She (2020) – Serialul care începe ca un thriller și se termină ca o oglindă
Notă: 7/10
Dacă ai intrat pe Netflix într-o seară în care nu știai exact ce vrei să vezi, dar parcă simțeai nevoia de ceva mai… întunecat, She îți sare în față cu un vibe de “te invit într-o lume murdară, dar promiți să rămâi până la final?”. Și sincer, e greu să spui nu.
Serialul urmărește povestea lui Bhumi, o polițistă care nu pare să impresioneze pe nimeni la prima vedere: timidă, stingheră, un șoricel într-un cuib de pisici vag agresive. Doar că viața are un simț al umorului destul de crud: tocmai pe ea o aleg superiorii pentru o misiune sub acoperire în lumea traficului de droguri, unde trebuie să joace rolul unei prostituate. Da, exact. Și da, exact atât de încurcat devine totul.
Dar adevărata surpriză? Serialul nu e despre crimă. E despre cine devii atunci când ești obligat să porți o mască.
Transformarea lui Bhumi – de la o anonimă la un pericol subestimat
Aaditi Pohankar duce tot serialul în spate. Jumătate din timp nici nu-ți dai seama dacă Bhumi e în control sau doar alunecă într-un rol care începe s-o devoreze. Ce-i reușește serialului, și asta chiar bine, e modul în care surprinde trezirea puterii personale: nu cu discursuri motivaționale, ci cu tăceri lungi, priviri care se schimbă și decizii pe care personajul nu le-ar fi luat în episodul 1.
Mumbai-ul, filmat ca un personaj secundar instabil
Orașul pulsează, respiră, miroase (mental vorbind) a străzi ude, neon obosit și oameni care au uitat de mult ce înseamnă intimitatea. Decorurile, luminile, culorile – totul creează o atmosferă apăsătoare, dar fascinantă. E un haos ordonat, perfect pentru un serial cu mize morale atât de tulburi.
Ce merge mai puțin bine
Unele dialoguri sunt atât de încărcate încât simți că ai putea să le tai cu cuțitul.
Ritmul e lent – nu “artistic”, ci uneori efectiv prea lent.
Finalul sezonului 1 pare grăbit, ca și cum scenariștii au primit brusc mesaj: “Mai avem 10 minute de filmare, închideți povestea!”
Dar atunci… de ce funcționează serialul?
Pentru că She nu vrea să fie un thriller comod. Vrea să te facă să te întrebi dacă identitatea e ceva fix sau dacă ne schimbăm în funcție de cât de periculos e rolul pe care îl jucăm. Și, sincer, reușește mai bine decât multe seriale cu buget mare și scenarii complicate.
Verdict
She nu e pentru oricine. Dar pentru cei care apreciază explorarea psihologică mai mult decât urmăriri cu sirene, e un mic deliciu întunecat. Personajul principal te ține aproape, atmosfera te împachetează într-un mix de tensiune și neliniște, iar povestea te pune pe gânduri mai mult decât te-ai aștepta.
Dacă îți plac serialele care trec dincolo de suprafață și te lasă cu întrebarea “și eu ce aș fi făcut în locul ei?”, atunci She merită adăugat în listă.
user-62b60e0126642
pe 24 Iunie 2022 22:22
După primele 2 episoade am renunțat la el. Slab, plictisitor, nimic spectaculos.
Ideea scenariului ar putea fi transpusă intr-un mod spectaculos sau cel puțin mai bine decât s-a reușit.
Notă: 7/10
Dacă ai intrat pe Netflix într-o seară în care nu știai exact ce vrei să vezi, dar parcă simțeai nevoia de ceva mai… întunecat, She îți sare în față cu un vibe de “te invit într-o lume murdară, dar promiți să rămâi până la final?”. Și sincer, e greu să spui nu.
Serialul urmărește povestea lui Bhumi, o polițistă care nu pare să impresioneze pe nimeni la prima vedere: timidă, stingheră, un șoricel într-un cuib de pisici vag agresive. Doar că viața are un simț al umorului destul de crud: tocmai pe ea o aleg superiorii pentru o misiune sub acoperire în lumea traficului de droguri, unde trebuie să joace rolul unei prostituate. Da, exact. Și da, exact atât de încurcat devine totul.
Dar adevărata surpriză? Serialul nu e despre crimă. E despre cine devii atunci când ești obligat să porți o mască.
Transformarea lui Bhumi – de la o anonimă la un pericol subestimat
Aaditi Pohankar duce tot serialul în spate. Jumătate din timp nici nu-ți dai seama dacă Bhumi e în control sau doar alunecă într-un rol care începe s-o devoreze. Ce-i reușește serialului, și asta chiar bine, e modul în care surprinde trezirea puterii personale: nu cu discursuri motivaționale, ci cu tăceri lungi, priviri care se schimbă și decizii pe care personajul nu le-ar fi luat în episodul 1.
Mumbai-ul, filmat ca un personaj secundar instabil
Orașul pulsează, respiră, miroase (mental vorbind) a străzi ude, neon obosit și oameni care au uitat de mult ce înseamnă intimitatea. Decorurile, luminile, culorile – totul creează o atmosferă apăsătoare, dar fascinantă. E un haos ordonat, perfect pentru un serial cu mize morale atât de tulburi.
Ce merge mai puțin bine
Unele dialoguri sunt atât de încărcate încât simți că ai putea să le tai cu cuțitul.
Ritmul e lent – nu “artistic”, ci uneori efectiv prea lent.
Finalul sezonului 1 pare grăbit, ca și cum scenariștii au primit brusc mesaj: “Mai avem 10 minute de filmare, închideți povestea!”
Dar atunci… de ce funcționează serialul?
Pentru că She nu vrea să fie un thriller comod. Vrea să te facă să te întrebi dacă identitatea e ceva fix sau dacă ne schimbăm în funcție de cât de periculos e rolul pe care îl jucăm. Și, sincer, reușește mai bine decât multe seriale cu buget mare și scenarii complicate.
Verdict
She nu e pentru oricine. Dar pentru cei care apreciază explorarea psihologică mai mult decât urmăriri cu sirene, e un mic deliciu întunecat. Personajul principal te ține aproape, atmosfera te împachetează într-un mix de tensiune și neliniște, iar povestea te pune pe gânduri mai mult decât te-ai aștepta.
Dacă îți plac serialele care trec dincolo de suprafață și te lasă cu întrebarea “și eu ce aș fi făcut în locul ei?”, atunci She merită adăugat în listă.
Ideea scenariului ar putea fi transpusă intr-un mod spectaculos sau cel puțin mai bine decât s-a reușit.