Sieranevada (2016)

Un film absolut execrabil, neobisnuit de slab mai ales pentru un asemenea regizor de talent.
Nu am rezistat pana la final, si am incercat de doua ori.
Filmarea are loc intr-un apartament si singurul lucru remarcabil este ca mereu se inchis si se deschid usi.
Nu stiu ce s-a discutat intre participanti pentru ca sunetul, la fel ca la cele mai multe filme romanesti, este absolut execrabil. Trebuie mereu sa reglezi volumul, sunetul de fond acopera vocile care si asa au o dictie foarte proasta.
Nu stiu ... inginerii de sunet cu ce se ocupa?
Inteleg la filmele ante 1990, care oricum sunt o mizerie in cea mai mare parte a lor, o mizerie si o marturie de supunere idelologica, propaganda mai mult sau mai putin mascata, dar nu inteleg faptul ca dupa anii 2010 nu se poate regla sunetul unui film.
Una peste alta, cam 30 minute pierdute cu acest ... film.

Dumnezeu să-l ierte! La care mortul bine educat răspunde: Dumnezeu să mă ierte!

"Sieranevada" e un film pentru cinefili. E enervant, evident cu taragănarea cadrelor şi a acțiunii. Stă bine lânga orice film frantuzesc modern, care redă ziua unei familii.
Arta noului val de regizori, printre care se numara si Cristi Puiu, stă tocmai in capacitatea de a reda fidel societatea de azi, un lurcu ce pare simplu. Doar pare.
Filmul m -a intrigat, m-a enervat si mi-a placut totodată. Mi-a produs emotie, e ceea ce astept de la un film. Recomand! Am dat totusi nota 7.
E drept ca se cam mormaie .

Nu am văzut decât începutul și m-am convins ca de fapt nu vreau sa continui, am încercat fiindcă e chipurile film premiat, etc. Vax! Sa ții minute în șir camera pe gros-plan, pe o strada înghesuita, ca să vezi ce?! Ca sa enervezi spectatorul poate, mi se pare o prostie tipic românească și mi-am dat seama ca iar e un film "din ala", ca altceva nu mai știu asa-zisii regizori sa producă. Vezi doamne o oglinda, fresca, etc a societății.
Mda, cine a stabilit ca noi avem nevoie de asa ceva nu știu, în plus modul de filmare, sonorul și lungimea exagerata și enervanta a unor cadre sint niște defecte insurmontabile se pare pt cineaști. Am tot disprețul pt asemenea realizatori, ei își găsesc aprecieri și laude numai în afara, probabil ălora le plac frescele cenușii și debilitante.

Finalul a salvat tot, a explodat frumos, cu toată tensiunea creată în jurul acestui parastas "urban", scenariul ne duce rapid prin scene de umor negru, sarcasm, ironie, cinism și falsitatea...unui popor superstițios, credul și slab...o oglindire perfectă a multor familii românești în astfel de situații strânse de un eveniment fericit sau nefericit, împreună cu neamurile, de cele mai multe ori doar asa, de dragul artei... Filmul are lipsuri mari, caracterizarea acestor momente a fost atât de aproape de realitatea balcanică, carpato-bucuresteană :)...

Cam mult trei ore pentru un parastas! Puteau fi tăiate o grămadă de scene, mai ales începutul, total inutilă filmată strada sau discuţia lui Lary cu soţia din maşină. Oricum, nu e credibilă. Nu cunosc niciun tată care să-i cumpere rochia pentru un spectacol fiicei lui. Apoi soţia cam taie şi spânzură si ajungem la faza când îi cere cardul lui Lary, de faţă cu toată lumea, şi pleacă unde vrea ea în ciuda protestelor. Mimi Brănescu mormăie întruna, nu se aude nimic, nu se înţelege nimic.Are o singură fază la masă când vorbeşte tare şi clar, dar degeaba. Fata drogată e total inutilă în peisaj, nu se înţelege cum de a apărut acolo şi de ce. Filmat pe semiobscur, nicio lumină nu se aprinde, în hol e întuneric beznă, dar toţi îşi găsesc hainele în cuierul supraaglomerat din prima.Muzica total inadecvată. Mi-a plăcut de Sandra(Iudith State), soţia lui Gabi, mai puţin plânsul exagerat pentru atrocităţile comunismului şi de Andi Vasluianu, care nu mănâncă ciorbă, ci înjură şi bate.

NU cred ca mi-a fost dar sa vad 1 ora de film mai proasta decat inceputul acestui film. O sa continui, pentru ca am un pahar de vin si trebuie sa il termin. Nu pot sa cred ca avem niste actori, un regizor, un producator, care pot sa scoata catastrofa asta (oare au fost platiti, sau sunt vecinii mei care se exprima airea) ! Dna comunista de la inceput este singura actrita care spune ceva, devine nesuferita, dar moare incet, ca o lumanare la biserica, in urma lipsei de subiect. NOTA 2 cu ingaduinta, treci in banca si mai bine la vanzare de seminte la meciul FCSB!

În lungul șir de filme infecte scoase după revoluție mai apare si acesta .....
Nici nu-mi dau seama dacă ăsta e film artistic sau reality show ...... pare că are o regie dar nu văd scenariul , nu văd ”povestea” !... este un film despre nimic.
Dacă vrem film românesc ajungem să ne uităm la filmele comuniste pentru că nu avem la ce să ne uităm după revoluție ......
Bre, n-oi fi eu expert filmolog , n-oi fi eu Irina Nistor dar nici n-ar trebui să fiu..... ca să consum un film românesc.... Nu mai ieșim odată din cloaca asta împuțită care se pretinde artă ??? ... La naiba, avem 30 de ani de la revoluție !!!!!...... nu ne-am consumat încă frustrările si nevrozele ??
Încă 3 ore din viață irosite cu filmul românesc modern.

