Shattered Image (1998)

Un film bine regizat, bine jucat. Sunt un admirator al lui W. Baldwin, iar despre A. Parillaud nu am comentarii... Sincer: il recomand celor care nu l-au văzut încă!

Credeam că doar dacă mă uit la filme regizate de Lynch sau Jodorowsky am parte de asemenea surprize, de jocuri ale minţii în care încep să nu mai înţeleg dacă totul are totuşi o logică ascunsă sau... încep să-mi pierd eu minţile. Ideea filmului mi se pare foarte bună, realizarea este însă inegală. Nu slabă, ci inegală. Când să spui că e un film genial, alunecă în comercial, şi când să-i pui eticheta de comercial are sclipiri de geniu. Alternanţa celor două personalităţi este bine şi ingenios prezentată, însă de la un moment dat ai impresia că există totuşi o fisură în scenariu - dacă una este visul celeilalte, cum de ajung să-şi vorbească faţă în faţă (se întâmplă de două ori în film), iar dacă e doar o dedublare de personalitate, de ce eroina se trezeşte tot timpul din vis? Însă chiar admiţând că scenariul nu e perfect în întregime, tentativa lui Ruiz este îndrăzneaţă şi iese din banal. Merită văzut de cei care agreează acest gen de filme - şi chiar dacă mai am o mică critică, respectiv că este oarecum lungit artificial ca durată, consider nota de pe IMDB prea mică. E un film de 7 cel puţin. Eu i-am dat chiar 8 - mă rog, părerea mea, chestie de gust.