Silence (2016)

Doar nu o să credeți că cei care privesc un film atât de inedit sunt spălați la creier. E de fapt invers. Spălați la creier sunt cei obișnuiți cu efectele speciale și super eroi care ajung printr-o violență mai mare decât a super-villain-ilor să îi învingă. Pentru că semnul spălării este lipsa logicii, hipnoza efectelor speciale, identificarea cu super-eroii doar ca să ne maturizăm și mai târziu de 40 de ani, să vedem că nu suntem nici supraoameni, că e mai important să fim respectați pentru ceea ce credem, decât pentru cât de telegenici sau sexy suntem. Pentru cei mai puțin imaturi, sexy e sfințenia.

Cam plictisitor, chiar dacă unele atrocități sperie. Am adormit de doua ori la el, în doua seri diferite! Și nu era încă jumătatea filmului! În a treia seara am reușit sa îl vad pana la sfârșit, dar tot cu câteva intermitente de ațipeli.

Liam Neeson iar pe coclauri la 30 de ani după The Mission (1986).

Privim cum era tratata crestinatatea in Japonia si cum erau torturati adeptii pentru a se lepada, dar uitam cate milioane de oameni au murit in Europa in numele crestinatatii, cati arsi pe rug si torturati, cum a fost impusa crestinatatea in America de Sud si Centrala, etc. Religia nu trebuie impusa prin crima si atrocitati, este dreptul fiecaruia sa imbratiseze ce religie doreste. Iar faptul ca in lume sunt atatea forme de religie care s-au raspandit intr-o anumita cronologie sau concomitent, dupa cum reiese din diferitele manuscrise, picturi rupestre sau tot felul de dovezi, ne demonstreaza ca civilizatiile s-au dezvoltat de sine statator, conform liberului arbitru, numai ca s-au gasit unii mai tari in muschi care au vrut sa impuna cu forta religia lor in anumite zone, cu pretul miilor de crime...Filmul este foarte bun si cine are minte va intelege tot ce se intampla acolo.

Eu zic ca este un film foarte bun iar actori joaca atât de bine o poveste interesanta în care ai câte ceva de învățat vizionare plăcută ????

Un film extrem de provocator prin tema, asa ca merita urmarit cu mare atentie.

Parerea mea,cred ca este cea mai mare porcarie de film in care a jucat liam neeson.

Din fapte reale tulburatoare a unei lupte despre credinta, Cuvantul lui Dumnezeu si despre extremele religiilor in lume, un film sensibil si dureros despre o perioada neagra din istoria Japoniei ! Martin Scorsese reuseste din nou sa ne puna pe ganduri , mai ales prin primul dialog al celor doi preoti, parintele Ferreira si Rodrigues , filmul fiind mai mult decat un mesaj...! Cu siguranta il vedem pe Andrew Garfield in cel mai bun rol de pana acum si pe Liam Nesson intr-un rol secundar PERFECT ! Filmul este pur si simplu o biografie psihologica de cea mai buna CALITATE , o OPERA DE ARTA CINEMATOGRAFICA !

Probabil trebuie sa ai o cultura mai dezvolata spre credinta si biserica sa te tina captivat.
Partea buna e ca inveti cate ceva poate nestiut

Este un film bun, dar nu foarte bun. Din trailer pare excelent, însă doar primele 5 minute din film sunt la nivelul acesta. În rest este cu o „notă” mai prejos.

Un film dur, greu de suportat despre credinta si renuntare atunci cand te afli in fata unei dileme.E mai presus viata unor oameni sau credinta trebuie sa triumfe cu pretul multor jertfe.

