Părerea criticului
Pe final de secol XX jocul video Silent Hill a lasat masca majoritatea jucatorilor: tenebros si infricosator, cu o atmosfera si niste personaje generatoare de cosmaruri si cu niste atu-uri vizuale si tehnice creatoare de legenda. Logic, ca manifestare a lipsei din ce in ce mai vizibile si mai acute de idei de la Hollywood s-a petrecut si minunea deloc neasteptata: ecranizarea jocului. Paradoxal, la carma proiectului n-a fost mult prea blamatul Uwe Boll, ci un francez: Christophe Gans. Cu titluri ca Fratia lupilor si Crying Freeman la activ, Gans parea o alegere mai mult decat binevenita.
Scenariul l-a scris Roger Avary (Pulp Fiction, Killing Zoe, The Rules of Attraction): ajutata de o politista (Laurie Holden), o mama (Radha Mitchell) isi cauta fiica adoptiva printre ruinele unui orasel minier abandonat (Silent Hill). Frumos, mai ales ca peste orasel ninge non stop cu cenusa. Evident, exista si monstri (mai mult sau mai putin antologici, de la un card de gandaci gigantici la un ansamblu de dans format din infirmiere zombie sexoase) si mai exista si niste supravetuitori, paranoici ultra-religiosi condusi de Christabella (Alice Krige).Filmul are ceva probleme legate de distribuirea actiunii (cam rarefiata in partea de inceput), anumite gesturi sunt paradoxale si idiotice (mama care isi rapeste fiica pentru a o confrunta cu locul din cosmarurile pe care le are micuta) dar atunci cand vin, explicatiile sunt mult peste plot-urile filmelor de gen. Atu-urile: atmosfera, latura vizuala, ambiguitatea, metafora fanatismului religios sunt exploatate cu rezultate deloc neglijabile care fac din Silent Hill un nou standard, mult peste asteptari in ce priveste ecranizarile de gen.
Must see pentru fanii jocului (care vor regasi atmosfera tenebroasa si fascinanta din acesta), doua ore de horror stilat pentru cine gusta filmele aflate pe linia de demarcatie intre groaza si science-fiction si un film care odata vazut da de gandit oricarui spectator, Silent Hill este atipic si fascinant.
de root
Scenariul l-a scris Roger Avary (Pulp Fiction, Killing Zoe, The Rules of Attraction): ajutata de o politista (Laurie Holden), o mama (Radha Mitchell) isi cauta fiica adoptiva printre ruinele unui orasel minier abandonat (Silent Hill). Frumos, mai ales ca peste orasel ninge non stop cu cenusa. Evident, exista si monstri (mai mult sau mai putin antologici, de la un card de gandaci gigantici la un ansamblu de dans format din infirmiere zombie sexoase) si mai exista si niste supravetuitori, paranoici ultra-religiosi condusi de Christabella (Alice Krige).Filmul are ceva probleme legate de distribuirea actiunii (cam rarefiata in partea de inceput), anumite gesturi sunt paradoxale si idiotice (mama care isi rapeste fiica pentru a o confrunta cu locul din cosmarurile pe care le are micuta) dar atunci cand vin, explicatiile sunt mult peste plot-urile filmelor de gen. Atu-urile: atmosfera, latura vizuala, ambiguitatea, metafora fanatismului religios sunt exploatate cu rezultate deloc neglijabile care fac din Silent Hill un nou standard, mult peste asteptari in ce priveste ecranizarile de gen.
Must see pentru fanii jocului (care vor regasi atmosfera tenebroasa si fascinanta din acesta), doua ore de horror stilat pentru cine gusta filmele aflate pe linia de demarcatie intre groaza si science-fiction si un film care odata vazut da de gandit oricarui spectator, Silent Hill este atipic si fascinant.
de root
