Per total, Protectorul (Shelter) este un film cu Jason Statham ca toate celelalte. Nici mai bun, nici mai rau, nici mai intens, nici mai previzibil. Este fix la fel, dar cu toate astea nu regret nicicum ca l-am vazut. Niciun fan autentic al filmelor cu Jason Statham nu va regreta vizionarea lui, chiar daca il va uita la 10 minute dupa incheierea lui.
xerses
pe 12 Februarie 2026 22:12
Un film bunicel, dar cu un sfarsit cam abrupt, insa nu mi-a parut rau de vizionarea lui.
user-63146b375a9a1
pe 04 Februarie 2026 23:51
O capodopera merita văzut un actor bun si o acțiune buna merita sa vezi filmul????????????????????????????????????????????????
marius7x
pe 04 Februarie 2026 21:45
Și dacă nu aveam așteptările datorită lui JS, și dacă îl vedeam direct pe Voyo, tot era un film prea slab. Adică pentru 2026 adică, că pe vremea lui JCVD mergea...
50 de milioane $ numai ei știu pe ce le-au cheltuit.
OanaBalaci
pe 02 Februarie 2026 13:11
Izolat pe o insulă pustie din Scoția, Mason își petrece zilele doar cu un câine fără nume. Asta până când salvează o fată orfană din mare.
Începutul lui 2026 pare să fie plin pentru regizorul și producătorul Ric Roman Waugh, cel puțin în România. La scurt timp după ce s-a lansat Groenlanda: Migrația, continuarea filmului său din 2020, a avut premiera și Protectorul, cu Jason Statham în rol principal. Thrillerul de acțiune se concentrează pe Mason, un bărbat capabil să ucidă o armată întreagă, și trecutul lui misterios, care revine la suprafață atunci când salvează o copilă rămasă complet singură din valurile necruțătoare. Furtuna propriu-zisă de la început doar anticipează, totuși, furtuna metaforică ce urmează.
Scenariul prezintă similarități cu filme clasice de acțiune ca Leon sau recentul Monstrul din camera mea: un bărbat foarte abil în arta uciderii dă dovadă de un puseu de empatie, ia sub aripa lui o fată fără familie și o învață cum se mânuiesc armele. Dar cam aici se oprește asemănarea. Pentru că dacă ceilalți doi sunt fără doar și poate asasini, Mason ascunde un secret puțin mai complicat de atât, care implică operațiuni speciale ale guvernului și insubordonare. Însă motivele lui au o justificare simplă și umană.
Bodhi Rae Breathnach, o tânără speranță plină de talent (care a debutat în lungmetraj cu Hamnet, nominalizat la Oscar), o joacă cu multă convingere pe Jesse, al cărui unchi, singurul membru al familei, a murit în timpul unei furtuni când îi aducea provizii protagonistului. Simțindu-se responsabil și dator, Mason se atașează de fată și nu se oprește până când nu îi oferă siguranța meritată. Ea devine misiunea și prioritatea lui numărul unu, pentru ca apoi să urmeze răzbunarea pe cei ce continuă să îi distrugă liniștea. Jocul de-a șoarecele și pisica e imprevizibil, fiecare personaj urmărindu-și propriul interes într-o luptă pe viață și moarte.
Suspansul atinge cote maxime, întrucât povestea de viață a protagonistului se dezvăluie încet, lăsând loc pentru speculații. Mason trece de la erou la antagonist și invers până când piesele puzzle-ului sunt puse cap la cap, dar chiar și atunci nuanțele se mențin. Perspectiva personală devine primordială în determinarea caracterului său. Adrenalina derivă și din multiplele scene de acțiune, diversificate în natura lor: supraviețuire în marea învolburată, împușcături, urmăriri cu mașini, lupte corp la corp și moduri inventive de ucidere, totul culminând cu scena violentă din clubul plin de petrecăreți.
Cu o coloană sonoră când ritmată când lentă, în acord cu dinamica secvențelor, și cu o cromatică bazată pe tonuri de gri, la fel ca viața ștearsă a personajului principal, Protectorul abordează teme precum conflictul dintre omenie și datorie, supravegherea constantă a guvernelor fără știrea cetățenilor și interesul propriu versus interesul colectiv. Însă la bază rămâne o poveste profund umană despre cum o prietenie frumoasă poate înflori între o fată care nu mai are pe nimeni și își dorește conexiune și un bărbat care și-a reprimat de mult aceste nevoi și ajunge să le descopere din nou datorită ei.
user-6739128fbd2b6
pe 01 Februarie 2026 13:15
Un film slăbuț,poate cel mai slab film al actorului Jason Statham !