Silence, filmul lui Scorsese, premiat cu Oscar, e un film ce trateaza ideea de credinta, de credinta inetrioara, mai puternica decat orice incercare la care esti supus. atunci cand astepti un semn de la Dumnezeu. Cand Dumnezeu nu iti raspunde, de fapt el chiar o face, prin tacere. Tacerea lui inseamna ca iti e aproape,ca demonii interiori trebuie sa-i combati asumandu-ti responsabilitati, chiar daca sunt impotriva a ceea ce inseamna pentru tine idealul suprem. Binele celorlalti e mai important decat propriile idealuri, decat propriile nazuinte de a nu te abate de la drumul ales.,
Cand te astepti mai putin, Dumnezeu iti va vorbi, prin cuvintele celui mai pacatos dintre toti.
Filmul nu este neaparat despre credinta crestina, dar despre orice alta forma de incredere profunda in idealurile tale, care iti pot fi zdruncinate, despre sacrificiul interior, despre faptul ca in numele unei cauze bune, poti sa martirizezi nenumarati oameni. Credinta nu trebuie propovaduita, trebuie ascunsa in cele mai tainice ascunzisuri ale sufletului tau, spre binele celorlalti.
Interiorizarea profunda a credintei poate sa fie supremul sacrificiu facut, dar idealul tau iti va calauzi intreaga viata, pana la moarte.

Un film cu un subiect sensibil, religia, despre puterea credintei sau a convingerilor proprii, chiar si in fata celor mai grele suferinte ale tale si ale semenilor tai.

Un film pe care l-am vazut extraordinar de greu. Este intr-adevar o indoiala cumplita, de ce tacere? Este mai bine sa renegi ca sa salvezi sau este corect sa-ti urmezi credinta pana la capat. Momentul cand vezi ca toate suferintele pe care le-ai indurat, sacrificiul facut venind intr-o tara atat de diferita sa cauti martiri, este desertaciune?!
Filmul este exceptional realizat, este o capodopera si regret ca nu a fost inclus pe lista filmelor ce ar fi aspirat la Oscar. De unde se vede ca daca la The Passion of the Christ Biserica Catolica se scandaliza de cruzimea prezentata de Mel Gibson, aici, cand este vorba de indoiala in credinta, de „Cruciada” nereusita pe taramul Japoniei, filmul primeste negatie inca din faza nominalizarilor.

Un film bun despre jertfa credintei in crestinism.Din punctul meu de vedere se putea face mult mai palpitant mult mai dramatic si sensibil.Am vazut acest film fara sa simt acea emotie si sensibilitate.Sunt unele faze la care simti emotia dar nu pe tot parcursul filmului.Ca idee este foarte interesant dar se putea face si altfel.

De la Isus din nazareth incoace nu am mai vazut un film despre CREDINTA si JERTFA atat de PERFECT scris, filmat, montat si interpretat. Sper sa ia toate premiile posibile. Este irelevanta plasarea istorica, cata vreme in zilele noastre crestinii din Iran sau alte tari sunt martirizati pentru credinta lor. Nu e intamplatoare alegerea temei in 2016. Persoanele informate inteleg bine ce vreau sa spun.

Nu stiu oameni buni ce a putut sa va placa la acest film!!! Am mai vazut filme cu subiect religios...dar nu au fost asa plictisitoare si anoste! Din pacate am dat banii sa-l vad la cinema...eu si prietenii cu care am fost,am rezistat cu greu pana la mijlocul filmului,dupa care am parasit sala,urmati de inca 3 persoane!!! Actorul care ne-a atras atentia,Liam,a fost prezent in film cel mult 10 min!! Concluzia...o porcarie de film!!!

Cadrele au fost bine alese, actorii au jucat bine, si cam atat. Nu au reusit sa construiasca suspans, tensiune, sa-mi insufle o stare de euforie, macar din cand in cand, cat sa nu mor de plictiseala.

Filmul Silence reprezinta foarte bine modul de opresare pentru practicarea religiei crestine. Un film ce merita vazut! Ma asteptam ca Liam Nison sa apara mai mult in film!

Un film cu un acting bun ,mai ales al lui Andrew care ma incanta de la un timp,dar are un mare mare minus,este mult prea lung ! Nu este un film pentru oricine,asta cu siguranta !

Extrem de rar, in cinematografie, sunt realizate filme care sa surprinda cu o asa finete problematica religiei. Ultimul vizionat de mine este "Ostrov", creatia lui Pavel Lungin, cel putin la fel de surprinzator ca si "Silence".