Cu mormăielile astea timp de 3 ore e imposibil să nu adormi. La un moment dat uiti și că e film romănesc și ai tendința să te uiți după subtitrare.Are cea mai jalnică sonorizare!

A 32-a propunere pentru Academia de Film Americană, la categoria de cel mai bun film străin, din partea României.
Nu a fost nominalizat.

Interesant film . Departe de Moartea domnului Lăzărescu ,dar oricum nici acesta nu este rau . Sonorizarea este sinistra.

Regizorule, nea Puiule,mata stii replicile si crezi ca daca tu stii ce mormaie asa-zisii actori, ai impresia ca si noi le stim?!.. ca de auzit se aude Nimic.. de inteles se intelege si mai putin..ca in ziua de azi actorilor romani, le-a intrat in cap ca a fi actor bun, inseamna sa vorbesti printre dinti sau sa mormai cel mult... ar trebui s luati aminte la actorii straini, ca le inveti limba frate, din filme, iar noi nu intelegem ce vorbesc actorii nostri..domnule sunetist, in masina sunetul nu vine ma din spate, daca actorii sunt in fata..bine, asta trebuia sa stie si regizorul..nu conteaza de unde filmezi, conteaza de unde Trebuie sa vina sunetul..in fine, una dintre cele mai proaste filme ever..ati fost cu filmul asta ptr. Oscar?!...jenant!.. actori slabi rau! Dar slabi, slabi.. sunet jalnic, de tot rasul.. regie proasta, nu slaba, proasta-proasta. Tema filmului, o aiureala fara cap si fara coada..repet, unul din cele mai proaste filme romanesti facute vreodata..filmele despre Cap-urile din anii comunismului, cu fabrici si uzine, erau de Oscar comparativ cu acest asa zis film..nu am cuvinte, sa-mi exprim dezamagirea..Nota 1, cu mare indulgenta.. :un minus infinit, nu se poate?!..prost rau!!!..

Wow ce mai pierdere și irosirea de timp, energie și bani!
Cică filmul e 56% drama a fost o drama ca am avut răbdarea sa ma uit ta un film de aproape 3 ore în care se arată cât de urat, mizerabil, jegos și de prisos este bucureștiul și caracterul bucureștenilor.
Calitatea video și cadrelor este de 2 lei!
Scenariul facut din replici care le vorbesc și eu pe Watts App!
Nu recomand oamenilor care nu sunt fani "drame 58%"!

Idiotenie din partea mea ca tot incerc sa vizionez filme romanesti...poate poate...Pai daca vorbea un barbat nici nu auzeam ce spune!!! Cat creier sa ai mai nea puiu...sa faci asa ceva!? Ce dracu' e in capul la oamenii astia ! Au oportunitatea sa faca un film si o au degeaba. Nu au pic de talent! Filmul nu are nimic! scenariu, regie, coloana sonora...SONOR! Apucati-va dracu' de zugravit sau altceva!

In primul rand, de ce este prezenat Bucurestiul astfel? Strazi murdare, oameni agresivi, blocuri urate totul este exagerat si devine patetic. Nu asta e realitatea.
Sa nu mai vorbesc despre FAMILIA prezentara, cica sinteza unei lumi, e grav daca regizorul asa vede lumea... asa sunt peste tot oamenii? Atat de ireal totul, pe parcurs te enervezi doar. Si camera de filmat... de parca ar fi un oaspete care nu are voie sa se apropie de ceilalti, tine mereu dinstanta, ''investigheaza'',foarte amator, de parca atunci ar incepe sa si pozitioneze camera. Alti regizori incearca sa prezinte cadre cat mai fascinante de parca fiecare ar putea fi o pictura, Cristi Puiu ce face? Parca si ar lasa din greseala camera langa perete de exemplu, si nu se poate vedea aproape nimic.
Actorii, mai ales femeile joaca foarte prost,dialoguri lungite fara sens. Sunetul, montajul totul este gresit.
Chiar ca nu as fi crezut ca dupa Marfa si banii sau Moartea domnului Lazarescu ar putea face un film atat de prost.

Mimi Brănescu magistral ...e noul Gheorghe Dinică

E un regal, o revistă de front a familiei românești, mixată de contradicții și radiată in comunism ... unsă cu vaselină, fix se punea pe gard spre nesărire a gardului ...
Morala filmului e "asta e viața" iar râsetele lucizilor de la sfârșit dau practic aroma lungă (că la vinuri) a filmului .
Tușează tăticii cu rochia de Albă-ca Zăpadă, tensiunile de familie care-și că nosocomialele ...
E de revăzut peste 20 de ani ...

De ce Sieranevada ? şi , ce se întâmplă cu sonorul ? se vorbeşte ori prea repede ori prea încet şi neclar în ambele variante.

Filmul se vrea mai mult o piesa de teatru!!Are cateva replici bune dar cam atit!!

N am putut sa vad pana la final. Scuze, dar imi vreau timpul inapoi! Asa ceva ....
Daca filmam cu telefonul o zi din viata oricarui om ar fi iesit ceva mai bine decat acest film.

Film ce redă cu precizie milimetrică realități din viețile de familie ale oamenilor, cu rude și neamuri de tot felu'. Dialoguri pe alocuri spumoase îmbinate cu emoții și sentimente umane fac din acest lung metraj (2h:45min), un mare film îndeosebi pentru cei care înțeleg hățișurile societății românești.

Porcarie maxima. Ca si altele ale marelui scenarist-regizor. Ba fratilor, faceti ceva cu sunetul la kkturile astea de filme romanesti!

