Părerea criticului
Ștrumfii: Filmul reunește gașca de creaturi sălbatice într-o nouă aventură în jurul globului pentru a salva lumea și a învinge vrăjitorii malefici ce vor să fure binele din lume.
Dacă până acum lui Smurfette, singurul ștrumf de sex feminin din celebra franciză, i-au dat glas cântărețele Katty Perry și Demi Lovato, a venit rândul Rihannei să poarte mai departe moștenirea acestui rol istoric, în Ștrumfii: Filmul. Cea mai nouă adiție a seriei îl are la cârma regizorală pe Chris Miller, nominalizat la Premiile Oscar pentru Motanul încălțat (2011), iar scenariul bazat pe banda desenată omonimă a artistului Payo a fost definitivat de Pam Brady, cunoscută pentru că a produs South Park. Cu așa nume mari implicate, e clar că animația combinată cu live-action va face cinste îndrăgitelor personaje.
Filmul pentru întreaga familie se deschide cu facerea universului, creat de patru cărți ce au ajuns vânate de o grupare de magicieni malefici. Apoi intrăm, la figurat și la propriu, în povestea uneia dintre ele și suntem întâmpinați de un moment muzical de introducere a spectatorilor nefamiliarizați cu Ștrumfii – multora dintre ei le este prezentat numele derivat de la abilitatea lor specială cu ajutorul textului de pe ecran. Înțelegem că No Name (James Corden), unul dintre protagoniștii noștri, nu a găsit încă acel ceva unic pentru el, dar că întreaga comunitate încearcă să îl ajute cu această sarcină. Totul decurge în liniște până când vrăjitorul Razamel îl răpește pe Tata Ștrumf fără să își averizeze fratele Gargamel, mereu dat la o parte. Scopul lui e să obțină cartea ascunsă în satul ștrumfilor, ultima rămasă pentru a intra în posesia puterii necesare de a distruge tot binele din lume.
Călătoria personajelor în jurul lumii le poartă prin Franța, Australia și Germania, fiecare teritoriu pe care pășesc fiind casa unor aliați neașteptați, ca într-un basm cu specific românesc. Animația se îmbină armonios cu live-action-ul, iar diversitatea tehnicilor își atinge apogeul când ștrumfii țopăie dintr-o dimensiune în alta, fiecare desenată într-un stil caracteristic: stop-motion cu figurine de lut, schiță 2D pe hârtie, joc video, anime, suprarealism etc. Muzica este și ea pe măsură: de la hitul actriței principale Please Don't Stop the Music, până la inserții scurte din Hallelujah și Heaven Is a Place on Earth.
Umorul provenit preponderent din jocuri de cuvinte, replici inteligent scrise și referințe la epoca contemporană fac Ștrumfii: Filmul alegerea potrivită pentru copii și adulți deopotrivă. Menționarea apelului pe Zoom cu vrăjitorii, livrarea de mâncare la castel și dorința arzătoare a acolitului lui Razamel de a primi un review pozitiv pe LinkedIn sunt hilare în contextele date, dar cât se poate de logice în „lumea reală” în care se petrece acțiunea.
În cele din urmă, totuși, povestea contează cel mai mult, în special pentru cei mici. Mesajul filmului este clar și la obiect: „cine sunt depinde de mine”. Poate durează puțin mai mult să ne găsim identitatea, dar nu ar trebui să așteptăm ca cineva să vină și să ne spună cine suntem. Fiecare individ e unic în felul lui, iar împreună suntem mai puternici. De aceea solidaritatea e cea mai puternică armă împotriva frustrărilor malefice.
Dacă până acum lui Smurfette, singurul ștrumf de sex feminin din celebra franciză, i-au dat glas cântărețele Katty Perry și Demi Lovato, a venit rândul Rihannei să poarte mai departe moștenirea acestui rol istoric, în Ștrumfii: Filmul. Cea mai nouă adiție a seriei îl are la cârma regizorală pe Chris Miller, nominalizat la Premiile Oscar pentru Motanul încălțat (2011), iar scenariul bazat pe banda desenată omonimă a artistului Payo a fost definitivat de Pam Brady, cunoscută pentru că a produs South Park. Cu așa nume mari implicate, e clar că animația combinată cu live-action va face cinste îndrăgitelor personaje.
Filmul pentru întreaga familie se deschide cu facerea universului, creat de patru cărți ce au ajuns vânate de o grupare de magicieni malefici. Apoi intrăm, la figurat și la propriu, în povestea uneia dintre ele și suntem întâmpinați de un moment muzical de introducere a spectatorilor nefamiliarizați cu Ștrumfii – multora dintre ei le este prezentat numele derivat de la abilitatea lor specială cu ajutorul textului de pe ecran. Înțelegem că No Name (James Corden), unul dintre protagoniștii noștri, nu a găsit încă acel ceva unic pentru el, dar că întreaga comunitate încearcă să îl ajute cu această sarcină. Totul decurge în liniște până când vrăjitorul Razamel îl răpește pe Tata Ștrumf fără să își averizeze fratele Gargamel, mereu dat la o parte. Scopul lui e să obțină cartea ascunsă în satul ștrumfilor, ultima rămasă pentru a intra în posesia puterii necesare de a distruge tot binele din lume.
Călătoria personajelor în jurul lumii le poartă prin Franța, Australia și Germania, fiecare teritoriu pe care pășesc fiind casa unor aliați neașteptați, ca într-un basm cu specific românesc. Animația se îmbină armonios cu live-action-ul, iar diversitatea tehnicilor își atinge apogeul când ștrumfii țopăie dintr-o dimensiune în alta, fiecare desenată într-un stil caracteristic: stop-motion cu figurine de lut, schiță 2D pe hârtie, joc video, anime, suprarealism etc. Muzica este și ea pe măsură: de la hitul actriței principale Please Don't Stop the Music, până la inserții scurte din Hallelujah și Heaven Is a Place on Earth.
Umorul provenit preponderent din jocuri de cuvinte, replici inteligent scrise și referințe la epoca contemporană fac Ștrumfii: Filmul alegerea potrivită pentru copii și adulți deopotrivă. Menționarea apelului pe Zoom cu vrăjitorii, livrarea de mâncare la castel și dorința arzătoare a acolitului lui Razamel de a primi un review pozitiv pe LinkedIn sunt hilare în contextele date, dar cât se poate de logice în „lumea reală” în care se petrece acțiunea.
În cele din urmă, totuși, povestea contează cel mai mult, în special pentru cei mici. Mesajul filmului este clar și la obiect: „cine sunt depinde de mine”. Poate durează puțin mai mult să ne găsim identitatea, dar nu ar trebui să așteptăm ca cineva să vină și să ne spună cine suntem. Fiecare individ e unic în felul lui, iar împreună suntem mai puternici. De aceea solidaritatea e cea mai puternică armă împotriva frustrărilor malefice.