Nu, citatul din titlu nu e rostit de vreunul din personajele din "Silence", e doar o parafraza a replicii unui alt personaj creat de Scorsese, insa reda atat de bine o parte a esentei measjului transmis in ultima sa creatie.
Stim cu totii ca tot ce tine de religie, de credinta in general, implica un plan atat de personal, incat cei mai multi evitam sa discutam despre acest subiect atat de sensibil, transformandu-l intr-un tabu...asa ca mi-e greu sa redau in cuvinte senzatiile incercate pe parcursul celor mai bine de 2 ore....

Sa dezvolt ceea ce m-a incantat la personajul lui Andrew Garfield (padre Rodrigues): in special impetuozitatea de a face misionarism, in niste conditii extreme (de altfel, realismul scenografiei este unul din puncetele forte ale filmului) ori acel amalgam incarcat de fervoare si dorinta/mandria de a muri asemeni unui martir?

Sau sa ma opresc la ideea (atat de actuala atat in prezent, dar si acum 4 secole) ca religia a pierdut calea catre iluminarea interioara, in detrimentul formalismului, a unor ritualuri aproape mecanice, in care stralucirea unor lacasuri / obiecte de cult / ceremonii ocupa tot spatiul launtric, unde n-ar trebui sa salasuiasca decat dilemele umane si raspunsurile divine?!?
(Isi aminteste cineva "spectacolul" grotesc al Bobotezei, in care enoriasii se calca in picioare pentru aghiasma?)

Oare gesturile unui prelat ori simplu crestin de a calca o icoana sau a scuipa o cruce pot fi considerate atat de blasfemiatoare si de neiertat, desi au fost facute cu un scop nobil, cum ar fi acela de a salva cateva vieti?

...Ultima parte a filmului, in ciuda ritmului extrem de lent, e de-a dreptul bulversanta...

Oameni buni , NU VA DUCETI la acest film pentru ca o sa va para rau dupa banii dati pe bilet.
Nu stiu cum de pot da unii fandositi note de 8..9 la asa o porcarie de film numai pentru a da bine la public.
Nu mai laudati toate mizeriile ce ni le baga unii pe gat.
Este exact ca un tablou de Picasso.......toti prostii il lauda , dar nici unul nu intelege nimic din el.

Faptul ca se pune accent pe triumful LEPADARII, iar cei care se jertfesc pentru credinta sunt prezentati ca niste ,,prosti" ne confirma apartenenta masonica a regizorului si faptul ca se doreste indepartarea oamenilor de Dumnezeu.
Avand in vedere ca povestea e inspirata din fapte reale, acest lucru ne confirma faptul ca desi Biserica Catolica este un colos (d.p.d.v. numeric), este slaba ca si credinta si se usuca repede. Biserica Catolica s-a rupt de Biserica primara a Lui Hristos, iar astfel a fost parasita de Harul apostolic. SA nu uitam ca toti apostolii au murit pentru Hristos deci au fost martiri.
Deci tragem 2 concluzii: 1.regizorii si mai marii lumii vor sa ne lepadam de credinta si 2. Biserica Catolica foarte greu poate genera martiri

Scorsese e fidel filonului narativ din romanul japonezului Shusaku Endo și nu merge pe comercial, ci pe tonuri șoptite, cu migală japoneză. Tăcerea lui Dumnezeu în fața atrocităților cunoaște etape, îndoieli, singurătate, interpretări diverse. Adâncirea singurătății după eșec cunoaște o notă stranie. Deruta unor spectatori se naște din lentoarea demonstrației , din obstinația de a lumina povara tăcerii divine.

SUPERB....un film despre jertfire pentru credinta. F puternic si patrunzator..la suflet. Ca orice opera de arta, transmite emotii si stari.

Subiectul este interesant dar actiunea este lenta cred ca s-at fi putut mai bine . Scorsese se pare ca a imbatranit . Daca nu aveti ce vedea puteti sa va pierdeti timpul cu el . I-am dat nota aceasta numai ca a fost regizat de Scorsese.