Acest film e praf din toate punctele de vedere. Pe langa faptul ca se trage de cadre, cu discutii sterile si anoste, intr-un apartament de bloc comunist, acest film nu are nici cap, nici coada - practic contine o suita de barfe, stereotipuri si frustrari romanesti la un loc. Daca vreti sa vedeti ceea ce urati mai mult in societatea romaneasca si in voi insiva, poate merita sa aruncati o privire. Veti descoperi demonii de care incercati sa scapati, vecinul de scara de kkt pe care il ocoliti cand asteapta liftul, taximetristii tipici cu care nu vreti sa dati o tura, colegii de job pe care i-ati strange de gat, tinerii patetici care va ragaie in fatza. Nu recomand acest film decat daca aveti nervii tari sa vedeti o porcarie romaneasca cu diploma. Nu-mi vine sa cred ca a participat acest film la vreun festival - ce o fi in capul regizorului ??

Ma asteptam la reclama care i s-a facut sa fie ceva de el...dar nu...e un film psihologic, obositor, cu tot ce e mai rau luat din actualitatea de zi cu zi ce se petrece sub ochii nostri!

Am simțit că replicile chiar erau scoase de actori pe loc. Cristi Puiu iar se spală în duș în timp real, nu de alta dar preotul ăla chiar a venit de la Craiova.

Cat or fi durat filmările? 166min?

Un film românesc promițător, dar care scade pe măsură ce se desfășoară întâmplările. Per total nota 8!

Un film fara cap si fara coada, fara scenariu sau scenarist, fara regie sau regizor.
Povestea unui parastas si problemelor cotidiene ale unei familii anoste, pusa in cadru intr-un apartament din Militari.
Sincer, am vazut pe YouTube scurt metraje de calitate mult mai buna decat scenariul si regia acestui film.
Daca chiar n-aveti ce facem va puteti pierde 3 ore, insa mai bine trageti un pui de somn, sau iesiti in ploaie fara umbrela.

Da, cel mai prost film vazut si de mine.Asa o alaturare de banalitati, stupizenii si vulgaritati nu am mai vazut.Totul pe fondul unei sonorizari sub orice critica, la fel ca la toate filmele romanesti.Nu pierdeti timpul!

Am vazut filmul Sieranevada.
Propunerea Romaniei la premiile Oscar ....asta auzeam in Carrefour despre filmul asta. A avut un buget estimat la 1.400.000 Euro ...
Acum, dupa ce s-a terminat, ma doare stomacul.... de la nervi cred ...sau de la greata.
Cand ma gandesc la regizor nu-mi vine in minte decat un singur cuvant : IMPOSTOR ! Cum poate cineva care face astfel de filme sa le predea altora despre film ? Cum a ajuns sa ia atatea premii Gopo ?
Un film in care vedem eternul apartament comunist (aparat de unul dintre personaje de zeflemeaua tineretului) si trei sferturi din "actiune" e filmata de pe hol. Un film in care vedem actorii umbland de colo colo tinand in mana farfurii, cesti , sarmale , lapte pentru copii , fete drogate , haine si ce au mai gasit pe set. Asta e actiunea.
Se vorbeste despre 9/11 si despre comunism. auzim si replica : "Poporul se linisteste atunci cand mananca o sarma ". 80 la suta din replici nu se inteleg iar sunetul a fost inregistrat probabil langa o toaleta care curgea. (Nominalizat la Gopo de altfel pentru Best Sound).
La final sunt trei personaje care rad pe bune.Probabil rad de ei , de film , de scenariu ...dar eu am simtit cum de fapt Cristi Puiu rade de mine , spectatorul ...ca m-a prostit si de data asta...
Merita premiul " UN CERTAIN RETARD " !
#PUIEMUIU

Un film romanesc la fel de slab,ca marea majoritate ! Singura scena mai caraghioasa a fost cea cu locul de parcare,nu spun ca nu este realist,dar mult prea plictisitor,totul aproape s a desfasurat in discutii aiurea in casa si masina ! Mult prea apreciat,in opinia mea !

Un film cu bip-uri si multe alte realitati care nu ne fac placere si nici mandrie, un film inghesuit la fel ca si locul in care se desfasoara actiunea, fara nici un deznodamant.

Cum mi-au placut si celelalte filme, am inteles ideea filmului, la sfarsit eram epuizata de fosgaiala personajelor prin apartament, dar poate asta se si urmareste.Sonorizarea este oribila iar dictia actorilor sub orice critica.

„Sieranevada” - un nou film românesc, după titlu!
https://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=102003

De data aceasta am avut noroc! A mai venit o tânără spectatoare și proiecția a putut începe. N-am pierdut decât 6 minute după ora 15, la „Europa”, a doua zi după premieră. De multe ori, la filme românești, am făcut cale-ntoarsă, pentru că numărul minim de spectatori e doi.
N-o spun cu nicio răutate, chiar sunt convins că la alte cinematografe au fost mult mai mulți spectatori la filmul lui Cristi Puiu, chiar și așa, nepremiat la Cannes!
Eu, oricum merg la toate filmele românești, așa că nici din sală nu am ieșit înainte de final. Am auzit că, la Cluj, regizorul le-a spus spectatorilor că nu se supără, dacă nu pot rezista la 3 ore de proiecție. La București au rezolvat-o mai simplu, potențialii spectatori n-au mai plecat de-acasă!

