Părerea criticului
Categoric mai captivant decât Oglindă, Oglinjoară, celălalt film inspirat de povestea culeasă de fraţii Grimm (din fericire Snow White and the Seven nu a mai primit undă verde de la studiourile producătoare), Albă ca Zăpada şi Războinicul Vânător compensează lungimea exagerată şi replicile nefericite cu un look foarte interesant. Ce mai încoace şi încolo, merită să te duci la cinema pentru a o vedea pe Kristen Stewart în rolul Albei ca Zăpada numai ca să admiri ce-a făcut regizorul Rupert Sanders cu materialul ofertant din poveste.
Bineînţeles, câteva schimbări aduse poveştii erau obligatorii: în primul rând, contextul este cel al unui Ev mediu alternativ, în care vrăjile şi uneltirile se îmbină cu politica. Frumoasa Ravenna (Charlize Theron, pe care sper să n-o mai aud niciodată vorbind cu accent britanic) îl seduce pe rege şi, la câteva ore după căsătorie, îi împlântă în inimă un pumnal. Moştenitoarea de drept, Albă ca Zăpada, este închisă într-un turn, iar regatul se va cufunda într-o perioadă neagră sub domnia Ravennei, obsedată să-şi păstreze tinereţea sorbindu-le energia fetelor frumoase din ţinut...
Ştii ce urmează, iar noi îţi mai spunem doar că, dacă îţi plac fantasy-urile bine făcute, merită să faci o vizită la cinema pentru aspectul lui Albă ca Zăpada şi Războinicul Vânător. Cadrele foarte elaborate, peisajele superbe, scenografia inspirată şi costumele fastuoase chiar te vor face să crezi că filmul ar fi putut purta semnătura imaginativului Tarsem Singh, regizorul cunoscut pentru The Fall şi The Cell, dar condiţionat de producători să transforme Oglindă, oglinjoară într-un film pentru toate vârstele. Albă ca Zăpada şi Războinicul Vânător are multă energie, dar şi multe momente moarte, iar un editor hotărât să nu-şi lase spectatorul să bâţâie din picior a plictiseală cu singuranţă ar fi tăiat cel puţin o jumătate de oră din premiera de vineri.
Probabil că cei mai mulţi se întreabă cum va face Kristen Stewart trecerea de la populara franciză Twilight la alte filme cu şanse mari să impresioneze la box office. Răspunsurile sunt două: în primul rând actriţa, deşi arată atât cât poate de bine (în timpul proiecţiei râdeam că o parte din bugetul de efecte speciale a fost cheltuit pe "operaţiile estetice" cinematografice folosite pentru a-i îmbunătăţi fizionomia destul de banală), e prost distribuită în acest film în care trebuie să o interpreteze pe "cea mai frumoasă din ţară", o prezenţă cu totul serafică şi un simbol al purităţii. Ca fapt divers, dacă aş fi fost trollul din film, eu aş fi plecat cu cel puţin o mână de la locul faptei! (o să-ţi dai seama în timpul vizionării despre ce e vorba...)
În al doilea rând e neclar cum se va descurca Albă ca Zăpada la box office: este unul dintre cele mai aşteptate filme ale verii (a ajutat mult şi trailerul excelent lansat în urmă cu nişte luni), dar sunt mari şanse ca reacţia de după vizionare să fie pentru mulţi spectatori de "aşa şi-aşa". Ce sperăm din tot sufletul este ca filmul să NU aibă o continuare, deşi la final parcă se lasă pârtie pentru o nouă alunecare în lumea fraţilor Grimm. Ce putem spune cu siguranţă este că Kristen Stewart ar face mai bine să-şi încerce puterile cu producţiile independente care au şi făcut-o cunoscută la Hollywood (până la franciza Twilight), pentru că blockbusterele nu prea i se potrivesc...
În România, producţia a primit ratingul Nerecomandat sub 15 ani, o decizie cel puţin ciudată din partea CNC-ului nostru, pentru că filmul nu este chiar atât de dur. De fapt asta e şi marea problemă: îţi lasă impresia că e o viziune cel puţin sumbră asupra poveştii, cu o Albă ca Zăpada războinică ce pune mâna pe sabie şi-şi recucereşte regatul, dar în acelaşi timp se fac concesii neinspirate pentru ca filmul să devină întrucâtva potrivit pentru întreaga familie. Momentele comice pică prost, iar unele secvenţe împrumută atât de mult din lumea basmelor Grimm (vezi întâlnirea din sanctuar), încât sună aproape incoerent în context.
