Cu un concept inteligent, este un film ciudat, neliniștitor și plin de anxietăți intime — un studiu de personaj fascinant. Jason Buxton atinge coarda sensibilă potrivită cu o poveste grea și introspectivă, adusă la viață de interpretările puternice ale lui Ben Foster și Cobie Smulders.
Totuși, deși filmul are un nucleu interesant, este poate un pic prea mult să-l numec thriller — se simte mai degrabă ca o dramă psihologică despre un bărbat care devine obsedat de viață, moarte și ideea de a se juca de-a Dumnezeu. Performanțele actorilor sunt excelente, dar personajele sunt scrise cu o răceală care face dificilă empatia față de ele. La început am simțit o urmă de simpatie pentru personajul lui Ben Foster, însă aceasta dispare pe măsură ce povestea avansează. Cobie Smulders, în rolul soției, este interpretată cu intensitate, dar scenariul o conturează prea dur și distant pentru a fi cu adevărat umană.
Rezultatul este un film pe care l-am vizionat mai mult cu interes intelectual decât emoțional. Există o tensiune subtilă și o neliniște constantă, dar lipsa unui personaj care să te atragă face experiența rece. Iar finalul, în loc să ofere o concluzie clară sau o revelație, lasă mai degrabă un gol — o impresie că autorii au vrut să spună ceva profund, dar nu au reușit să ducă ideea până la capăt.
Concluzie:
Sharp Corner este un film interesant și bine interpretat, dar distant și greu de iubit. Deși Ben Foster confirmă din nou că este unul dintre cei mai buni actori ai generației sale, scenariul nu îi oferă materialul pe care îl merită. Un experiment cinematografic curajos și plin de potențial, dar care lasă spectatorul mai mult gânditor decât emoționat — un film de văzut o dată, nu de revăzut.
evernote
pe 04 Septembrie 2025 09:30
Imposibil de crezut că facerea de bine nu-i degeaba .
Totuși, deși filmul are un nucleu interesant, este poate un pic prea mult să-l numec thriller — se simte mai degrabă ca o dramă psihologică despre un bărbat care devine obsedat de viață, moarte și ideea de a se juca de-a Dumnezeu. Performanțele actorilor sunt excelente, dar personajele sunt scrise cu o răceală care face dificilă empatia față de ele. La început am simțit o urmă de simpatie pentru personajul lui Ben Foster, însă aceasta dispare pe măsură ce povestea avansează. Cobie Smulders, în rolul soției, este interpretată cu intensitate, dar scenariul o conturează prea dur și distant pentru a fi cu adevărat umană.
Rezultatul este un film pe care l-am vizionat mai mult cu interes intelectual decât emoțional. Există o tensiune subtilă și o neliniște constantă, dar lipsa unui personaj care să te atragă face experiența rece. Iar finalul, în loc să ofere o concluzie clară sau o revelație, lasă mai degrabă un gol — o impresie că autorii au vrut să spună ceva profund, dar nu au reușit să ducă ideea până la capăt.
Concluzie:
Sharp Corner este un film interesant și bine interpretat, dar distant și greu de iubit. Deși Ben Foster confirmă din nou că este unul dintre cei mai buni actori ai generației sale, scenariul nu îi oferă materialul pe care îl merită. Un experiment cinematografic curajos și plin de potențial, dar care lasă spectatorul mai mult gânditor decât emoționat — un film de văzut o dată, nu de revăzut.