Acum, despre film ce să zic! A început, așa cum m-așteptam, cu o fațadă mizerabilă a unui bloc vechi, dintr-un centru de oraș aglomerat, cu străzi înguste, blocate de reparații în carosabil și parcări nereglementare. Nimic nou! Nici în film, nici în realitate! O familie își aducea fetița acasă cu mașina și, după vreo 12 minute de proiecție reușesc să plece, nu contează unde, aveam tot timpul să aflu în 3 ore. La volan, un soț cam pămpălău, Mimi Brănescu, din câte mi-am dat seama din distribuție, suportă cu stoicism cicălelile soției sale, destul de tânără și suficient de frumoasă, din câte mă pricep eu, dar nu cu minte prea multă, de vreme ce l-a pus pe acest soț să-i cumpere fetiței o rochie pentru piesa în care juca la serbarea școlară. Evident, nu cumpărase una potrivită!

Ajung în timp real la destinație! Nici aici nu e vorba de vreo răutate din partea mea! Cu cât trecea mai mult timp, cu atât însemna că a rămas mai puțin! Cei doi participau la parastasul de 40 de zile al răposatului Emil. Nu intru în gradul de rudenie al celor care se adună, treptat, treptat, aici, pentru că s-ar putea să-i încurc. De altfel, nu are nicio importanță, e clar că erau rudele de gradul unu și cele prin alianță. Mai era și o fată beată din Croația, dar accidental. Sau poate că nu, filmul e o multi-coproducție, am înțeles, și cu Croația! Găsiți amănunte în alte cronici, dacă nu înțelegeți din film!

Firește, între cei prezenți apar diverse discuții, să mai treacă timpul, că popa avea să-și facă apariția abia după vreo oră de proiecție. Între timp, se stabilește că diferența între ciorbă și borș e că nu e nicio diferență, depinde dacă vorbește un moldovean sau un muntean. Realitatea, însă, e alta. V-am dat de înțeles încă de la început că nu avem de-a face cu familia unui academician. Ar fi fost muuult mai greu de scris un astfel de scenariu! Vă dați seama câte lucruri ar trebui să știe scenaristul ca să poată crea personajele, dialogurile, situațiile!? Cineaștii români au găsit soluția. Se rezumă la cel mai de jos nivel, ca să-și poate privi personajele de sus. Criticii de film le spun „oameni reali”, mă refer la personaje, și „viață autentică”! Și chiar sunt reali! Iar chestia asta, de-mpreună cu înjurăturile și vulgaritățile, este numită artă!

Dar să revenim la ciorbă, căreia, după părerea mea, nu-i poți zice borș, dacă n-are borș, ci zeamă de varză sau oțet pentru acrit. Ciorba poate fi și dulce, fără nicio acreală, pe când borșul, nu! Desigur, au mai fost și discuții mai academice. Cum ar fi cea despre rege, că de ce n-a făcut el blocurile acelea oribile, de-a trebuit să le facă partidul comunist! S-a trecut chiar și la evenimente internaționale, cum ar fi atentatul de la 11 septembrie, sau, mai aproape, „Charlie Hebdo”. Nu s-a ajuns, însă, prea departe cu nivelul discuțiilor. Deși, în familie, erau chiar și medici, profesori, sau militari de profesie. Dar a avut grijă scenaristul, tot Cristi Puiu, să fie niște ratați, să nu-i dea bătaie de cap!

În sfârșit, pe la jumătatea filmului, vine și preotul. A fost ceva mai bine, pentru că, până atunci, toți au vorbit și s-au certat în șoaptă, pentru că dormea un copilaș de-al unora. D-aia n-am prea înțeles eu filmul! Ca să nu apară un conflict de interese, regizorul l-a trezit pe copil și preotul a ținut veșnica pomenire cu glas tare și în timp real. Așa a mai trecut un sfert de oră și a început să cânte Liviu Vasilică. Nu în persoană, Dumnezeu să-l ierte, la un radio sau televizor, se auzea de undeva.

Dar filmul începe abia când apare personajul principal, cumnatul răposatului. E drept că plutise și până atunci în aer, la figurat, desigur, invocat de unul dintre fii lui, dar acum aveam să-l cunoaștem în carne și oase. Era de fapt un odios, care-și înșela nevasta la greu, cum zicea o cronicară, dar rezultă că nu numai la greu. Nevasta era aici încă de la începutul filmului și de-atunci a plâns întruna. Acum iese la iveală și miezul conflictului: nu știa să facă sex oral, nevasta, de aceea soțul apela la vecine sau asistentele medicale de la locul de muncă. N-am înțeles cum le-a salvat căsnicia vibratorul, de n-a părăsit-o! Asta poate dacă l-a folosit el!

În sfârșit, o altă problematică majoră a fost nepotrivirea costumului mortului pe destinatarul care-l primea de pomană, un slăbănog, să mă scuze actorul, conform datinei străbune! Aici se însumează inteligența celei care a cumpărat costumul fără să întrebe cine-l va purta, cu inteligența celei care a trimis-o să-l cumpere, fără să-i spună cui îi e destinat. Dar femeile i-au făcut câteva pense prin locurile principale și a putut să se așeze în capul mesei, în locul mortului.

De-acum, puteau veni sarmalele și sfârșitul filmului, dar mai era vreo jumătate de oră! Așa că soția soțului de la începutul filmului, care se dusese la un mall până vine preotul, este blocată în parcarea blocului de vizavi. Soțul vine să rezolve situația, dar soția se certa aprig cu o femeie mai în vârstă. Soțul îi cere scuze, zicându-i „mamaie”, dar aceasta îi spune „mamaie e mă-ta”! Se scrie cu cratimă! Apare și Andi Vasluianu, un foarte apreciat actor, de fapt tot filmul e plin de actori cunoscuți și apreciați, și îi zice că de ce pu..la lui a parcat acolo dacă nu e locul ei și a făcut-o pi..zdă proastă. Abia aici l-am recunoscut pe Cristi Puiu din „Marfa și banii” și arta lui unanim îmbrățișată de confrații săi. Fără asta, și acum cinematografia română ar fi fost în ceață, nimeni n-ar fi auzit de noi! E o replică mai la începutul filmului de față: „Nu am venit aici să aud cum se vorbește ca la ușa cortului!” Probabil e o improvizație a actriței, nu pare o creație a regizorului scenarist!
Evident, după violența verbală, urmează cea fizică! Soțul, pe care am apreciat încă de la început că e cam pămpălău, scoate mașina, dar, umilit în fața soției, începe să plângă. Și plânge vreo 17 minute! N-ar fi fost o problemă, și așa trebuia să treacă timpul, dar nu prea am înțeles ce spunea despre fratele lui mai mic, pe care l-a prins tatăl lor fumând, iar acesta a scăpat cu o minciună incredibilă.
Cei doi soți ajung până la urmă din nou la parastas, la sarmale, și se termină filmul.