Nu pot spune ceva sigur despre film din cauza faptului ca decat 10 min. l-am vizionat,nu mi-a placut.Cu siguranta I don`t give a fuck about who brought the religion in Japan and the other shit about religion.

Ma bucur ca Scorsesse a regizat acest film , pentru ca doar un regizor cu greutate poate crea greutatea emotionala din acest film. Prima jumatate de film a fost extraordinara, mereu am citit despre raspandirea crestinismului si despre misionarii crestini, dar scenele te duc chiar acolo si nicicand nu vei intelege mai bine cum s-a infaptuit totul, decat din scenele acelea.
Din pacate, pentru mine filmul s-a rupt de la jumate , de cand Padre Rodrigues s-a lepadat de credinta, ajutat de Ferreira, a cedat si a calcat pe icoana. Ma asteptam ca mesajul sa fie diferit, dar din pacate toti crestinii, inclusiv Garupe, au murit in van pt credinta lor, pentru ca ultimul preot crestin din Japonia , s-a lepadat.
Si cum ziceam, filmul s-a rupt de la jumate, pentru ca s-a lungit interminabil, dupa aceea nu a mai transmis nici o emotie, a fost doar blank.

Daca ar fi sa-i dau o nota,i-as da 9 din 10.Pe scurt un film bun.

Nu știu dacă e un film de nota 10 sau 9 , dar e un film care îți da de gândit , indiferent de secta sau religia din care facem parte . Am văzut trailerul de doua ori si mi s-a părut Wow ,ma
Așteptăm la mai mult .Am ales sa avd filmul doar pentru actori .O sa citesc cartea in schimb :)

Un film cu un mesaj subliminal din partea celor care simt ca incet dar sigur isi vor pierde puterea asupra creierului uman , spalaturile mintale pe tema religie fara o inchizite si un razboi intre etnii nu o sa mai existe.
Un actor apărut din succesul unui film anterior bine regizat, un protagonist pe care mi l inchipui maxim pe un santier de constructii in functia de gipscartonist si nicidecum un actor care sa apară pe marile ecrane.
Filmul copie a porcariei de film "patimile lui hristos" cu Mell Gibson , o varianta mai disperată pentru un succes de aproape 3 ore , lungit ca o zeama lunga in restaurantele de pe langa gari in Romania .
Daca rezisti prima jumate de oră , inseamna ca esti un erou si creierul tau este intr.o zeama de varză inabusita de aburi bisericesti .Pierdere de timp,bani si neuroni obositi .

Citesc ce scrie un comentator mai sus - ”SILENCE e o capodopera care sta la loc de cinste in galeria marilor filme crestine alaturi de fenomenalul ...”. Serios?!?!? Doamne,mare ti-e gradina cu asemenea creiere ”spălate” ce pot face asemenea comparatii...

Intalnirea cinematografica dintre marele regizor Martin Scorsese si excelentul roman al scriitorului japonez Shusaku Endo s-a soldat asa cum ma asteptam, asa cum speram, cu un mare film. Un film despre puterea de sacrificiu a crestinilor adevarati, un film despre diferenta majora dintre religii, un film care ne arata o data in plus ca ura nu poate conduce la nimic bun. "Silence" e o capodopera care sta la loc de cinste in galeria marilor filme crestine alaturi de fenomenalul "Iisus din Nazaret", de fabulosul serial "Tanarul papa", de tulburatorul "patimile lui Hristos" si de un alt mare film semnat Martin Scorsese, "Ultima ispita a lui Hristos". L-am revazut cu mare placere pe Liam Neeson intr-un rol secundar foarte solid, o binevenita revenire intr-un film serios dupa ce in ultima vreme se profilase pe filme de superactiune, l-am descoperit cu admiratie pe Andrew Garfield, impresionant in dificilul rol principal al parintelui Rodrigues. Din pacate aceasta capodopera scorsesiana a fost ignorata la Oscarurile din acest an dar nu e prima oara cand Hollywoodul nedreptateste un film mare. Si "batranul" Marty nu se opreste aici: ne pregateste un foarte promitator "The Irishman" cu o distributie de vis: Robert de Niro, Al Pacino, Harvey Keitel si Joe Pesci.

