Sinopsis
Sufletul unui boxer e disputat de doua entitati celeste vrajmase: un inger si un demon.
Manny, un boxer, are o comotie cerebrala care ii pune in pericol viata. Sufletul sau devine subiectul unei lupte metafizice. Doi foarte diferiti agenti supranaturali sunt trimsi ca sa i-l castige: unul este un inger aterizat dintr-o curioasa versiune a raiului care arata ca un Paris bucolic si unde toata lumea vorbeste franceza; celalalt e o chelnerita din iad, care vrea sa-l seduca si sa-l faca sa-si petreaca eternitatea intr-o inchisoare rosie unde toata lumea vorbeste engleza.
Paradisul si, mai ales, infernul n-au parut niciodata atat de primitoare si respectiv, respingatoare pentru noi, bietii muritori. In aceasta comedie ezoterica semnata de spaniolul Agustin Diaz Yanes, infernul seamana cu o societate rece si materialista, mulata pe modelul corporatiei culturale americane, in timp ce paradisul e o capitala a culturii care seamana cu Parisul. Mizand discret pe aceasta opozitie dintre America capitalista si Europa culturala, aceasta lupta dintre bine si rau se transforma, pe un fond de inegalitate, intr-un razboi al sexelor.
Sufletul lui Manny devine subiect de disputa celesta. Responsabilul paradisului (Fanny Ardant) trimite pe Pamant pe cel mai bun emisar al sau, dulcea Lola (Victoria Abril), care ia infatisarea sotiei lui Many cu scopul de a-l calauzi pe drumul drept. Hotarat sa contracareze aceste planuri divine, boss-ul infernului face apel la sufletul damnat favorit, sulfuroasa Carmen (Penelope Cruz) care intra, sub forma unei verisoare, in viata boxerului. Compusa ca o fabula amuzanta, filmul multiplica temele socio-culturale in timp ce razboiul dintre Lola si Carmen face ravagii pe plan moral – Many, fiinta antipatica se vede dand un nou suflu umanintatii din supermarket-ul unde Lola e angajat model si Carmen sef de personal cinic. Coruptia, violenta conjugala, lesbianismul si revendicarile sindicale se impletesc inainte ca totul sa se regleze pintr-un explozie de violenta colorata in marea traditie a lui Tarantino si, mai ales, a lui Thelma & Louise. Femeile isi iau revansa asupra unei societati dominate de macho-ul meridional. No news from God e, inainte de toate, o pelicula despre inegalitatile sociale, sexuale, culturale si politice care se propaga pana la cer, reflectie prea realista a universului nostru – si poate acesta e adevaratul infern. Abordarea este ironica si frontierele dintre bine si rau sunt estompate, ca in iadul capitalist, unde arta nu poate exista fara suportul financiar al structurilor materialiste. Acest lung metraj se lasa contaminat de dulcea nebunie specifica cinematografului spaniol. Umorul e decalat, favorizand nivelul secund, mai degraba decat exploatarea directa. Dualitatea Cruz/Abril e rupta din rai. Filmul celebreaza cu mandrie mostenirea mediteran italo-spaniola si ofera alternativa binevenita la cinematograful contemporan prea cu picioarele pe Pamant.
Manny, un boxer, are o comotie cerebrala care ii pune in pericol viata. Sufletul sau devine subiectul unei lupte metafizice. Doi foarte diferiti agenti supranaturali sunt trimsi ca sa i-l castige: unul este un inger aterizat dintr-o curioasa versiune a raiului care arata ca un Paris bucolic si unde toata lumea vorbeste franceza; celalalt e o chelnerita din iad, care vrea sa-l seduca si sa-l faca sa-si petreaca eternitatea intr-o inchisoare rosie unde toata lumea vorbeste engleza.
Paradisul si, mai ales, infernul n-au parut niciodata atat de primitoare si respectiv, respingatoare pentru noi, bietii muritori. In aceasta comedie ezoterica semnata de spaniolul Agustin Diaz Yanes, infernul seamana cu o societate rece si materialista, mulata pe modelul corporatiei culturale americane, in timp ce paradisul e o capitala a culturii care seamana cu Parisul. Mizand discret pe aceasta opozitie dintre America capitalista si Europa culturala, aceasta lupta dintre bine si rau se transforma, pe un fond de inegalitate, intr-un razboi al sexelor.
Sufletul lui Manny devine subiect de disputa celesta. Responsabilul paradisului (Fanny Ardant) trimite pe Pamant pe cel mai bun emisar al sau, dulcea Lola (Victoria Abril), care ia infatisarea sotiei lui Many cu scopul de a-l calauzi pe drumul drept. Hotarat sa contracareze aceste planuri divine, boss-ul infernului face apel la sufletul damnat favorit, sulfuroasa Carmen (Penelope Cruz) care intra, sub forma unei verisoare, in viata boxerului. Compusa ca o fabula amuzanta, filmul multiplica temele socio-culturale in timp ce razboiul dintre Lola si Carmen face ravagii pe plan moral – Many, fiinta antipatica se vede dand un nou suflu umanintatii din supermarket-ul unde Lola e angajat model si Carmen sef de personal cinic. Coruptia, violenta conjugala, lesbianismul si revendicarile sindicale se impletesc inainte ca totul sa se regleze pintr-un explozie de violenta colorata in marea traditie a lui Tarantino si, mai ales, a lui Thelma & Louise. Femeile isi iau revansa asupra unei societati dominate de macho-ul meridional. No news from God e, inainte de toate, o pelicula despre inegalitatile sociale, sexuale, culturale si politice care se propaga pana la cer, reflectie prea realista a universului nostru – si poate acesta e adevaratul infern. Abordarea este ironica si frontierele dintre bine si rau sunt estompate, ca in iadul capitalist, unde arta nu poate exista fara suportul financiar al structurilor materialiste. Acest lung metraj se lasa contaminat de dulcea nebunie specifica cinematografului spaniol. Umorul e decalat, favorizand nivelul secund, mai degraba decat exploatarea directa. Dualitatea Cruz/Abril e rupta din rai. Filmul celebreaza cu mandrie mostenirea mediteran italo-spaniola si ofera alternativa binevenita la cinematograful contemporan prea cu picioarele pe Pamant.
