Părerea criticului
Cat pe ce sa fie lansat direct pe DVD, Slumdog Millionaire sfarseste cu opt Oscaruri si ovatii internationale. Rare sunt filmele care, iata, reusesc sa impresioneze publicul, industria si criticii deopotriva, venind parca de nicaieri si ajungand in centrul atentiei tuturor. De fapt, destinul protagonistului sau, un pustan din mahalalele Mumbaiului care uimeste lumea intreaga cu raspunsurile corecte la Vrei sa fii miliardar?, e dublat de cel al filmului: Cenusareasa soarbe din cocktailul de aprecieri si bani al victoriei, in timp ce... frumosul Brad Pitt e trimis la spalat podelele.
Daca nu si-ar fi infipt radacinile atat de adanc in noroiul (si nu numai :D) din mahalalele Mumbaiului, Slumdog Millionaire (sau, pe romaneste, Vagabondul milionar) ar fi fost exemplul perfect al acelui gen de filme denumit "rags to riches": Jamal (Dev Patel), al carui trecut aventuros il vedem in lungi flashback-uri, ajunge sa concureze la versiunea indiana a concursului de cultura generala Who Wants To Be A Millionaire? si da raspuns corect dupa raspuns corect pana la ultima intrebare, cea care i-ar putea aduce nu mai putin de 20 de milioane de rupii (adica vreo 400.000 USD). Dar inainte de ultimul raspuns baiatul e bagat la zdup si torturat (sic!), organizatorii fiind convinsi ca triseaza. Argument logic: cum ar putea un orfan lipsit de orice educatie sa raspunda corect la intrebari care ii pun in dificultate chiar si pe concurentii cu studii superioare?
E imposibil sa nu-l placi pe Jamal (sau pe Dev Patel, distribuit perfect in primul sau rol pentru cinema) si e imposibil sa nu placi filmul lui Danny Boyle, chiar daca avalansa de laude exagereaza imens asteptarile in ceea ce-l priveste. Cu vreo sase Oscaruri in plus fata de cate ar fi meritat, Vagabondul este un film simplu, plin de inima, jucat excelent, cu o muzica extraordinara si cu un final care nu va dezamagi pe nimeni (cine zicea ca Hollywood-ul cucereste Bollywood-ul si nu invers?). Dar, in acelasi timp, imensul hype mediatic din jurul lui nu face decat sa-i strice, caci Slumdog Millionaire ar fi meritat sa fie acel DVD ales intr-o doara dintr-un vraf pentru a te indragosti imediat de el si nu filmul pe care "trebuie sa-l vezi!".
Un alt repros care i se poate aduce Vagabondului? Inspirata idee de a urmari prin flashback-uri sursa raspunsurilor corecte a lui Jamal, ajunge unica, fragila si mult prea utilizata coloana vertebrala a acestei aventuri indiene a lui Boyle. Regizorul se incapataneaza sa urmareasca originea fiecarui raspuns, construind doar din mers ceea ce ar fi trebuit sa fie adevarata miza: povestea de dragoste dintre Jamal si frumoasa Latika (Freida Pinto), cea pentru care pustiul si intra in concurs.
Este Slumdog Millionaire un film bun? Categoric. Merita el sa castige Oscaruri, cand concureaza alaturi de Milk sau Frost/Nixon? Deloc! Intr-un an prost, in care productiile bune sunt foarte putine, Slumdog Millionaire a venit la timp pentru a astampara dorinta de nou, inovatie si neconformism a Academiei, doar ca samburele tare, delicios al acestei emotionante povesti despre dragoste, destin si razvratire se sfarama sub greutatea celor opt statuete, care il ambaleaza in ceva ce pana la urma nu este.
Obligatoriu de vazut, dar cu o sugestie: cand lumina din cinematograf se stinge si pe ecran apare chipul lui Jamal invaluit in fumul tigarii tortionarului sau, uita tot ce ai citit despre film, caci exuberantul sau periplu trebuie urmarit cu mintea goala de orice asteptare.
Daca nu si-ar fi infipt radacinile atat de adanc in noroiul (si nu numai :D) din mahalalele Mumbaiului, Slumdog Millionaire (sau, pe romaneste, Vagabondul milionar) ar fi fost exemplul perfect al acelui gen de filme denumit "rags to riches": Jamal (Dev Patel), al carui trecut aventuros il vedem in lungi flashback-uri, ajunge sa concureze la versiunea indiana a concursului de cultura generala Who Wants To Be A Millionaire? si da raspuns corect dupa raspuns corect pana la ultima intrebare, cea care i-ar putea aduce nu mai putin de 20 de milioane de rupii (adica vreo 400.000 USD). Dar inainte de ultimul raspuns baiatul e bagat la zdup si torturat (sic!), organizatorii fiind convinsi ca triseaza. Argument logic: cum ar putea un orfan lipsit de orice educatie sa raspunda corect la intrebari care ii pun in dificultate chiar si pe concurentii cu studii superioare?
E imposibil sa nu-l placi pe Jamal (sau pe Dev Patel, distribuit perfect in primul sau rol pentru cinema) si e imposibil sa nu placi filmul lui Danny Boyle, chiar daca avalansa de laude exagereaza imens asteptarile in ceea ce-l priveste. Cu vreo sase Oscaruri in plus fata de cate ar fi meritat, Vagabondul este un film simplu, plin de inima, jucat excelent, cu o muzica extraordinara si cu un final care nu va dezamagi pe nimeni (cine zicea ca Hollywood-ul cucereste Bollywood-ul si nu invers?). Dar, in acelasi timp, imensul hype mediatic din jurul lui nu face decat sa-i strice, caci Slumdog Millionaire ar fi meritat sa fie acel DVD ales intr-o doara dintr-un vraf pentru a te indragosti imediat de el si nu filmul pe care "trebuie sa-l vezi!".
Un alt repros care i se poate aduce Vagabondului? Inspirata idee de a urmari prin flashback-uri sursa raspunsurilor corecte a lui Jamal, ajunge unica, fragila si mult prea utilizata coloana vertebrala a acestei aventuri indiene a lui Boyle. Regizorul se incapataneaza sa urmareasca originea fiecarui raspuns, construind doar din mers ceea ce ar fi trebuit sa fie adevarata miza: povestea de dragoste dintre Jamal si frumoasa Latika (Freida Pinto), cea pentru care pustiul si intra in concurs.
Este Slumdog Millionaire un film bun? Categoric. Merita el sa castige Oscaruri, cand concureaza alaturi de Milk sau Frost/Nixon? Deloc! Intr-un an prost, in care productiile bune sunt foarte putine, Slumdog Millionaire a venit la timp pentru a astampara dorinta de nou, inovatie si neconformism a Academiei, doar ca samburele tare, delicios al acestei emotionante povesti despre dragoste, destin si razvratire se sfarama sub greutatea celor opt statuete, care il ambaleaza in ceva ce pana la urma nu este.
Obligatoriu de vazut, dar cu o sugestie: cand lumina din cinematograf se stinge si pe ecran apare chipul lui Jamal invaluit in fumul tigarii tortionarului sau, uita tot ce ai citit despre film, caci exuberantul sau periplu trebuie urmarit cu mintea goala de orice asteptare.