Pentru cei care poate nu stiu, filmul este deja aparut pe internet si mai este si in format HD asa ca nu trebuie sa asteptati pana pe 17.03.2017 ca sa-l vedeti. Apropo chiar este un film foarte frumos care vi-l recomand cu placere.

Dincolo de faptul ca este un film destul de lung si cu o desfasurare lenta,el atinge un subiect sensibil si dureros..religia si consecintele grave pe care le-au suportat cei care incercau sa raspandeasca cuvantul lui Dumnezeu in randul oamenilor....

The Last Temptation of Christ (1988), opera inclusa in colectia Criterion: crestinismul cu fata umana.
Kundun (1997): Asia, Tibetul mai exact; Dalai Lama obligat sa traiasca in exil.
Silence (2016) este filmul care inchide cercul trilogiei religoase a lui Martin Scorsese si uneste primele doua productii printr-o imbinare ciudata, mutand crestinismului in Asia.
Bazata pe cartea lui Shusaku Endo, aceasta ultima ecranizare semnata de marele regizor, recreaza momentele cele mai zbuciumate ale miscarii misionare iezuite in Asia, nu atat bazandu-se pe consemnarile istorice cat mai ales pe cele extrase din folclorul Japonez.
Scorsese si-a fixat un scop in viata prin ecranizarea acestei carti si abia acum, dupa mai bine de 25 de ani de incercari de a obtine finantare, a reusit ceea ce el considera a fi, cununa intregii sale cariere.
Asupra spectatorului, filmul are un efect ciudat. Prin grandoare te striveste; prin importanta faptelor te reduce la tacere; iar cand e sa dai verdictul, constientizezi ca esti prea fricos ca sa indraznesti a spune ca nu e un film bun si prea bulversat ca sa poti afirma ca tocmai ai vizionat o capodopera. Pur si simplu, pelicula reda convingerea religioasa a creatorului ei, framantarile sale launtrice si legatura acestuia cu divinitatea. Este "filmul cultului (cu sensul de bisericii) lui Scorsese" asa cum bine il intitula Peter Travers.
Ambiguu, continand intregul spectru de incertitudini pe care o fiinta omeneasca le poate incerca pe durata unei vieti, pelicula reveleaza existenta a cate unui Iuda pentru fiecare dintre marturisitorii credintei crestine. Daca nu e o persoana fizica asa cum in film apare personajul Kichijiro, (Yosuke Kubozuka), atunci e un gand care te tradeaza si te inseala aidoma falsului apostol. Am remarcat o tema de meditatie in repetarea cuvintelor de la Cina cea de Taina: "Ceea ce ai sa faci, fa mai repede!" Capacitatea de intelegere, pur dogmatica a acestor cuvinte, ne va revela si simbolul intregului film, al intregii actiuni, a modului in care ea se deruleaza.
Trimiterile la episoade biblice sunt stridente. Probabil ca cel mai usor de identificat este cel al lepadarii de Hristos al parintelui Rodrigues, (Andrew Garfield), cand pe fundal se aude cantatul cocosului.

Atentie Spoilers!

