So weit die Füße tragen (2001)

O călătorie din infern in paradis. Avem o drama emoționantă despre speranța versus dezumanizare, perseverenta versus vânătoare. Perfect pentru perioada Crăciunului. In rest vizionare plăcuta !

Desi presa a scris ca pune la indoiala povestea , eu cred ca este adevarata pentru ca am citit cateva istorioare identice , reale , iar aici pe pagina un comentator da si un exemplu din propria familie.
Fiecare eveniment de genul asta este inedit.
Am si eu povesti aproximativ lafel de la rude.
Eu nu cred in divinitatea definita de evrei ci in telepatia numita credinta care functioneaza.
Este un film de urmarit si de tinut minte.

Există o primă versiune a filmului "Până unde mă vor duce Picioarele" ("So weit die Füße tragen"), turnată în sase parti, pentru televiziune, de către regizorul german Fritz Umgelter, care "a golit străzile", în anul 1959, când a fost transmisă, mai ales ca în acea perioadă, existau încă atâtia soldati germani, care fuseseră luati prinzonieri si dusi în Siberia, despre a căror soartă nu se mai stia nimic, dintre care f. mult nu s-au mai întors... Filmul a fost făcut după cartea omonimă, care la rândul ei a fost scrisă după benzile înregistrate ale fostului prizonier, inginerul Cornelius Rost (* 27.03.1919 Kufstein, Tirol, Austria - † 18.10.1983 München), de către scriitorul german Josef Maria Bauer, însărcinat de către editorul Franz Ehrenwirth, căruia istoria i s-a părut a fi f. interesantă, carte care a avut un succes răsunator, precum si filmul. În Rolul principal al lui Clemens Forell, apare actorul german Heinz Weiss, în rolul Dr. Heinz Stauffer, actorul german Wolfgang Büttner. Fiindcă povestea este aproape incredibilă, existând si unele inadvertente, cel putin din punctul de vedere al unui istoric, ea a fost pusă la îndoială de către Arthur Dittleman, un jurnalist de la Radio Bavaria, care a făcut în anul 2010 un "Feature", în care se întreabă dacă este adevărată. Aceasta nu mă miră, fiindcă de-a lungul secolelor, s-au găsit mereu persoane, care să pună existente si fapte în dubiu, cert fiind si că anumite întâmplări, relatate din amintire, pot contine inexactităti sau confuzii, exagerări, poate chiar si "inventii", tocmai pentrucă o astfel de fugă, care a durat 3 ani, si l-a purtat peste 14.000 km, dintr-un lagăr sovietic, aflat în Siberia de rasarit, la celălalt capăt al lumii, este atât de extraordinară, că pare aproape imposibilă...

Tema și motivele (fuga, urmărirea obsesivă, trădarea...) nu sunt nemaivăzute, dar maniera în care sunt ilustrate caracterele, situațiile-limită, relațiile dintre personaje este pătrunzătoare, sugestive, tulburătoare...Filmul stârnește curiozitate și îndeamnă la meditație asupra condiției umane marcată de război...

Nu stiu daca romanul pe baza caruia s-a creat scenariul filmului acesta este scris dupa niste intamplari adevarate, dar acest film trebuie vazut. Si nemtii in lagarele create in al doilea razboi mondial au chinuit si apoi ucis oameni fara mila dar nici cu rusii nu mi-e rusine, Toti au fost niste criminali. Doar oamenii obisnuiti au fost altfel. Interesant ca un evreu ai caror frati au fost ucisi de hitleristi l-a ajutat in final, cu pretul vietii totusi. Povestea reala a unui prizonier german care a reusit sa fuga din gulagul unui lagar stalinist mi-a amintit de o poveste asemanatoare a unui unchi al sotului, deportat si el in siberia, care de abea a treia oara a reusit sa ajunga acasa in Bucovina de nord care a fost daruita ucrainei de hrusciov. Pentru ca astazi cand populatia din tara noastra ajuta refugiatii din calea razboiului un mascarici care e presedintele lor acum sa ucrainizeze romanii bastinasi. Vizionare placuta sper sa-l reia.

