”Am înțeles. Ai combinat pumnul șarpelui cu ghearele pisicii ca să distrugi ghearele vulturului”. (ultima replică a acestui film) Citind-o, nu știi dacă să-ți vină să râzi sau să renunți să urmărești un film ce pare să folosească mai toate clișeele filmelor orientale cu arte marțiale.
Începându-și cariera de actor ca figurant în filme cu Bruce Lee, cascadorul necunoscut Chan Kong-sang a spart box-office-ul din Hong Kong în 1978 cu două filme (”Umbra vulturului” și ”Maestrul bețiv”) care l-au adus în atenția publicului occidental, ce l-a cunoscut de atunci numai sub porecla de Jackie Chan.
Primul dintre cele două filme, ”Se ying diu sau” (în traducere liberă ”Șarpele din umbra vulturului”) prezintă instruirea unui tânăr orfan în kung fu sub îndrumarea unui maestru bătrân (interpretat de Yuen Siu Tien, tatăl regizorului debutant), care încă nu devenise bețiv ca în filmul următor, pe fundalul conflictului etern dintre reprezentanții a două stiluri rivale: pumnul șarpelui și ghearele vulturului. Povestea este, ca în majoritatea filmelor cu arte marțiale, doar un pretext pentru a arăta secvențe de luptă pline de imaginație și cascadorii uimitoare.
”Umbra vulturului” este o combinație între un film de acțiune și o comedie slapstick sau mai corect spus el trebuie văzut ca un spectacol de divertisment tipic oriental ce combină arta teatrală cu grația fizică și cu umorul. Subiectul naiv și stereotip trece pe plan secundar, făcând loc unor demonstrații coregrafice uimitoare de dexteritate fizică precum cea în care maestrul apără un castron gol sau îi mișcă membrele ucenicului ca pe cele ale unei marionete permițându-i să bată niște răufăcători, deși nu avea abilități de luptă, sau când eroul nostru împinge cârpe ude sub picioarele unui om care încerca să murdărească o podea proaspăt curățată. Coregrafia uimitoare și umorul lui Jackie Chan sunt elemente care conferă originalitate unui film dintr-un gen care și-a atins potențialul maxim în anii '70-'80. Cu toate acestea, filmul merită doar nota 6,5.
MarioXXX
pe 03 Ianuarie 2016 21:48
Un film de actiune insa nu lipsesc fazele comice, marca Jackie Chan.
radu100
pe 15 Februarie 2012 12:45
nu pot sa l vad!!!!!!!!!!!!!!11 axassssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
chiba_florin
pe 16 Ianuarie 2011 20:38
O ALTA CAPODOPERA JUCATA DE JACKIE CHAN
SUUUUUUUUUPER FILM
Începându-și cariera de actor ca figurant în filme cu Bruce Lee, cascadorul necunoscut Chan Kong-sang a spart box-office-ul din Hong Kong în 1978 cu două filme (”Umbra vulturului” și ”Maestrul bețiv”) care l-au adus în atenția publicului occidental, ce l-a cunoscut de atunci numai sub porecla de Jackie Chan.
Primul dintre cele două filme, ”Se ying diu sau” (în traducere liberă ”Șarpele din umbra vulturului”) prezintă instruirea unui tânăr orfan în kung fu sub îndrumarea unui maestru bătrân (interpretat de Yuen Siu Tien, tatăl regizorului debutant), care încă nu devenise bețiv ca în filmul următor, pe fundalul conflictului etern dintre reprezentanții a două stiluri rivale: pumnul șarpelui și ghearele vulturului. Povestea este, ca în majoritatea filmelor cu arte marțiale, doar un pretext pentru a arăta secvențe de luptă pline de imaginație și cascadorii uimitoare.
”Umbra vulturului” este o combinație între un film de acțiune și o comedie slapstick sau mai corect spus el trebuie văzut ca un spectacol de divertisment tipic oriental ce combină arta teatrală cu grația fizică și cu umorul. Subiectul naiv și stereotip trece pe plan secundar, făcând loc unor demonstrații coregrafice uimitoare de dexteritate fizică precum cea în care maestrul apără un castron gol sau îi mișcă membrele ucenicului ca pe cele ale unei marionete permițându-i să bată niște răufăcători, deși nu avea abilități de luptă, sau când eroul nostru împinge cârpe ude sub picioarele unui om care încerca să murdărească o podea proaspăt curățată. Coregrafia uimitoare și umorul lui Jackie Chan sunt elemente care conferă originalitate unui film dintr-un gen care și-a atins potențialul maxim în anii '70-'80. Cu toate acestea, filmul merită doar nota 6,5.
SUUUUUUUUUPER FILM