Si aici intervine strict viziunea catolica, mai emancipata decat cea ortodoxa, asupra acceptarii marturiei de credinta. Ordinul iezuit insusi a fost unul din cele mai flexibile si adaptabile cinuri misionare, modul lor de a atrage adepti fiind contestat si dezaprobat pana si de Papa. Daca in biblie Apostolul si-a constientizat pacatul savarsit din lasitate si s-a reintors intarit la credinta, marturisind fara ocolisuri dragostea pentru Treimea Cereasca, lucru ce in final i-a atras sfarsitul martiric, in film apostazia este perpetua. Apar unele elemente ce demonstreaza inca o apartenenta religioasa, dar asta reprezinta un compromis deloc pe placul divinitatii. In contra-exemplu e parintele Garrpe, (Adam Driver). Sacrificiul lui in incercarea de a salva macar un singur suflet e exemplar si face cinste adeptilor care s-au jertfit cu atata credinta pana la el,dar si odata cu el. Probabil ca asta e si motivul pentru care pe afisul principal al filmului nu apare personajul principal.
Despre "Tacere", daca e sa initiez o discutie, ar insemna sa dezvalui prea mult din actiunea filmului si deci sa rapesc din placerea vizionarii celor care au de gand sa mearga la cinema, asta daca va fi lansat in Romania. Oricum, motivul tacerii divine care nu intervine ferm si definitiv ca sa stopeze oceanul de suferinta ce ineaca intreaga omenire, e destul de amplu dezbatut si de alte productii.
Concluzi: Un film greu de digerat, lung, impovarator si trist. O abordare umana a unei tragedii de neimaginat si aproape de neprivit, dar care invita persoanele capabile de a descifra tainele doctrinei crestine, la discutii si reflectii legate de teme extrem de sensibile in ceea ce priveste activitatea bisericii si credinta umana. (adaptarea terminologiei referitoare la Dumnezeu pe structura deja existenta in cultul budist a lui "Dainichi" )
Filmul incepe excelent dar se dilueaza cu indoiala si necredinta. Este "o calatorie prin ¡the valley of doubt¡" (sight&sound-magazine) Nota 7,99!
Ps. Singurul moment mai destins al filmului este si o binevenita glumita; cea legata de tortura la care vor fi supusi crestinii si ca prin aceasta ei isi castiga locul in Paradis unde, fericire, nu tu munca, nu tu boala, nu tu suferinta si ... nu tu taxe si impozite.

Intr-o perioada moderna, cand toti producatorii de film si toate studiourile vor sa dea lovitura la box-office (ca filmele lor sa aibe incasari cat mai mari) si in care filmele comerciale par a fi in mare cele vazute in format 3D, cele cu super-eroi si filmele cu cat mai multe efecte speciale, iata ca mai sunt si exceptii. Exceptia in cauza se numeste filmul, Silence.
Un film cu un subiect mai mult decat interesant, despre:religie, credinta si sacrificii ce prezinta calatoria in Japonia secolului 17 (aflata in plina inchizitie) a doi preoti crestini lusitani ce a avut ca scop gasirea mentorului lor si aducerea acestuia in tara (Portugalia)

Vazand acest lungmetraj am inceput sa fac personal niste comparatii si concluzia trasa de mine rezultata din aceste comparatii este socant de diferita.
Vedem in acest film istoric (cu actiunea in jurul anilor 1633-1660) cum erau preotii crestini din Europa, dispusi sa isi dea viata pt ca ei sa duca Evanghelia si sa impartaseasca cuvintele Domnului Iisus Hristos crestinilor din Japonia, repet cu riscul propriilor vieti si vedem cum sunt preotii materialisti si pacatosi din 2017 (o buna parte, nu chiar toti). Vedem in filmul Silence (cu actiunea in secolul 17) crestini care prefera sa moara torturati in chinuri groaznice, refuzand sa calce icoanele cu Iisus Hristos, cu un simplu pas facut de fiecare in parte, si vedem crestinii contemporani noua (o mare parte) care: nu se duc la biserica nici macar odata pe an, in cea mai sfanta noapte a anului, in noaptea invierii Domnului Iisus Hristos (de PASTI) Vedem crestini care nu tin POST de Craciun, de PASTI, vedem crestini care comit fara de legi: crime, violuri, talharii, vedem crestini care se drogheaza etc

Foarte bine narata o buna parte din film de catre tanarul actor, Andrew Garfield. Si prestatia lui in rolul parintelui Rodriguez a fost pe masura. Un actor care personal am sa ii dau mai multa atentie pe viitor dupa prestatiile foarte bune din Hacksaw Ridge si Silence.
Andrew Garfield, un actor tanar si de perspectiva, cu tot viitorul in fata. Totul depinde doar de el, important este sa se mentina acolo sus (in ierarhia actorilor de la Hollywood)