Bun, subiect de multe ori uitat si neglijat, bine redat, de vazut pt ca merita !

Unul dintre filmele europene foarte bune despre al doilea război mondial, greu de privit, emoționant, dramatic, o perioadă extrem de grea a omenirii și plină de cicatrici adânci lăsate până azi...Recomand să vedeți acest film, are câteva momente epice, poate banale pentru zilele noastre, însă atunci de o importanță de viață și de moarte, întâlnirea unui copac, îmbrățișarea lui...sau căldura unei foci sacrificate...greu de explicat în cuvinte, aici...

Bazat pe o poveste adevărată și pe cel mai bine vândut roman(Josef Martin Bauer).Numele Clemens Forell este un alias. Versiunea din viața reală a lui Forell era Cornelius Rost. A folosit un alt nume, deoarece îi era frică de potențiale probleme cu KGB-ul când cartea a fost lansată.IMDB

Să spui că acest film nu e de nota 10, trebuie să fii idiot! Incredibil de bun! ????1️⃣0️⃣

Nu credeam că voi acorda nota maximă unui film german. L-am găsit total întâmplător într-o listă. E un film cu tot ce trebuie, de la poveste și scenariu până la emoționantul sfârșit.

Prea comercial pentru gustul meu, prea departe de adevar, multe clisee.Peisaje frumoase.

Un film care trebuie vizionat. Sa nu uitam istoria.
"Cine-si uita istoria, risca s-o repete."

Un lung metraj foarte bun, ce se desfasoara de-a lungul unei povesti din perioada celui de-al doilea razboi mondial, traita de un prizonier german in lagarele siberiene si intoarcerea dramatica de care are parte la intoarcerea acasa.

Acest film, o coproductie germano-rusa, ar trebui mediatizat mai mult, nu numai ca este inspirat dintr-un fapt istoric real, dar si pentru prestatia absolut incredibila a actorilor care si-au trait sentimentele conform cu evenimentele din film. De remarcat atitudinea oamenilor de credinta, care in ciuda intamplarilor extrem de nefaste, datorita iubirii lor pur familiale sunt intariti de Sus cu multa rabdare, ceea ce va face ca emotivitatea finala sa fie cutremuratoare. Aventura, suspans, drama, istoric. Un film ce te tine cu sufletul la gura pana la final.

Cam asa as fi intitulat eu acest film. Se potriveste si cu perioada din an pe care o traversam si parca capata si o doza de miracol, cam in ideea in care se si incheie filmul.
Desi sunt mai multe dovezi cum ca toata povestea este o fictiune, cum e si cazul peliculei The Way Back de altfel, productie ce trateaza acelasi gen de subiect, vreau sa privesc filmul pur si simplu ca un produs cinematografic si atat. Iar din aceasta perspectiva, filmul este bun spre foarte bun. Are poveste, ceea ce pe mine ca si privitor ma intereseaza in primul si in primul rand, are interpretare, una chiar excelenta si are regie.
Iar despre regie trebuie mentionat ca, pana la un anumit punct, are acel stil germanic, autentic, atat de diferit de ceea ce ne invadeaza zilnic de peste ocean. Ca pe final recurge la clisee emotionante; ca incearca sa supradimensioneze momentele… da! Aici pierde din pacate acea aura ce l-a inconjurat mai permanent, acea aura de autenticitate si de ce un, de raritate. Insa nu este totul pierdut, ruinat.
Povestea este una surprinzatoare din perspectiva spectatorului obisnuit cu soldatii nemti in ipostaza invadatorului, a opresorului, a paznicului de lagar. Aici nu e cazul. Si aflam ca soldatii nemti sunt si ei oameni, au familia, au sotii pe care le-au lasat acasa, unele chiar insarcinate si mai mult, pot chiar sa planga. Cine s-ar fi gandit la asta pana acum?

