Comentarii Comentează
  • Kuhaylan
    pe 30 Noiembrie 2016 14:48
    .........................................................
  • cosmin_kedii
    pe 15 August 2013 12:03
    filmul este o satiră la adresa societății noastre, inclusiv prostia umană și gândirea umană, fiind în același timp extrem de amuzanta
  • alex_il_fenomeno
    pe 03 Septembrie 2012 09:27
    unul dintre cele mai impresionante filme ale lui Woody Allen , un film atat de sumbru , de misterios , de imprevizibil , de la inceput si pana la sfarsit ! daca primul lucru pe care il observi este lipsa culorii , regizorul preferand aceasta nuanta de film vechi pentru tensiuni mai puternice , incadrandu-se perfect in stilul noir , atmosfera este de o tensiune uimitoare , incat in numeroase momente uiti ca urmaresti un film de Woody Allen si te astepti la orice din partea , asa cum este si cu acel final inexplicabil de neasteptat . il recomand tuturor , si nu numai o singura data .
  • cezarika21
    pe 29 Aprilie 2012 15:51
    Pur şi simplu capodoperă. Îl consider cel mai bun film al lui Woody Allen. Filmul e artă pură în stilul filmelor lui Bunuel sau Fritz Lang. El este de un absurd ce aminteşte de scrierile lui Franz Kafka.

    Într-un oraş neprecizat scufundat în noapte ceţoasă, la adăpostul căreia acţionează nestingherit un criminal în serie, se desfăşoară o transformare profundă a vieţii unui personaj anost şi cvasianonim: contabilul Kleinman. Confruntat cu crima, cu răutatea, cu trădarea, cu umilinţa, cu batjocura şi cu pericolul de a deveni ţap ispăşitor doar pentru că vecinii lui îl detestau, Kleinman renunţă la iubită, la slujbă, la locuinţă, la oraş şi chiar la modul său obişnuit de viaţă şi decide să-şi urmeze visul de a deveni iluzionist pentru a oferi oamenilor iluziile fără de care aceştia nu pot trăi.

    Incursiunea nocturnă a personajului principal se aseamănă prin absurdul ei cu cea a modestului Paul Hackett din comedia neagră "After Hours" (1985) a lui Martin Scorsese, cele două filme având multe puncte comune. Tensiunea este subliniată de filmările în alb-negru (ca şi în "Manhattan", unde lipsa culorii putea fi explicată prin idealizarea unui oraş care există doar în imaginaţia personajului principal), iar galeria de mari actori (amintesc doar câteva nume: Donald Pleasance, John Malkovich, Kathy Bathes sau Jodie Foster) creează personaje memorabile. Filmul nu a rulat în cinematografe (deşi realizarea sa a costat 20 de milioane de dolari) şi a fost prezentat în câteva cinemateci doar cinefililor înrăiţi care erau capabili să-l înţeleagă.

    Vizionarea acestui film necesită o cultură cinematografică vastă şi un IQ destul de ridicat, altfel nici nu are rost să te uiţi la el. Nu-l vei înţelege şi basta. Şi vei comenta apoi că filmul este slab.