Acum, eu nu spun că filmul nu-i bun! Eu am spus ce-am văzut și ce am avut de spus. Cât de bun e, stabilește fiecare. Dacă ajunge să-l vadă! Dar meticulozitatea aceasta cu care regizorii noștri arată toate nimicurile crezând că noi nu suntem capabili să le vedem singuri, mă deranjează. Pe mine personal, ca spectator! Și mă mai deranjează „criticii de specialitate”, care neavând propriile opinii, nu au curajul să spună că împăratul e gol. Nu mă refer strict la acest film!

Recent, 7 persoane, le puteți găsi pe internet, au stabilit ca ”Sieranevada” să fie propus pentru participare la Premiile Oscar. Nici n-ar avea ce altceva să propună!
Regizorul, însă, spune că nu are nicio șansă, fără o promovare extrem de costisitoare. Ce să promoveze?! Prostia românească? Sau corupția românească, din „Bacalaureat”?
Eu credeam că un film valoros este luat cu asalt nu numai de cei 500 de curioși și ziariști la un festival, dar și de distribuitori, dacă simt că-și vor scoate banii. Și vor face ei promovare, pe banii lor, că au tot interesul, dacă merită. Desigur, nu e suficient un Cannes sau Berlin, unde profilul diferă de Oscar, trebuie bani de promovare, dar să ai ce vinde!

Cei 7, sau toți cineaștii noștri dragi, ar trebui să vadă că subiectele filmelor care câștigă la Oscar sunt universale și perene, prezintă interes și pentru alții, chiar și pentru americani. Nu ca parastasul domnului Emil, numit alambicat și pretențios „Sieranevada”, fără să poată sălta filmul mai sus de genunchiul broaștei. Dar Cristi Puiu asta știe, asta scrie, iar producătoarea Oana Giurgiu nu a organizat vreun concurs de scenarii, să le vadă pe pe-ale altora. Interviurile lui Cristi Puiu sunt mai emoționante decât filmul. Filmul trebuie să fie un spectacol cinematografic, să aibă o miză, ca să vină spectatorii. Ca să prinzi un pește mare, trebuie o baltă mai adâncă. CNC ar trebui să organizeze concursuri speciale de scenarii pentru Oscar, la care să aibă acces și scenariști din afara sistemului, pentru că regizorii scenariști din sistem și-au cam demonstrat capacitatea creativă.

Desigur, e părerea mea, cu argumentele presărate în comentariu. Nu este exclus ca „Sieranevada”, după o promovare costisitoare, cu găleți portocalii și pelerine de ploaie, să prindă și la americani. Asta dacă nu vor crede că e un film de groază, judecând după morți și parastase, ci de râs!

aveam de gand sa ma duc sa vad si eu filmul,acum ca a luat premiu,am zis ,imi fac curaj si poate rezist pana la sfarsit,dupa ce am citit comenturile voastre nu mai e nevoie sa-l vad....filmul de autor ar trebui sa fie un fel de manifest artistic sa vb despre lumea artistului un fel de 8 si jumatate nu un fel de reportaj despre tara noastra care nu-si revine......suntem marcati de drama de a trai aici ,pe toate planurile

Regizorul Cristi Puiu ne provoaca intelectual pentru a patra oara, dupa ce ne-a introdus in lumea unor tineri mai mult sau mai putin naivi, dupa ce a radiografiat fara mila sistemul sanitar, dupa ce ne-a prezentat pasii care pot face dintr-un om obisnuit un ucigas cu sange rece de asta data avem de-a face cu o adevarata fresca sociala in conditiile unui parastas de 40 de zile. N-avem motive de confort nici din punct de vedere al lungimii si nici al continutului, “Sieranevada” ( de ce?) dureaza aproape trei ore, am ales sa-l vizionez in doua reprize pentru a putea avea concentrarea pe care o reclama un astfel de film, oglinda pe care ne-o pune in fata domnul Puiu e nemiloasa, ne prezinta asa cum suntem de cele mai multe ori din punct de vedere social, “o sotietate fara moral si fara printip care va sa zica ca nu le are”, o societate care se afla intr-o continua tranzitie dinspre niciunde spre nicaieri, oameni care plutesc in deriva incercand sa isi traiasca vietile mai mult sau mai putin decent. Cea mai surprinzatoare si mai interesanta aparitie e aceea a Tatianei Iekel, incredibil cum a ajuns sa arate intaia sotie a lui Florin Piersic, trecut-au anii…

Un film pe care nici nu stiu cum sa il descriuIn primul rand nu are nicio poveste, nimic de care sa te agati , e de o banalitatecretinopata , ceva care se putea intampla oriunde , oricui.Apoi sonorizarea este groaznica, am vazut filmul blureray 1080 p , daca nu avea titrare in franceza nu prea se putea intelege nimic.O ora si jumatate la inceput am sperat ca macar nu are limbaj licentios.A recuperat apoi.Este peste puterea mea de intelegere cum un astfel de film a putut sa fie nominalizat la Cannes.Si de ce se numeste Sieranevada? Putea la fel de bine sa ii zica Lapte de pasare , Ligamente incrucisate de nisetru sau Polonicul , dar cred ca cel mai potrivit titlu ar fi fost Nimic.

