Părerea criticului
Rooney Mara ar trebui să aibă grijă: după Fata cu un dragon tatuat şi Efecte adverse are toate şansele să devină "nebuna" Hollywood-ului şi să i se ofere numai roluri "la limită". Mara este foarte bună în filmul lui Steven Soderbergh inclus în competiţia festivalului de la Berlin (şi ignorat în palmares, spre bucuria Ursului de Aur ajuns în România), unde o interpretează pe Emily, o tânără care îşi ucide soţul (nu e spoiler: această informaţie apare şi în sinopsisul oficial) după ce i se prescrie Ablixa, un nou medicament împotriva anxietăţii, de către psihologul ei, doctorul Banks (Jude Law).
E greu să vorbeşti despre un film ca Side Effects fără teama de a dezvălui mai multe decât trebuie. Categoric e de văzut, mai ales datorită regiei eficiente a lui Soderbergh şi a interpretărilor bune ale lui Law, Mara şi Catherine Zeta-Jones. Cu toate acestea, ai mai văzut de câteva ori Side Effects până acum, pentru că elemente din film au mai apărut şi în alte ocazii pe marele ecran, iar "schepsisul" are o apariţie regulată într-o mulţime de romane poliţiste. Ce mi-a plăcut la scenariul scris de Scott Z. Burns (acesta a terminat de scris Dawn of the Planet of the Apes, care începe filmările în martie) este dozajul: Side Effects nu trenează niciodată, Soderbergh aruncând pe ecran o mulţime de noi detalii despre personajele sale, pe care le reinventează încontinuu.
Din păcate Side Effects nu reuşeşte să se ridice prea mult deasupra eforturilor anterioare ale regizorului, Haywire şi Contagion (lipsite de miză) din cauza unei scăpări gigantice în stare să-i dea fiori nu doar unui avocat, ci şi oricărui fan al filmelor cu avocaţi. Fără să dăm spoilere, spunem doar că verdictele nu sunt definitive şi că investigaţiile poliţiei se redeschid dacă apar noi dovezi. Soderbergh alege să ignore acest aspect de bun-simţ, prin urmare îşi reduce policier-ul la un simplu exerciţiu de stil.
E greu să vorbeşti despre un film ca Side Effects fără teama de a dezvălui mai multe decât trebuie. Categoric e de văzut, mai ales datorită regiei eficiente a lui Soderbergh şi a interpretărilor bune ale lui Law, Mara şi Catherine Zeta-Jones. Cu toate acestea, ai mai văzut de câteva ori Side Effects până acum, pentru că elemente din film au mai apărut şi în alte ocazii pe marele ecran, iar "schepsisul" are o apariţie regulată într-o mulţime de romane poliţiste. Ce mi-a plăcut la scenariul scris de Scott Z. Burns (acesta a terminat de scris Dawn of the Planet of the Apes, care începe filmările în martie) este dozajul: Side Effects nu trenează niciodată, Soderbergh aruncând pe ecran o mulţime de noi detalii despre personajele sale, pe care le reinventează încontinuu.
Din păcate Side Effects nu reuşeşte să se ridice prea mult deasupra eforturilor anterioare ale regizorului, Haywire şi Contagion (lipsite de miză) din cauza unei scăpări gigantice în stare să-i dea fiori nu doar unui avocat, ci şi oricărui fan al filmelor cu avocaţi. Fără să dăm spoilere, spunem doar că verdictele nu sunt definitive şi că investigaţiile poliţiei se redeschid dacă apar noi dovezi. Soderbergh alege să ignore acest aspect de bun-simţ, prin urmare îşi reduce policier-ul la un simplu exerciţiu de stil.