Alex24
pe 31 Ianuarie 2026 12:47
Un far, o fată rănită și o armată de oameni care au uitat cu cine se pun.
Filmul Shelter, regizat de Ric Roman Waugh, este încă o dovadă că Jason Statham rămâne unul dintre cei mai constanți și mai eficienți actori de acțiune ai cinemaului contemporan. Nu este un film care încearcă să fie mai mult decât este, dar tocmai această sinceritate îl face să funcționeze atât de bine. Shelter oferă exact ceea ce promite: un protagonist dur, urmărit de un sistem corupt, secvențe de acțiune clare și brutale și o relație emoțională neașteptată între un adult izolat și un copil prins într-o situație imposibilă.
Jason Statham îl interpretează pe Michael Mason (Jason Statham), un fost agent MI6 care a ales să dispară din lume și să trăiască izolat într-un far din Insulele Scoției. Mason nu este doar un om retras, ci un personaj care pare să fi rupt complet legăturile cu umanitatea, alegând singurătatea ca formă de supraviețuire. Viața lui se desfășoară într-o liniște apăsătoare, întreruptă doar de vizitele săptămânale ale unui pescar local și ale nepoatei acestuia, Jessie (Bodhi Rae Breathnach).
Totul se schimbă atunci când o furtună violentă declanșează un eveniment tragic, iar Jessie ajunge rănită și forțată să rămână alături de Mason. De aici, filmul începe ca un thriller britanic lent, aproape intim, despre doi oameni care nu au nimic în comun și care sunt obligați să se ajute reciproc. Însă Shelter nu rămâne mult timp în această zonă calmă. Odată ce Mason este nevoit să se întoarcă în civilizație pentru a-i procura medicamente fetei, adevărata natură a personajului iese la iveală.
Se dovedește rapid că Michael Mason este un fost agent extrem de periculos, vânat de propriul său stat. Filmul se transformă astfel într-o poveste care poate fi descrisă simplu: ce s-ar fi întâmplat dacă James Bond ar fi refuzat ordinele MI6 și ar fi fost vânat pentru asta? În spatele acestei operațiuni se află Steven Manafort (Bill Nighy), fostul șef MI6, un antagonist care nu are nevoie să alerge sau să tragă cu arma pentru a inspira amenințare. Interpretarea lui Nighy este rece, calculat și cinic, iar personajul său pare desprins dintr-un desen animat de acțiune al anilor ’80, un „creier” malefic care mută piese pe o tablă de șah digitală.
Unul dintre cei mai periculoși oameni trimiși pe urmele lui Mason este James Workman (Bryan Vigier), un agent aproape inuman prin perseverența și violența sa. Workman este genul de antagonist care nu se oprește niciodată, o prezență constantă care amplifică tensiunea și transformă fiecare confruntare într-un duel brutal. Luptele dintre Mason și Workman sunt printre cele mai reușite momente ale filmului, coregrafiate clar și filmate astfel încât spectatorul să înțeleagă fiecare mișcare. Există un aer de joc video în aceste secvențe, asemănător cu un meci de Tekken, în care fiecare lovitură contează și fiecare greșeală este pedepsită.
Naomi Ackie o interpretează pe Roberta Frost, fosta mână dreaptă a conducerii MI6, acum prinsă între loialitatea față de instituție și realizarea faptului că sistemul pe care îl servește este profund corupt. Personajul ei aduce o dimensiune morală importantă filmului și funcționează ca o contrapondere la violența constantă. Deși acest tip de rol este întâlnit des în producțiile britanice, Ackie reușește să-i ofere suficientă gravitate pentru a-l face credibil.
Relația dintre Mason și Jessie este inima emoțională a filmului. Spre deosebire de alte producții similare, Jessie nu este doar un copil pasiv care trebuie protejat. Personajul interpretat de Bodhi Rae Breathnach este curajos, curios și dispus să lupte pentru supraviețuire. Dinamica dintre cei doi amintește de clasicele filme de acțiune ale anilor ’90, în special de Léon: The Professional, fără a copia direct acel model. Jessie îl forțează pe Mason să se reconecteze cu lumea și să accepte din nou ideea de familie.
