Ecranizare a unei nuvele ruseşti de la mijlocul secolului al XIX-lea, "Lady Macbeth siberiana" relatează un lanţ de crime săvârşite de doi amanţi pe tărâmul îndepărtat şi pustiu al Rusiei. Spre deosebire de piesa lui Shakespeare în care motivaţia o reprezintă puterea, Lady Macbeth (denumită în film Katarina) ucide aici din dragoste, înlăturându-i pe toţi cei care stau în calea iubirii sale pentru mujicul Serghei.
Filmul lui Wajda are o pronunţat caracter naturalist, prezentând oamenii prin ceea ce au ei mai rău în ei şi redând faptele care susţin acele trăsături de caracter. Katarina este rece, calculată şi răzbunătoare, în timp ce Serghei este un om slab, dominat cu uşurinţă şi constrâns să săvârşească o serie de fapte pe care le regretă apoi sub impulsul unei frici pe care nu şi-o explică.
Filmat în alb-negru, "Lady Macbeth siberiana" este o imagine crudă a unei lumi izolate, lipsite de morală şi sălbăticită, o lume pustie din punct de vedere spiritual. Stăpânii se comportă ca stăpâni şi abuzează de prerogativele lor, în timp ce slugile sunt umile, dar nu ezită să se răzbune cu aceeaşi cruzime. Până şi acel copil care devine, prin forţa împrejurărilor, moştenitor al averii dă dovadă de o cruzime tipică unei clase sociale care simte nevoia să se impună prin forţă. Răspunsul celor umiliţi este pe măsură, iar violenţa creează un cerc vicios.
Filmul excelează în prezentarea în tuşe groase a unei lumi feudale lipsită de umanism şi chiar de raţiune. Oamenii sunt răi şi la final vor avea parte tot de rău. Talentul narativ al lui Wajda, imaginile de o violenţă crudă, muzica tulburătoare a lui Şostakovici şi interpretările viguroase ale actorilor iugoslavi Olivera Markovic şi Ljuba Tadic sunt puncte forte ale unui film memorabil.
Turi
pe 21 Mai 2013 19:38
Cea mai buna descriere a filmului este cea a regizorului din sinopsisul acestuia.
Filmul lui Wajda are o pronunţat caracter naturalist, prezentând oamenii prin ceea ce au ei mai rău în ei şi redând faptele care susţin acele trăsături de caracter. Katarina este rece, calculată şi răzbunătoare, în timp ce Serghei este un om slab, dominat cu uşurinţă şi constrâns să săvârşească o serie de fapte pe care le regretă apoi sub impulsul unei frici pe care nu şi-o explică.
Filmat în alb-negru, "Lady Macbeth siberiana" este o imagine crudă a unei lumi izolate, lipsite de morală şi sălbăticită, o lume pustie din punct de vedere spiritual. Stăpânii se comportă ca stăpâni şi abuzează de prerogativele lor, în timp ce slugile sunt umile, dar nu ezită să se răzbune cu aceeaşi cruzime. Până şi acel copil care devine, prin forţa împrejurărilor, moştenitor al averii dă dovadă de o cruzime tipică unei clase sociale care simte nevoia să se impună prin forţă. Răspunsul celor umiliţi este pe măsură, iar violenţa creează un cerc vicios.
Filmul excelează în prezentarea în tuşe groase a unei lumi feudale lipsită de umanism şi chiar de raţiune. Oamenii sunt răi şi la final vor avea parte tot de rău. Talentul narativ al lui Wajda, imaginile de o violenţă crudă, muzica tulburătoare a lui Şostakovici şi interpretările viguroase ale actorilor iugoslavi Olivera Markovic şi Ljuba Tadic sunt puncte forte ale unui film memorabil.