Sieranevada este un SUPER FILM. Pot spune fara teama de a gresi ca este o capodopera. Dialoguri sclipitoare, scene foarte lungi dar construite meticulos si extrem de reale, din viata. O realitate ce-ti biciuieste intreaga fiinta. O lume extrem de vie ascunsa intr-un apartament de bloc. O lume schimonosita, contorsionata, un paienjenis de relatii, de interese, angoase, frici, lucruri nespuse. O lume tensionata ce parca nu asteapta decat un motiv ca sa se descarce, sa izbucneasca afara ca o lava, ca o oala ce da in foc. Un tablou aproape suprarealist inchis intr-un apartament de bloc. O celula extrem de vie intr-un oras cenusiu. Scenele exterioare par sa ofere un balon de oxigen, o pauza de respiratie departe de atmosfera viciata din apartament si cand colo ne arunca in alta jungal - o jungla urbana, o lume in care te simti parca incoltit, la capatul puterilor, o lume in care realizezi ca nu controlezi practic nimic si ca nu esti decat o frunza in vant.
Prestatia actorilor este exemplara fara exceptie. Rolurile sunt complet asumate, imbracate ca niste haine croite pe masura. O adevrata scoala de actorie pentru orice tanar aspirant si nu numai. Surprize majore pentru mine personal au fost Sorin Medeleni - foarte bun si Marin Grigore pe care il vazusem intr-un show de impro unde nu m-a convins - aici e foarte bun.
Singulul aspect negativ pe care il pot semnala este durata exagerata. Dar despre asta putem spune ca a devenit un stil pentru regizorul cristi Puiu asa ca... daca vrei sa-l vezi la cinema trebuie sa te inarmezi cu rabdare, un pachet de biscuiti si o sticla de apa.
Personal doresc sa-mi pot face timp sa-l revad la cinema, dar mai mult de cat atat imi doresc sa-l am pe DVD si sa-l pot rasfoi ca pe un manual. Felicitari intregii echipe si in special dirijorului suprem!

Cel mai prost film pe care l-am vazut .Nu am rezistat mai mult de 30 de minute si am iesit din sala.Dupa mine au venit si alti .Cui ii place ,toata stima,dar pt mine este o porcarie sil nu il recomand.

O mare porcarie! Nu-mi vine sa cred ca un astfel de film a luat si premii! Actorii nu au dictie, susotesc mai tot filmul, se cearta si folosesc un limbaj suburban. Nu se poate sa ne prezentam in afara tarii cu asa o pelicula, si sa ne creem o asemenea imagine.
Marius

Suntem plagiatorii existentei! Fiecare roman (pentru ca vorbim de "autenticul" romanesc) ce traieste in "fagurii comunisti" repeta aceeasi partitura trista, maligna, ce acopera cu cenusiul ei orizonturile fiecarei fiinte ce bananaie incolo si incoace, mimand credinciosia, originalitatea, mimand insasi viata in final.

Marea realizare a comunismului a fost sa stoarca, sa scurga orice originalitate din individ. Insa a nascut un om fad, anost, dar cu mari orgolii nesfarsite, imposibil de saturat. Noi, cei nascuti din acesti oameni, traim traumatizati de aceasta infaptuire comunista, purtand inca in adn-ul nostru social nimicnicia idealurilor socialisto-cumuniste.

Acest popor nu este pregatit pentru o viata autentica. Tranzitia de la furt si plagiat catre originalitate naste frustrari, naste o lume si mai mizera, in care, disperati, alergam dupa originalitate, dupa importanta, lasand in spatele nostru orase dezolante, construite si modernizate anapoda, fara logica, dar cu zgaraie nori de sticla, cu masini germane parcate in fata monumentelor comuniste ce inca gazduiesc oameni, fiinte lipsite de aparare in fata schimbarii, in fata originalitatii.
Sorbim cu multa placere orice teorie, sau o dezbatem neserios, in deradere, afisandu-ne superioritaeta neghioaba, neverificata si necizelata.

Sieranevada este o oglinda a acestui neam lipsit de repere morale si nu pentru ca nu ar avea in istoria sa astfel de prototipuri ci pentru ca suntem superficiali in incercarea de a infige radacinile in pamant bun si roditor. Inghitim internetul ca pe o Biblie Moderna, inghitim artificialitatea vestului fara sa avem bazele unei gandiri fundamental-critice, cat mai repede, pentru ca vrem sa reusim, sa ne traim cat mai degraba si cat mai fatis propria noastra partitura plagiata.

Noi, cei tineri, am ramas sa ne luptam impotriva comunismului desi el nu mai exista. S-a transformat inaintea noastra. El ne conduce si ne stoarce in continuare de continut, de viitor, de originalitate. Impotriva acestui simulacru nu luptam, nu ne impotrivim. Avem discutiile noastre importante despre conspiratii, despre eficacitatea vaccinurilor, despre ce fac persoanele de acelasi sex. Suntem polarizati intr-o lupta neactuala, neroditoare, pe care chiar si daca, filosofic, o castigam, premiul este gol.

Nu lupta impotriva ideologiei comuniste ne poate salva de ipocrizie ci lupta impotriva aceea ce suntem deja. Si Cristi Puiu ne arata cel mai bine ceea ce suntem, de la doctor la cadru militar, de la "punkerita" pana la bunica.

Da-o dracu' de viata autentica! O traim mereu si mereu pe-a altora.

