot. Primele cifre de audienţă au confirmat această încredere, dar şi fascinaţia exercitată de diva latino în SUA. Ce amuză la Shades of Blue este că serialul nu te lasă nicio clipă să ignori statutul de superstar al lui Lopez: actriţa arată întotdeauna, inclusiv în toiul urmăririlor, de parcă ar fi fost aranjată ore în şir de o întreagă echipă de stilişti. O declarăm cea mai îngrijită poliţistă văzută vreodată într-un serial TV.
Dacă ignori efortul depus pentru ca Lopez să arate mereu cu 15 ani mai tânără, Shades of Blue reuşeşte să întindă o tablă de şah cu premise interesante, deşi văzute adesea în alte filme şi seriale cu poliţişti. Tentaţia, problemele financiare şi dansul paşilor mici făcuţi spre corupţie, atât de mici, încât îţi poţi spune la nesfârşit că încă eşti un poliţist bun, iată câteva din cele mai familiare aspecte ale genului. La începutul primului episod, o Harlee Santos cu lacrimi din ochi se filmează cu webcamul laptopului: "Am vrut dintotdeauna să fiu un poliţist bun. Dar nu există o linie dreaptă în direcţia asta. Mi-am spus întotdeauna că scopul scuză mijloacele, dar, acum că am atins scopul, nu pot scuza nimic. S-a întâmplat atât de lent, încât nu mi-am dat seama ce se întâmplă."
Această confesiune lacrimogenă (ne întrebăm ce poliţist din viaţa reală ar recurge la o asemenea metodă) provoacă un salt al poveştii cu cu două săptămâni în urmă, când Santos este mult mai sigură pe ea şi niciun nor nu pare să-i umbrească viaţa. Creatorul serialului, Adi Hasak (cineast din şcoala lui Luc Besson, alături de care a scris şi coprodus From Paris With Love şi 3 Days to Kill), foloseşte premisa vinovăţiei, dar şi a imposibilităţii de a-ţi controla destinul pentru a provoca valuri în viaţa unor multiple personaje.
Marele atu al scenariului este faptul că poliţiştii din film au totul de pierdut (şi prin urmare sunt gata de orice pentru ca acest lucru să nu se întâmple) dacă li se descoperă legăturile cu lumea interlopă. Poate că Lopez ia ochii în serial, dar adevăratul personaj principal este Wozniak, interpretat de un Ray Liotta dezlănţuit. Eminenţa cenuşie a grupului corupt, Wozniak face orice pentru colegii săi, dar cere în schimb loialitate extremă. Adevărată cloşcă ai partenerilor săi, Wozniak devine o fiară cu cei care reprezintă un pericol din exterior. Iată terenul pe care tensiunea ar putea creşte extraordinar de-a lungul următoarelor episoade. Dacă nu, măcar ne uităm la Jennifer Lopez...
Lopez este Harlee Santos, poliţistă din New York. O mamă singură, Santos îşi doreşte tot ce este mai bun pentru fiica ei, Cristina, plătindu-i una dintre cele mai bune şcoli din oraş. Ceea ce la prima vedere poate părea o eroină fără pată se dovedeşte curând a fi o entitate mult mai nuanţată: titlul serialului, Nuanţe de albastru, sugerează aspectele mai întunecate ale activităţii lui Santos, care, în timp ce oferă protecţie şi pază pe aria secţiei ei de poliţie, este implicată împreună cu şeful ei, Matt Wozniak (Ray Liotta) şi alţi poliţişti din unitate, într-un grup aflat de cealaltă parte a legii: controlează afacerile murdare din zonă, cerând taxe de protecţie. Doar că acţiunile lor tot mai evidente vor atrage atenţia FBI-ului, iar Santos se va trezi curând prizonieră pe o punte foarte subţire şi fragilă între... nuanţe foarte diferite de albastru, în tot mai mare dificultate să-şi dovedească loialitatea uneia dintre ele.
NBC a avut atât de mare încredere în carisma lui Lopez şi în dorinţa americanilor de a o vedea pe micile ecrane, încât în februarie 2014 a comandat un întreg sezon de 13 episoade, fără a testa publicul cu un episod pilot. Primele cifre de audienţă au confirmat această încredere, dar şi fascinaţia exercitată de diva latino în SUA. Ce amuză la Shades of Blue este că serialul nu te lasă nicio clipă să ignori statutul de superstar al lui Lopez: actriţa arată întotdeauna, inclusiv în toiul urmăririlor, de parcă ar fi fost aranjată ore în şir de o întreagă echipă de stilişti. O declarăm cea mai îngrijită poliţistă văzută vreodată într-un serial TV.
Dacă ignori efortul depus pentru ca Lopez să arate mereu cu 15 ani mai tânără, Shades of Blue reuşeşte să întindă o tablă de şah cu premise interesante, deşi văzute adesea în alte filme şi seriale cu poliţişti. Tentaţia, problemele financiare şi dansul paşilor mici făcuţi spre corupţie, atât de mici, încât îţi poţi spune la nesfârşit că încă eşti un poliţist bun, iată câteva din cele mai familiare aspecte ale genului. La începutul primului episod, o Harlee Santos cu lacrimi din ochi se filmează cu webcamul laptopului: "Am vrut dintotdeauna să fiu un poliţist bun. Dar nu există o linie dreaptă în direcţia asta. Mi-am spus întotdeauna că scopul scuză mijloacele, dar, acum că am atins scopul, nu pot scuza nimic. S-a întâmplat atât de lent, încât nu mi-am dat seama ce se întâmplă."
Această confesiune lacrimogenă (ne întrebăm ce poliţist din viaţa reală ar recurge la o asemenea metodă) provoacă un salt al poveştii cu cu două săptămâni în urmă, când Santos este mult mai sigură pe ea şi niciun nor nu pare să-i umbrească viaţa. Creatorul serialului, Adi Hasak (cineast din şcoala lui Luc Besson, alături de care a scris şi coprodus From Paris With Love şi 3 Days to Kill), foloseşte premisa vinovăţiei, dar şi a imposibilităţii de a-ţi controla destinul pentru a provoca valuri în viaţa unor multiple personaje.
Marele atu al scenariului este faptul că poliţiştii din film au totul de pierdut (şi prin urmare sunt gata de orice pentru ca acest lucru să nu se întâmple) dacă li se descoperă legăturile cu lumea interlopă. Poate că Lopez ia ochii în serial, dar adevăratul personaj principal este Wozniak, interpretat de un Ray Liotta dezlănţuit. Eminenţa cenuşie a grupului corupt, Wozniak face orice pentru colegii săi, dar cere în schimb loialitate extremă. Adevărată cloşcă ai partenerilor săi, Wozniak devine o fiară cu cei care reprezintă un pericol din exterior. Iată terenul pe care tensiunea ar putea creşte extraordinar de-a lungul următoarelor episoade. Dacă nu, măcar ne uităm la Jennifer Lopez...