Jason Statham joacă, ca de obicei, exact în zona în care excelează. De-a lungul carierei sale, actorul s-a remarcat în filme precum The Transporter, A working man, The Mechanic, Crank sau The Beekeeper, unde a interpretat personaje tăcute, extrem de capabile, care rezolvă problemele prin forță și inteligență. În Shelter, Statham nu reinventează acest tip de rol, dar îl rafinează. Fiecare mișcare, fiecare privire și fiecare reacție sugerează un om care a trecut prin prea multe și care știe exact ce are de făcut atunci când este atacat.
În final, Shelter este un film de acțiune eficient, bine ritmat și satisfăcător. Nu aduce idei revoluționare, dar nici nu are nevoie. Este genul de film care îți oferă două ore de tensiune, lupte brutale și un protagonist carismatic, confirmând încă o dată că Jason Statham rămâne o forță de neoprit în cinema-ul de acțiune. Un film care știe ce este și nu se rușinează cu asta.
50 de milioane $ numai ei știu pe ce le-au cheltuit.
Începutul lui 2026 pare să fie plin pentru regizorul și producătorul Ric Roman Waugh, cel puțin în România. La scurt timp după ce s-a lansat Groenlanda: Migrația, continuarea filmului său din 2020, a avut premiera și Protectorul, cu Jason Statham în rol principal. Thrillerul de acțiune se concentrează pe Mason, un bărbat capabil să ucidă o armată întreagă, și trecutul lui misterios, care revine la suprafață atunci când salvează o copilă rămasă complet singură din valurile necruțătoare. Furtuna propriu-zisă de la început doar anticipează, totuși, furtuna metaforică ce urmează.
Scenariul prezintă similarități cu filme clasice de acțiune ca Leon sau recentul Monstrul din camera mea: un bărbat foarte abil în arta uciderii dă dovadă de un puseu de empatie, ia sub aripa lui o fată fără familie și o învață cum se mânuiesc armele. Dar cam aici se oprește asemănarea. Pentru că dacă ceilalți doi sunt fără doar și poate asasini, Mason ascunde un secret puțin mai complicat de atât, care implică operațiuni speciale ale guvernului și insubordonare. Însă motivele lui au o justificare simplă și umană.
Bodhi Rae Breathnach, o tânără speranță plină de talent (care a debutat în lungmetraj cu Hamnet, nominalizat la Oscar), o joacă cu multă convingere pe Jesse, al cărui unchi, singurul membru al familei, a murit în timpul unei furtuni când îi aducea provizii protagonistului. Simțindu-se responsabil și dator, Mason se atașează de fată și nu se oprește până când nu îi oferă siguranța meritată. Ea devine misiunea și prioritatea lui numărul unu, pentru ca apoi să urmeze răzbunarea pe cei ce continuă să îi distrugă liniștea. Jocul de-a șoarecele și pisica e imprevizibil, fiecare personaj urmărindu-și propriul interes într-o luptă pe viață și moarte.
Suspansul atinge cote maxime, întrucât povestea de viață a protagonistului se dezvăluie încet, lăsând loc pentru speculații. Mason trece de la erou la antagonist și invers până când piesele puzzle-ului sunt puse cap la cap, dar chiar și atunci nuanțele se mențin. Perspectiva personală devine primordială în determinarea caracterului său. Adrenalina derivă și din multiplele scene de acțiune, diversificate în natura lor: supraviețuire în marea învolburată, împușcături, urmăriri cu mașini, lupte corp la corp și moduri inventive de ucidere, totul culminând cu scena violentă din clubul plin de petrecăreți.
Cu o coloană sonoră când ritmată când lentă, în acord cu dinamica secvențelor, și cu o cromatică bazată pe tonuri de gri, la fel ca viața ștearsă a personajului principal, Protectorul abordează teme precum conflictul dintre omenie și datorie, supravegherea constantă a guvernelor fără știrea cetățenilor și interesul propriu versus interesul colectiv. Însă la bază rămâne o poveste profund umană despre cum o prietenie frumoasă poate înflori între o fată care nu mai are pe nimeni și își dorește conexiune și un bărbat care și-a reprimat de mult aceste nevoi și ajunge să le descopere din nou datorită ei.
Filmul Shelter, regizat de Ric Roman Waugh, este încă o dovadă că Jason Statham rămâne unul dintre cei mai constanți și mai eficienți actori de acțiune ai cinemaului contemporan. Nu este un film care încearcă să fie mai mult decât este, dar tocmai această sinceritate îl face să funcționeze atât de bine. Shelter oferă exact ceea ce promite: un protagonist dur, urmărit de un sistem corupt, secvențe de acțiune clare și brutale și o relație emoțională neașteptată între un adult izolat și un copil prins într-o situație imposibilă.