Dacă te miri de ce nu pomenim de Chris Hemsworth, actorul aflat în continuare pe primul loc în topul popularităţii de pe site-ul imdb.com, iată explicaţia: e cantitate neglijabilă în film, deşi personajul său apare şi în titlu.
Bineînţeles, câteva schimbări aduse poveştii erau obligatorii: în primul rând, contextul este cel al unui Ev mediu alternativ, în care vrăjile şi uneltirile se îmbină cu politica. Frumoasa Ravenna (Charlize Theron, pe care sper să n-o mai aud niciodată vorbind cu accent britanic) îl seduce pe rege şi, la câteva ore după căsătorie, îi împlântă în inimă un pumnal. Moştenitoarea de drept, Albă ca Zăpada, este închisă într-un turn, iar regatul se va cufunda într-o perioadă neagră sub domnia Ravennei, obsedată să-şi păstreze tinereţea sorbindu-le energia fetelor frumoase din ţinut...
Ştii ce urmează, iar noi îţi mai spunem doar că, dacă îţi plac fantasy-urile bine făcute, merită să faci o vizită la cinema pentru aspectul lui Albă ca Zăpada şi Războinicul Vânător. Cadrele foarte elaborate, peisajele superbe, scenografia inspirată şi costumele fastuoase chiar te vor face să crezi că filmul ar fi putut purta semnătura imaginativului Tarsem Singh, regizorul cunoscut pentru The Fall şi The Cell, dar condiţionat de producători să transforme Oglindă, oglinjoară într-un film pentru toate vârstele. Albă ca Zăpada şi Războinicul Vânător are multă energie, dar şi multe momente moarte, iar un editor hotărât să nu-şi lase spectatorul să bâţâie din picior a plictiseală cu singuranţă ar fi tăiat cel puţin o jumătate de oră din premiera de vineri.
Probabil că cei mai mulţi se întreabă cum va face Kristen Stewart trecerea de la populara franciză Twilight la alte filme cu şanse mari să impresioneze la box office. Răspunsurile sunt două: în primul rând actriţa, deşi arată atât cât poate de bine (în timpul proiecţiei râdeam că o parte din bugetul de efecte speciale a fost cheltuit pe "operaţiile estetice" cinematografice folosite pentru a-i îmbunătăţi fizionomia destul de banală), e prost distribuită în acest film în care trebuie să o interpreteze pe "cea mai frumoasă din ţară", o prezenţă cu totul serafică şi un simbol al purităţii. Ca fapt divers, dacă aş fi fost trollul din film, eu aş fi plecat cu cel puţin o mână de la locul faptei! (o să-ţi dai seama în timpul vizionării despre ce e vorba...)
În al doilea rând e neclar cum se va descurca Albă ca Zăpada la box office: este unul dintre cele mai aşteptate filme ale verii (a ajutat mult şi trailerul excelent lansat în urmă cu nişte luni), dar sunt mari şanse ca reacţia de după vizionare să fie pentru mulţi spectatori de "aşa şi-aşa". Ce sperăm din tot sufletul este ca filmul să NU aibă o continuare, deşi la final parcă se lasă pârtie pentru o nouă alunecare în lumea fraţilor Grimm. Ce putem spune cu siguranţă este că Kristen Stewart ar face mai bine să-şi încerce puterile cu producţiile independente care au şi făcut-o cunoscută la Hollywood (până la franciza Twilight), pentru că blockbusterele nu prea i se potrivesc...
În România, producţia a primit ratingul Nerecomandat sub 15 ani, o decizie cel puţin ciudată din partea CNC-ului nostru, pentru că filmul nu este chiar atât de dur. De fapt asta e şi marea problemă: îţi lasă impresia că e o viziune cel puţin sumbră asupra poveştii, cu o Albă ca Zăpada războinică ce pune mâna pe sabie şi-şi recucereşte regatul, dar în acelaşi timp se fac concesii neinspirate pentru ca filmul să devină întrucâtva potrivit pentru întreaga familie. Momentele comice pică prost, iar unele secvenţe împrumută atât de mult din lumea basmelor Grimm (vezi întâlnirea din sanctuar), încât sună aproape incoerent în context.
Dacă te miri de ce nu pomenim de Chris Hemsworth, actorul aflat în continuare pe primul loc în topul popularităţii de pe site-ul imdb.com, iată explicaţia: e cantitate neglijabilă în film, deşi personajul său apare şi în titlu.
