Sinopsis
Doi escroci simpatici ai anilor ’90 isi urmeaza visul din copilarie: sa castige un milion de lire si sa cumpere o vila somptuoasa. Cand echipei i se alatura un al treilea membru, in fusta, escrocheriile se intorc impotriva lor ca un bumerang.
Dylan (Dan Futterman) si Jez (Stuart Townsend) sunt buni prieteni, au 20 si ceva de ani si au crescut intr-o independenta totala. Cu alte cuvinte, sunt orfani. Amandoi au acelasi vis: sa intre in posesia unei resedinte somptuoase. Si nu e de mirare, pentru ca acesta e visul comun al orfanilor: sa aiba o casa cat mai mare si sa traiasca regeste. Cum nici unul din ei nu-si pune sperantele in castigarea lozului cel mare, singura solutie e sa munceasca pentru acesti bani. Din pacate, sansele lor de a obtine slujbe bine platite sunt tot atat de indepartate ca Pluto de Mercur. Desi Dylan e un yancheu cu vino-ncoace, bun de gura, dislexia ii pateaza prea tare formularul de angajare. Cat despre Jez, creierul lui poate fi de marimea lui Jupiter, dar tunsoarea lui ingrozitoare si timiditatea exagerata ii rapesc orice sansa de a se face remarcat.
Ce este de facut? Instalati intr-un spatiu abandonat, ei planuiesc sa castige cele doua milioane de lire, pacalindu-i pe cei bogati si pe cei lacomi. Singura lor lege, pastrata cu sfintenie, e aceea de a nu-i insela pe cei cinstiti. Prima scamatorie vizeaza companiile multinationale. Ei pretind ca au inventat un sistem de recunoastere vocala care, odata instalat in computer, tranforma vorba in cuvant scris. Cum reusesc sa-i pacaleasca pe lacomii clienti? Instaland in camera alaturata o dactilografa, frumoasa Georgie (Kate Beckinsale), care scrie cu nonsalanta tot ceea ce clientii dicteaza prosteste unui ecran. Intrigata, ea ii intreaba pe cei doi despre ce e vorba. Prietenii nostri ii spun adevarul numai pe jumatate, erijandu-se in Robin Hoozi moderni, care fura de la cei bogati pentru a-i ajuta pe cei saraci. Bineinteles ca nimeni n-ar inghiti o asemenea gogoasa, dar Georgie hotaraste sa ramana in compania altruistilor pentru ca si ea, la randul ei, are nevoie de bani. Escrocheriile se tin lant, banii curg, politia nu sta nici ea degeaba, iar Georgie ii fraiereste, batandu-i cu propriile lor arme. Dar filmul este o comedie, eroii sunt prea simpatici, iar pacalitii nu sunt nici ei usi de biserica. Intr-o ultima rasturnare de situatie, raul cu acte in regula e pedepsit, iar baietii buni cu acte in neregula isi indeplinesc visul: casa, masina, bani, iubite, plus o fapta buna....
Nici realizatorii filmului nu au obtinut cu usurinta banii pentru proiect. Richard Holmes, producator si co-scenarist, isi amiteste ca au patit exact ca eroii din film: Toti pareau incantati de scenariu, toti laudau vivacitatea povestii, dar apoi ne refuzau politicos.
Pentru a fi cat mai credibili, Townsen si Futterman au fost trimisi pe strazile Londrei pe post de vanzatori ambulanti care incercau sa-i pacaleasca pe posibilii clienti cu marfuri contrafacute: Nu mi-a venit sa cred ca am reusit sa pacalim atata lume, spune Futterman, filmul e chiar mai realist decat realitatea.
Dylan (Dan Futterman) si Jez (Stuart Townsend) sunt buni prieteni, au 20 si ceva de ani si au crescut intr-o independenta totala. Cu alte cuvinte, sunt orfani. Amandoi au acelasi vis: sa intre in posesia unei resedinte somptuoase. Si nu e de mirare, pentru ca acesta e visul comun al orfanilor: sa aiba o casa cat mai mare si sa traiasca regeste. Cum nici unul din ei nu-si pune sperantele in castigarea lozului cel mare, singura solutie e sa munceasca pentru acesti bani. Din pacate, sansele lor de a obtine slujbe bine platite sunt tot atat de indepartate ca Pluto de Mercur. Desi Dylan e un yancheu cu vino-ncoace, bun de gura, dislexia ii pateaza prea tare formularul de angajare. Cat despre Jez, creierul lui poate fi de marimea lui Jupiter, dar tunsoarea lui ingrozitoare si timiditatea exagerata ii rapesc orice sansa de a se face remarcat.
Ce este de facut? Instalati intr-un spatiu abandonat, ei planuiesc sa castige cele doua milioane de lire, pacalindu-i pe cei bogati si pe cei lacomi. Singura lor lege, pastrata cu sfintenie, e aceea de a nu-i insela pe cei cinstiti. Prima scamatorie vizeaza companiile multinationale. Ei pretind ca au inventat un sistem de recunoastere vocala care, odata instalat in computer, tranforma vorba in cuvant scris. Cum reusesc sa-i pacaleasca pe lacomii clienti? Instaland in camera alaturata o dactilografa, frumoasa Georgie (Kate Beckinsale), care scrie cu nonsalanta tot ceea ce clientii dicteaza prosteste unui ecran. Intrigata, ea ii intreaba pe cei doi despre ce e vorba. Prietenii nostri ii spun adevarul numai pe jumatate, erijandu-se in Robin Hoozi moderni, care fura de la cei bogati pentru a-i ajuta pe cei saraci. Bineinteles ca nimeni n-ar inghiti o asemenea gogoasa, dar Georgie hotaraste sa ramana in compania altruistilor pentru ca si ea, la randul ei, are nevoie de bani. Escrocheriile se tin lant, banii curg, politia nu sta nici ea degeaba, iar Georgie ii fraiereste, batandu-i cu propriile lor arme. Dar filmul este o comedie, eroii sunt prea simpatici, iar pacalitii nu sunt nici ei usi de biserica. Intr-o ultima rasturnare de situatie, raul cu acte in regula e pedepsit, iar baietii buni cu acte in neregula isi indeplinesc visul: casa, masina, bani, iubite, plus o fapta buna....
Nici realizatorii filmului nu au obtinut cu usurinta banii pentru proiect. Richard Holmes, producator si co-scenarist, isi amiteste ca au patit exact ca eroii din film: Toti pareau incantati de scenariu, toti laudau vivacitatea povestii, dar apoi ne refuzau politicos.
Pentru a fi cat mai credibili, Townsen si Futterman au fost trimisi pe strazile Londrei pe post de vanzatori ambulanti care incercau sa-i pacaleasca pe posibilii clienti cu marfuri contrafacute: Nu mi-a venit sa cred ca am reusit sa pacalim atata lume, spune Futterman, filmul e chiar mai realist decat realitatea.
