Părerea criticului
După ce anul trecut regiza apreciata miniserie HBO Big Little Lies, canadianul Jean-Marc Vallée revine în atenţie cu un nou proiect sub aceeaşi egidă: Sharp Objects/Obiecte ascuţite. Cu o distribuţie extrem de bine aleasă, serialul combină investigaţia unor crime în serie cu dificila răfuială cu trecutul a protagonistei interpretate de Amy Adams. Rezultatul este pe cât de lent, pe atât de captivant şi neliniştitor, ajungând în acelaşi timp să comenteze relevant tarele Sudului american. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la serialul disponibil în România, cu începere de luni, pe canalul HBO.

La baza serialului se află romanul omonim scris de Gillian Flynn, mai cunoscută pentru cartea Gone Girl şi scenariul care a stat la baza ecranizării regizate cu succes de David Fincher. Ca în toate cele trei cărţi ale sale, Flynn combină şi aici răsturnările de situaţie specifice thriller-ului cu comentariul relevant despre problemele societăţii americane. În Sharp Objects, suspansul porneşte de la dispariţia unei fete din orăşelul sudic Wind Gap, dispariţie ce pune întregul oraş pe jar şi pentru că urmează unei alte dispariţii, ceea ce îndeamnă poliţia să bănuiască existenţa unui criminal în serie.

Explorăm iţeze cazului din punctul de vedere al jurnalistei Camille Preaker (Amy Adams), care este obligată de redactorul-şef de la ziarul ei să se întoarcă în Wind Gap, oraşul ei natal, pentru a scrie un reportaj despre investigaţie. Este clar de la început că pentru Camille, alcoolică şi probabil suferind de tulburări de personalitate, reîntoarcerea acasă este o decizie mai mult decât dificilă, lupta ei cu trecutul luând adesea faţa investigaţiei crimelor brutale care îi fac pe localnici să se baricadeze în case. De fapt avem parte de un dublu mister: unul din prezent, cel al dispariţiei, şi unul din trecut, care ne va dezvălui ce a determinat-o pe Camille să plece din Wind Gap şi să rupă complet legăturile cu familia.

Faptul că Sharp Objects este primul roman al lui Flynn şi faptul că acesta s-a bucurat de o popularitate nesemnificativă în comparaţie cu Gone Girl ajută foarte mult noua serie HBO pentru că aceasta schimbă tonul cărţii şi se transformă într-o sumbră frescă a Sudului american, al orăşelelor amorţite de caniculă, unde rasismul, homofobia, xenofobia, agresivitatea şi cultul armelor de foc sunt nişte constante. Crima şi venirea lui Camille sunt ca o rafală de vânt care mişcă din loc covorul imaculat sub care se ascund mormane de gunoaie putrede şi deschide uşile dulapurilor pline de schelete. Poziţia personajului, atât în interior cât şi în exterior, ne oferă un eficient punct de observaţie al unei societăţi în descompunere.

Este foarte posibil ca mulţi să-i reproşeze serialului ritmul prea lent, iar scenariului zgârcenia cu care dozează dezvăluirile. Şi, cum Camille îşi neagă trecutul, acesta revenindu-i în memorie în flashback-uri neliniştitoare abia după reîntoarcerea în Wind Gap, există şansa ca realitatea din aceste flashback-uri să fie complet denaturată. Asta face Sharp Objects să iasă din plutonul de thrillere făcute după reţetă la Hollywood şi să-l transforme într-unul care menţine curiozitatea la cote înalte, atmosfera apăsătoare împiedicându-te totuşi să vrei să vezi episod după episod.

Un mare plus al serialului este distribuţia. Pe lângă Adams, o vedem pe Patricia Clarkson în rolul histrionicei mame a protagonistei, Adora, gata de orice pentru a-şi proteja, cu iz de cadavru îmbălsămat, existenţa aparent perfectă din impozantul conac al familiei. Chris Messina îl interpretează pe detectivul Richard Willis, venit să investigheze cazul. În jurul lor, actori mai puţin cunoscuţi interpretează personaje puternice, pioni pe o vag respingătoare tablă de şah.