Jason Statham îl interpretează pe Michael Mason (Jason Statham), un fost agent MI6 care a ales să dispară din lume și să trăiască izolat într-un far din Insulele Scoției. Mason nu este doar un om retras, ci un personaj care pare să fi rupt complet legăturile cu umanitatea, alegând singurătatea ca formă de supraviețuire. Viața lui se desfășoară într-o liniște apăsătoare, întreruptă doar de vizitele săptămânale ale unui pescar local și ale nepoatei acestuia, Jessie (Bodhi Rae Breathnach).
Totul se schimbă atunci când o furtună violentă declanșează un eveniment tragic, iar Jessie ajunge rănită și forțată să rămână alături de Mason. De aici, filmul începe ca un thriller britanic lent, aproape intim, despre doi oameni care nu au nimic în comun și care sunt obligați să se ajute reciproc. Însă Shelter nu rămâne mult timp în această zonă calmă. Odată ce Mason este nevoit să se întoarcă în civilizație pentru a-i procura medicamente fetei, adevărata natură a personajului iese la iveală.
Se dovedește rapid că Michael Mason este un fost agent extrem de periculos, vânat de propriul său stat. Filmul se transformă astfel într-o poveste care poate fi descrisă simplu: ce s-ar fi întâmplat dacă James Bond ar fi refuzat ordinele MI6 și ar fi fost vânat pentru asta? În spatele acestei operațiuni se află Steven Manafort (Bill Nighy), fostul șef MI6, un antagonist care nu are nevoie să alerge sau să tragă cu arma pentru a inspira amenințare. Interpretarea lui Nighy este rece, calculat și cinic, iar personajul său pare desprins dintr-un desen animat de acțiune al anilor ’80, un „creier” malefic care mută piese pe o tablă de șah digitală.
Unul dintre cei mai periculoși oameni trimiși pe urmele lui Mason este James Workman (Bryan Vigier), un agent aproape inuman prin perseverența și violența sa. Workman este genul de antagonist care nu se oprește niciodată, o prezență constantă care amplifică tensiunea și transformă fiecare confruntare într-un duel brutal. Luptele dintre Mason și Workman sunt printre cele mai reușite momente ale filmului, coregrafiate clar și filmate astfel încât spectatorul să înțeleagă fiecare mișcare. Există un aer de joc video în aceste secvențe, asemănător cu un meci de Tekken, în care fiecare lovitură contează și fiecare greșeală este pedepsită.
Naomi Ackie o interpretează pe Roberta Frost, fosta mână dreaptă a conducerii MI6, acum prinsă între loialitatea față de instituție și realizarea faptului că sistemul pe care îl servește este profund corupt. Personajul ei aduce o dimensiune morală importantă filmului și funcționează ca o contrapondere la violența constantă. Deși acest tip de rol este întâlnit des în producțiile britanice, Ackie reușește să-i ofere suficientă gravitate pentru a-l face credibil.
Relația dintre Mason și Jessie este inima emoțională a filmului. Spre deosebire de alte producții similare, Jessie nu este doar un copil pasiv care trebuie protejat. Personajul interpretat de Bodhi Rae Breathnach este curajos, curios și dispus să lupte pentru supraviețuire. Dinamica dintre cei doi amintește de clasicele filme de acțiune ale anilor ’90, în special de Léon: The Professional, fără a copia direct acel model. Jessie îl forțează pe Mason să se reconecteze cu lumea și să accepte din nou ideea de familie.
Jason Statham joacă, ca de obicei, exact în zona în care excelează. De-a lungul carierei sale, actorul s-a remarcat în filme precum The Transporter, A working man, The Mechanic, Crank sau The Beekeeper, unde a interpretat personaje tăcute, extrem de capabile, care rezolvă problemele prin forță și inteligență. În Shelter, Statham nu reinventează acest tip de rol, dar îl rafinează. Fiecare mișcare, fiecare privire și fiecare reacție sugerează un om care a trecut prin prea multe și care știe exact ce are de făcut atunci când este atacat.
În final, Shelter este un film de acțiune eficient, bine ritmat și satisfăcător. Nu aduce idei revoluționare, dar nici nu are nevoie. Este genul de film care îți oferă două ore de tensiune, lupte brutale și un protagonist carismatic, confirmând încă o dată că Jason Statham rămâne o forță de neoprit în cinema-ul de acțiune. Un film care știe ce este și nu se rușinează cu asta.