Părerea criticului
Sicario am vrea să-l considerăm un sequel al thrillerului The Counselor, în regia lui Ridley Scott, în care personajul lui Benicio del Toro îi face dreptate, peste ani, avocatului jucat în filmul din 2013 de Michael Fassbender
Sicario, film nominalizat la Palme d'Or anul acesta, ajunge în sfârșit în cinematografele noastre. Regizorul canadian Denis Villeneuve evită formula filmului cu eroi. Sicario este un film fără eroi, deși anti-mexican.
Văzând Sicario nu am putut să nu facem legătura cu The Counselor/Avocatul, al lui Ridley Scott. Am putea spune că personajul lui Benicio del Toro este continuatorul celui al lui Michael Fassbender. Chiar dacă unul hispanic.
În rolul unui dubios „consultant” (ghilimelele pot sugera orice altă activitate a personajului), Josh Brolin întruchipează un personaj care poate fi văzut fie drept un mentor dur și fără compromisuri, fie drept un asasin fără scrupule. În schimb, Kate ( Emily Blunt), este suspect de naivă pentru rolul unei femei-polițist: e clar că ocazia care i se dă să combată criminalitatea implică o acțiune la limita legii, și dincolo de această limită, dar - chiar și așa - ezitările ei ni se par neplauzibile.
Sicario este o poveste despre o răzbunare fără limite, în care îi cad pradă nu doar cei aflați în diverse grade de vinovăție, ci și aceia - precum protagonista - care au o imagine idealizată asupra binelui...
Mai sumbru este negurosul Alejandro (Benicio del Toro), un amestec de mafiot, om al legii și asasin. Și această incertitudine îl face interesant pentru public. Paradoxul este că ajujngem să ținem cu echipa (de mercenari, până la urmă) din jurul personajului lui Josh Brolin. Chiar dacă motivația lor nu este una altruistă, ei chiar reușesc să-i încetinească pe capii criminalității, cu prețul vieții unor traficanți de droguri mici și mari și a mai multor polițiști corupți. Devine mai complicat atunci când, într-o poveste paralelă, este surprinsă viața de familie a unui polițist mexican „murdar”(adica, unul dintre cei aflați în slujba traficanților), și asta într-adevăr trezește compasiune.
Filmul ne-a șters gustul amar pe care l-am simțit după The Counselor. Și pentru că Sicario este mai bun, dar și pentru că îl vedem ca pe o victorie în lupta împotriva drogurilor. În Counselor, naivitatea avocatului este plătită cu viața soției lui (jucate de Penelope Cruz), decapitată. Și în The Counselor, există un malefic și stilat șef de cartel. Numai că în Sicario, roata se întoarce...
E drept, Del Toro nu prea aduce cu Fassbender, și nici motivația lui pare să nu depășească interesul strict personal (e posibil să fi vrut să apere legea? Nu o aflăm), însă reușește să răzbune toate cele pătimite de protagonistul filmului lui Ridley Scott.
Sicario este o poveste despre o răzbunare fără limite, în care îi cad pradă nu doar cei aflați în diverse grade de vinovăție, ci și aceia - precum protagonista - care au o imagine idealizată asupra binelui.
Sicario, film nominalizat la Palme d'Or anul acesta, ajunge în sfârșit în cinematografele noastre. Regizorul canadian Denis Villeneuve evită formula filmului cu eroi. Sicario este un film fără eroi, deși anti-mexican.
Văzând Sicario nu am putut să nu facem legătura cu The Counselor/Avocatul, al lui Ridley Scott. Am putea spune că personajul lui Benicio del Toro este continuatorul celui al lui Michael Fassbender. Chiar dacă unul hispanic.
În rolul unui dubios „consultant” (ghilimelele pot sugera orice altă activitate a personajului), Josh Brolin întruchipează un personaj care poate fi văzut fie drept un mentor dur și fără compromisuri, fie drept un asasin fără scrupule. În schimb, Kate ( Emily Blunt), este suspect de naivă pentru rolul unei femei-polițist: e clar că ocazia care i se dă să combată criminalitatea implică o acțiune la limita legii, și dincolo de această limită, dar - chiar și așa - ezitările ei ni se par neplauzibile.
Sicario este o poveste despre o răzbunare fără limite, în care îi cad pradă nu doar cei aflați în diverse grade de vinovăție, ci și aceia - precum protagonista - care au o imagine idealizată asupra binelui...
Mai sumbru este negurosul Alejandro (Benicio del Toro), un amestec de mafiot, om al legii și asasin. Și această incertitudine îl face interesant pentru public. Paradoxul este că ajujngem să ținem cu echipa (de mercenari, până la urmă) din jurul personajului lui Josh Brolin. Chiar dacă motivația lor nu este una altruistă, ei chiar reușesc să-i încetinească pe capii criminalității, cu prețul vieții unor traficanți de droguri mici și mari și a mai multor polițiști corupți. Devine mai complicat atunci când, într-o poveste paralelă, este surprinsă viața de familie a unui polițist mexican „murdar”(adica, unul dintre cei aflați în slujba traficanților), și asta într-adevăr trezește compasiune.
Filmul ne-a șters gustul amar pe care l-am simțit după The Counselor. Și pentru că Sicario este mai bun, dar și pentru că îl vedem ca pe o victorie în lupta împotriva drogurilor. În Counselor, naivitatea avocatului este plătită cu viața soției lui (jucate de Penelope Cruz), decapitată. Și în The Counselor, există un malefic și stilat șef de cartel. Numai că în Sicario, roata se întoarce...
E drept, Del Toro nu prea aduce cu Fassbender, și nici motivația lui pare să nu depășească interesul strict personal (e posibil să fi vrut să apere legea? Nu o aflăm), însă reușește să răzbune toate cele pătimite de protagonistul filmului lui Ridley Scott.
Sicario este o poveste despre o răzbunare fără limite, în care îi cad pradă nu doar cei aflați în diverse grade de vinovăție, ci și aceia - precum protagonista - care au o imagine idealizată asupra binelui.
