Somnul insulei (1994)

Ca și în filmele lui Andrei Tarkovsky, este necesară o atenție analitică acordată detaliilor aparent minore și nesemnificative, fiind, în multe scene, extrem de subtil prezentate simțămintele personajelor din cadrul cărora reies problematici de natură ontologică extrem de complexe. Filmul este mult mai mult decât ceea ce pare, bineînțeles, în funcție de capacitatea fiecărui individ de a-l interpreta. Țin să-mi prezint umila părere și-l consider a fi o capodoperă, ce-ar trebui să trezească neliniști până și în cele mai uniformizate și conformate mentalități. Cât despre Marcel Iureș, un rol impecabil, el reprezentând sacrificiul prea puțin prețuit sau observabil din pricina pânzei de păianjen țesută peste acesta, în rolul lui de Jean Elby. Replici impecabile, inevitabil emoționante, ce prezintă maladiile identitare abătute asupra a ceea ar fi reprezentat, cândva, un individ sau o comunitate a acestora.

din respect pentru marele actor care a fost Ovidiu Iuliu Moldovan, din pacate filmul nu ii pune in valoare talentul.

Un film-parabolă greoi despre lipsa de libertate a oamenilor din perioada comunistă, un fel de "1984" al lui Mircea Veroiu. Metodele de reeducare folosite de autorităţile regimului imaginat de Veroiu sunt mai subtile decât cele din cartea lui George Orwell: o manipulare subtilă prin inducerea în mintea acuzatului a convingerii ferme că a procedat greşit. Filmul păcătuieşte însă prin confuzie, cadre de reflecţie prea lungi şi chiar banalitate. Cred că s-a vrut a fi şi o reflecţie a regizorului faţă de viaţa sa, de ratările survenite şi de irosirea timpului. Oricum, filmul îţi solicită mintea la maximum.

film foarte bun! avem nevoie și de cultură, dar dacă oamenii de cultură sunt îndepărtați de societatea asta obscură, nu mai avem nici un izvor de cunoaștere și culturalizare!

tare filmu... si cartea