Părerea criticului
Nica (Rodica Tapalaga, in cel mai formidabil rol al ei in cinema!) este o mamaie de la tara care tine o pensiune confort trei si televizorul in permanenta deschis pe 1. Cand i se arata in cafea si-n carti cel dupa care i se scurg ochii la Jurnal, crainicul Paul (Mircea Radu), mama Nica isi ia catrafusele si se duce valvartej la fie-sa-n Capitala; mai ales ca-i convinsa ca „Cerbisorul” (cum il alinta ea pe Paul) e in primejdie, mancat de fund de pilosi si de invidiosi... Asa incepe cel mai recent film al lui Mircea Daneliuc, „Sistemul nervos” – o fabula furioasa despre varsta a treia care se TV-tembelizeaza si, cand ia o pauza, revolutioneaza.
Revolutia cea mai spectaculoasa este faptul ca e – cred – primul film romanesc in care vedeta este o mare actrita ce nu mai e la prima tinerete, nici la a doua, ci la a treia. Rolul pare scris special pentru Tapalaga, care insufla filmului acea agitatie specifica celor ce se agita din orice. Nica vrea sa puna lucrurile la punct in familia fie-sii, sa faca dreptate in Televiziunea Romana si sa rezolve si problema pensionarilor din Romania – daca se poate, cu forta.
In familie, lucrurile stau prost: infirmiera de fie-sa (Cecilia Barbora, excelenta) sta prost cu memoria, trantorul de ginere-su (Valentin Teodosiu) sta prost cu hernia, iar nepoata semi-cubaneza (Beatrice Benezi) sta prost cu cosurile. In TVR, se stie – mancatorie cat vezi cu ochii, strambe la orice colt, intrigi peste tot. Cat despre biata Romanica, ce sa mai zici: toti fura, toti mint, toti trag in piept cu nerusinare. Si se „dreg” facand urinoterapie.
„Sistemul nervos” („sistem”, ca in societate; „nervos”, ca in societatea romaneasca) este cel mai bun film al lui Daneliuc de la „Senatorul melcilor” incoace. Ba chiar, de la „Patul conjugal” incoace. Si, ce mai tura-vura, de la „Revolutie” incoace... Unora, probabil, li se va parea „incoerent”; dar ce e „coerent” in ce s-a intamplat si se intampla in Romania?!
Daneliuc ne pune in fata o oglinda, aratandu-ne realitatea (nemachiata): tineri debusolati, adulti sedati, batrani super-adrelinizati. E de ras, e de plans? E!
Revolutia cea mai spectaculoasa este faptul ca e – cred – primul film romanesc in care vedeta este o mare actrita ce nu mai e la prima tinerete, nici la a doua, ci la a treia. Rolul pare scris special pentru Tapalaga, care insufla filmului acea agitatie specifica celor ce se agita din orice. Nica vrea sa puna lucrurile la punct in familia fie-sii, sa faca dreptate in Televiziunea Romana si sa rezolve si problema pensionarilor din Romania – daca se poate, cu forta.
In familie, lucrurile stau prost: infirmiera de fie-sa (Cecilia Barbora, excelenta) sta prost cu memoria, trantorul de ginere-su (Valentin Teodosiu) sta prost cu hernia, iar nepoata semi-cubaneza (Beatrice Benezi) sta prost cu cosurile. In TVR, se stie – mancatorie cat vezi cu ochii, strambe la orice colt, intrigi peste tot. Cat despre biata Romanica, ce sa mai zici: toti fura, toti mint, toti trag in piept cu nerusinare. Si se „dreg” facand urinoterapie.
„Sistemul nervos” („sistem”, ca in societate; „nervos”, ca in societatea romaneasca) este cel mai bun film al lui Daneliuc de la „Senatorul melcilor” incoace. Ba chiar, de la „Patul conjugal” incoace. Si, ce mai tura-vura, de la „Revolutie” incoace... Unora, probabil, li se va parea „incoerent”; dar ce e „coerent” in ce s-a intamplat si se intampla in Romania?!
Daneliuc ne pune in fata o oglinda, aratandu-ne realitatea (nemachiata): tineri debusolati, adulti sedati, batrani super-adrelinizati. E de ras, e de plans? E!