Atunci când mergi la un film, în cele mai multe din cazuri ştii cam la ce să te aştepţi. Dacă vrei să te relaxezi, dacă vrei ceva comercial, alegi ca atare. Se presupune că citeşti câteva păreri despre film, că urmăreşti traillerul. Ca atare, dezamăgirea vine dacă nu ţi se îndeplinesc aşteptările.

Despre „Sieranevada” ştiam că durează 3 ore, că este un film apăsător, că nu e chiar un film comercial, că este filmat într-o atmosferă de semi-obscuritate, dar care vrea să spună ceva. Ca atare, am mers la cinema să văd. Şi nu am fost dezamăgit! Dar nu înţeleg de ce apar comentarii care critică durata filmului, atmosfera sau mesajul filmului, în felul în care le-am văzut… Cei ce critică în felul acesta nu ştiau la ce film merg? Dacă nu le plăcea genul acesta de film, nu trebuia să meargă… Nu trebuie să negi ceea ce nu înţelegi.
Venind la film, da, sunt destule de criticat, dar nu în sensul în care am citit, ci legat de cursivitatea subiectelor, de exemplu. Sau poate tocmai asta s-a vrut: o înşiruire de frânturi de subiecte, porţiuni de comunicare dezlânată, întâmplări şi discuţii între oameni terni, şterşi, aproape goi sufletesc, care marchează câteva limite ale societăţii româneşti de azi.

De fapt, regizorul ne pune în faţă o oglindă mare, mare cât ecranul, la care privim cu un amestec de uimire, umor şi revoltă la ceea ce vedem, dar în care regăsim ceva din noi şi din oamenii de lângă noi. Pretextul este un eveniment trist şi sobru, cum ar trebui să fie un parastas, dar pe măsura consumării acestuia, apar şi se dezvoltă, sau renasc vechi sau mai noi nemulţumiri, reproşuri, jigniri. Atmosfera devine tot mai apăsătoare şi, în locul unui moment cu încărcare spirituală, avem de a face cu plătiri de poliţe, manifestări de frustrări, cu exerciţii de indolenţă, iresponsabilitate sau de ignoranţă. Iar în tot acest haos, personajul principal, interpretat excepţional de Mimi Brănescu, pare să rămână singura persoană lucidă, care abordează realitatea cu detaşare şi umor, reuşind să nu se implice şi să se situeze deasupra tuturor manifestărilor absurde, toxice El reuşeşte să se protejeze într-o lume prea nervoasă, prea preocupată de ieftin, de fals, într-o lume în care felul în care am ajuns să înţelegem rostul şi semnificaţia tradiţiilor este atât de jalnic. Într-o lume în care nimeni nu-şi asumă nimic.

Cristi Puiu descrie o lume urâtă, blazată, dar am găsit aici o parte bună, pe care mă grăbesc să o împărtăşesc: într-un timp tot mai rece al relaţiilor dintre oameni, filmul cultivează ideea de familie în general, de a fi împreună, de a găsi resurse, timp pentru a se întâlni, fie şi cu riscul apariţiei unor conflicte, unor neînţelegeri care, cu inteligenţă ar putea fi aplanate în favoarea rămânerii beneficiului unor astfel de întâlniri. În funcţie de cheia în care priveşti filmul, acesta ţi se poate părea o comedie, chiar dacă amară pe alocuri, sau te poate revolta, îţi poate produce sentimente de respingere a unor comportamente excesive, stupide, imposibil de înţeles şi/sau acceptat ca atare.

După „Moartea domnului Lăzărescu”, „Sieranevada” este, în opinia mea, următorul film deosebit de puternic al talentatului Cristi Puiu. Este o frescă a societăţii de azi, atât de diversă în tipologii de oameni, comportamente, dar care, privită de departe creează impresia de ratare, de drum greşit. Rămâne ca fiecare din noi să decidă unde este în tot acest tablou şi ce este de făcut pentru a nu ne îndepărta de speranţă şi pozitiv.

Mie acest film mi s-a parut o capodopera. Fiecare minut, fiecare personaj, fiecare replica, fara pauza, fara sa se opreasca pana la final. Felicitari!

Într-un apartament e sinteza unei lumi. Oamenii mișună prin camere printre mizerii cotidiene, reproșuri, internet, televizor. Afară e zăpadă, iar între oameni e îngheț, ca pe lanțurile înzăpezite de pe Sieranevada. În exterior se văd clădiri mâzgălite cu grafitti. Peisaj apocalitic. Ceilalți (...Sartre !) te înjură, nu contează cine ești, ce statut social ai. Iar preotul ne mai sperie și cu supoziția că Isus o fi venit, dar nu l-am recunoscut. Cum nu mai există a treia venire, înseamnă că suntem damnați fără speranță.

Sieranevada (2016)