Cateva momente par “ireale” si chiar prost gandite cum e scena din gara, cea cu cainele, unde ezitarea si lipsa de luciditate apar atat de contrastant cu conditia de evadat incat iarasi ne ramane acel gust acru-amar al cliseului ce nu isi avea rostul a fi introdus in film. Dar nah! Asta e! Mergem mai departe. Ca o paranteza, intamplarea face ca in urma cu putin timp sa fi parcurs niste pagini din Calvarul lui A. Tolstoi si in care se povesteste chiar o evadare a unui rus din taberele de prizonieri germane. Cu totul alt aer, o autenticitate ce razbate din fiecare moment ce ne este povestit. Cu totul alt comportament, mult mai lucid si totodata nebunesc, mult mai demn de un evadat.

Concluzie: un film de urmarit, tulburator, ce abunda in scene si imagini la limita suportabilului, uneori chiar depasind aceasta limita, mai ales in prima parte. Surprinzator de usoara este vizionarea chiar daca are aproape 3 ore. Un 7,31!

Ps. Exceptand unele momente cat de cat potrivite ca si fundal sonor, coloana sonora a filmului este foarte prost gandita si aleasa.

un film exceptional
cu mici dicrepante,un evreu nu ar ajuat un neamt cred nicioata!

Excelent filmul. Mult mai bun decât altele asemănătoare produse de americani. De altfel, traducerea acestuia (As far as my feet will carry me) este mai des întâlnită decât titlul original.

Un film bun, usor stricat de complexul de vinovatie al germanilor fata de evrei, complex materializat in film de catre evreul ce il ajuta pe final. Sa ne intelegem bine...nu am nimic cu evreii dar faza e greu de crezut. O alta faza si mai greu de crezut este cea cu comandantul lagarului care il urmareste 4 ani....doar pt. a ii demonstra ceva...dupa care ii da drumul.... Ok. Toate aceste exagerari pot duce la ideea ca tot filmul e exagerat...ei bine, nu. Am sa va spun ca ambii mei bunici au fost prizonieri la rusi si scenele din tren cat si cele din lagar sunt adevarate. Cine nu si-a baut urina...a murit. S-au mancat cadavre pana la destinatie. Cand plecau la taiat copaci, pe camp scurmau dupa resturi de cartofi si de sfecla si le mancau. Unul dintre bunici a reusit sa evadeze intr-un grup organizat dupa doar doi ani de lagar...cu cei 3 de razboi ...5 ani de chin....traieste si acum. Are 95 de ani. Celalalt a facut 4 ani de razboi si 4 de lagar. Cand a ajuns la marginea satului nu a mai putut sa mearga si sa oprit la prima casa. Strabunica mea (al carui sot murise in primul razboi mondial) a fugit pana la el desculta, fara broboada si cand la vazut de abia la recunoscut....avea barba pana la piept. Noi nu stim sa facem filme despre eroii nostrii. Noi stim sa ,,demitizam'' istoria, in sensul ca ai nostrii au fost prosti...si ai lor buni. Toata viata lor bunicii mei i-au multumit celui ce a semnat armistitiul, fara sa puna nici o conditie in privinta prizonierilor romani. SE STIE EL CINE E.....Vizionare placuta.

Ma uit pe aici si nu vad nici un premiu. De ce marea majoritate a filmelor premiate sunt de la Hollywood? Si tot eu imi raspund, ca sunt singurul deocamdata, pe aici... Pentru ca acolo se invart cel mai bine banii si ce-i drept efectele speciale sunt la ele acasa. Totusi acest film, chiar daca este o coproductie germano-rusa, ar trebui mediatizat mai mult, nu numai ca este inspirat dintr-un fapt istoric real, dar si pentru prestatia absolut incredibila a actorilor care si-au trait sentimentele conform cu evenimentele din film. De remarcat atitudinea oamenilor de credinta, care in ciuda intamplarilor extrem de nefaste, datorita iubirii lor pur familiale sunt intariti de Sus cu multa rabdare, ceea ce va face ca emotivitatea finala sa fie cutremuratoare. Aventura, suspans, drama, istoric. Un film ce te tine cu sufletul la gura pana la final.