– film de autor, si deja are o amprenta a imaginii – cum se misca camera pe detalii, sau cum spune ceva o transalatie “fina” – ca aia de final din Kent
– da, primele 3 minute sunt un bun rezumat – si fac o ‘apologie’ a vietii de Buc: aglomeratia, zapada mizera, trotoarele necuratate, graffiti, placuta stradala, detaliu de firma de echipamente medicale, claxoane-claxoane, troleibuzele, Supermaket, taxiul, nexam locuri de parcare, “Lucram pentru siguranta dvs.”, ocolit blocul ca sa parchezi in poarta unuia “pt 5 min”, copilul, bunica, carutul – dialogul secundar in tot ansamblu asta.
– pe imagine (si camera) tot Barbu Bălăşoiu
– faza cu explicatul consumului mare de apa in scara de bloc mi s-a parut exagerata, nu la locul sau.
– misto Mimi – face bun duet cu rolul din Marți. astept al 3-lea rol sa iasa triada.
– cum drq le-a iesit cu aparatamentul? e largit post-productie? (aint)
– au pus folie pe ecran TV :) iar camera d’abia s-a zarit in 1-2 pahare de pe masa
– camera nu este martor, ci investigator
– “caută pe net”, “remeneu”, “vorba multa saracia omului”, “Dragonul si maimuta sunt perechea idala” :))
– misto rau mama-sa, actoria
– prima 1h+ nu simti cum trece timpul
– desi initial mi s-a parut ca (rolul) femeile sunt la locul LOR, pe urma a inceput-o s-o dea in varii gherle: cerutul CC – de parca nevasta n-avea card, ca_cosnita o faceau pe cardul de firma, toate inselate, toate cârpișteanu – pai in a mea copilarie in evenimente similare se traia clar sub matriarhat, nu cranea nimeni sub “bagheta” unei dirijoare de ceremonii; ba se ataca intre ele pe fata, prea fara respect si cu toata lumea, prea-prea.
– 3 generatii in acelasi apartament, ca si in Ilegitim
– “la țară” – mutata la bloc. esenta comunismului.
– ce bunoaca e sor-sa :D proaspata mamica
– dupa slujba religoasa care s-a desfasurat in timp real – desi relativ scurta pt o slujba – a inceput sa mi se ia. prea s-a lungit. intra lejer in 2h+
– toti, dar toti fumatori
– bunsor rol Fata din curcubeu. mi-as dori sa-o vad intr-un Afrim ceva.
– boom-ul in violenta are loc in afara apartamentului pe un loc de parcare, not funny at all. creepy – suntem.
– de unde drq e muzichia aia asa bunicica si diferta, ca la radio nu se da asa ceva.

Sarmale. Tragic-comedie.

Mi-a plăcut foarte tare filmul pentru tipurile de personaje pe care le surprinde, deși acțiunea (în sensul dat de filmele americane) este limitată. Aproape toate replicile sunt luate din viața de zi cu zi. Pe alocuri am avut impresia că urmăresc o conversație, nu un film. Mă bucur pentru succesul filmuli în străinătate și încurajez să meargă și românii noștri să-l vadă. :)

O piatră de hotar în istoria cinematografului românesc, prefigurată de Trois exercices d'interprétation. Cred că e cel mai bun film al lui Cristi Puiu de pînă acum.

Poate ca nu am un " ochi format " pentru o asemnea "capodopera " dar din punctul de vederea al unui consumator de filme pot sa declar ca acesta este cel mai prost film pe care l-am vazut vre-o data ..si credeti-ma am vazut ceva filme la viata mea .

Un film care dureaza 3 ore, fara intriga sau vreun subiect deosebit, 90% din "actiune" are loc intr-un apartament cu 3 camere din Bucuresti, unde se organizeaza un parastas. Nu te captiveaza in mod special, dar totusi continui sa te uiti. Are unele momente trase de par, pe care se insita inutil, dar si altele care surprind foarte bine realitatea romaneasca.
Per total, sunt evidentiate diferite tipologii: medicul blazat, nevasta isterica, sora certareata, matusa batrana, cu idei comuniste, femeia batuta de sot si inselata, adolescenta rebela, vaduva suferinda, mosul libidinos, profesorul filosof, baiatul obsedat de gadget-uri si clipulete pe you tube. E un cocktail de personaje care se perinda intr-un apartament.
Cu siguranta, nu e genul de film pe care sa-l vezi a doua oara.

Spre surprinderea mea... chiar imi place... nu ma asteptam, dar let`s give it a chance!

Filmul asta imi dovedeste inca o data ca romanii nu au imaginatie sa scrie un scenariu cu o poveste originala. Este acelasi film romanesc, pe care l-am mai vazut de nenumarate ori si care are acelasi mesaj obosit: "Romania e de cacat".

Pentru mine premiera s-a produs intr-o sala de 500 de locuri in care s-au inghesuit mai bine de 600 persoane. Cel putin patru factori au facut ca la finalul filmului, in sala, sa fi ramas cam 150 spectatori -- pe bune: pacla formata din combinatia de fum de tigara amestecat cu fum de popcorn..; aburii de transpiratie, inevitabil intr-o sala fara sistem de ventilatie..; zgomotele venind de la un santier din apropiere; si, poate, filmul in sine, cu cele aproape trei ore runtime de film neamerican.
P.S. Am ras aproape tot filmul.

Sa'mi bag ceva! am crezut c'am trecut peste filme intunecate filmate intr'o camera cu subiect pe diverse traume! hai ca nu se poate! :|
E duminica! vreau sa ma duc la un film sa ma relaxez! nu la parastas! neeeext!

Parere TRAILER
Parere TRAILER (nesubtitrat): filmat prost,in spaţiu înghesuit şi întunecat, o cacofonie de sunete amestecate într-un talmeș-balmeș greu recognoscibil atât vizual cât şi sonor(sec),agasant si enervant. Ca de obicei va plăcea publicului extranaţional pentru că ,ca la orice film românesc,volens nolens, prin traducere SCRISĂ se elimina dezordinea specifică filmelor româneşti,iar filmul este mult mai uşor de urmărit de catre EI(străinii) decât de către noi. Recomand domnule Puiu o traducere(scrisă) si pentru publicul şi naţiunea din care se presupune ca faceţi parte.

Nota 1(unu) pentru trailer.
P.S. Eu unul m-am săturat de filme posttraumatice,cu idei postcomuniste si care ne prezintă naţia obosită,gri,ternă,ştearsă şi mereu decalată intelectual faţă de timpurile actuale.

O desfasurare greu suportabila de 3 ore a dictonului „Hai, recunoaste ca la chefuri cu totii ascultam manele!!”. Nu, domnule Puiu, nu o facem; nu e nevoie sa fiti condescendent…