Părerea criticului
Sonic (vocea: Ben Schwartz) este un arici super-rapid dintr-o altă dimensiune care - printr-un șir de pățănii tragice - ajunge din întâmplare în universul nostru. Stabilindu-se în secret în orășelul Green Hills din Montana, în Statele Unite, se împrietenește cu localnicii însă îl plictisește viața în ascunzătoare. Atunci când este descoperit, armata americană trimite un mercenar dement, Ivo Robotnik (Jim Carrey) să îl prindă. Sonic pornește într-o cursă alături de polițistul local Tom Wachowski (James Marsden) pentru a găsi o geantă cu inele magice care îl vor ajuta să scape cu bine.
Sonic Ariciul, animalul antropomorf albastru-fosforescent care a fost personajul central în jocurile Sega timp de ani întregi, este un nume de marcă al anilor 1990. Simpatic și ieșit parcă din desenele animate, cu superputeri și cu o obrăznicie amuzantă, Sonic pare să fi fost inspirat (după părerea creatorilor săi) de personalitatea lui Bill Clinton, o comparație care putea fi făcută numai în contextul anilor 1990.
In film, personajul lui James Marsden își dorește cu disperare să fie polițist în San Francisco, și nu unul într-un orășel ca Green Hills, unde nu se simte un adevărat polițist și ar prefera să fie undeva unde să poată avansa. Dintre toate personajele, el are probabil povestea de fundal cea mai consistentă. Totuși, Marsden singur nu poate salva filmul de la un torent de urmăriri ridicole si de turnuri neinspirate.
Una dintre cele mai reușite figuri din Sonic the Hedgehog este Jim Carrey, în rolul lui Dr. Robotnik. Rolul este distribuit genial. În materialul original, Robotnik este un personaj dezaxat, țipând și urlând, pur și simplu un nebun. Distribuirea lui Carrey într-un rol de personaj nebun de joc video a fost o idee excepțională, pentru că reușește să facă un rol consistent.
Umorul, deși reușit pe alocuri, are multe scăpări însă. Unele glume nu au haz. Povestea, nici ea, nu e originală. Probabil e una dintre cele mai comune povești dintr-un film din ultima vreme. Dar, pentru publicul foarte tanăr căruia se adresează, Sonic the Hedgehog avea nevoie doar să fie captivant și să țină spectatorii în scaune, ceea ce reușeste în mare. Sonic the Hedgehog are unele secvențe reușite de acțiune, ce ar putea să îi mulțumească pe părinții care își însoțesc copiii la film.
Sonic Ariciul, animalul antropomorf albastru-fosforescent care a fost personajul central în jocurile Sega timp de ani întregi, este un nume de marcă al anilor 1990. Simpatic și ieșit parcă din desenele animate, cu superputeri și cu o obrăznicie amuzantă, Sonic pare să fi fost inspirat (după părerea creatorilor săi) de personalitatea lui Bill Clinton, o comparație care putea fi făcută numai în contextul anilor 1990.
In film, personajul lui James Marsden își dorește cu disperare să fie polițist în San Francisco, și nu unul într-un orășel ca Green Hills, unde nu se simte un adevărat polițist și ar prefera să fie undeva unde să poată avansa. Dintre toate personajele, el are probabil povestea de fundal cea mai consistentă. Totuși, Marsden singur nu poate salva filmul de la un torent de urmăriri ridicole si de turnuri neinspirate.
Una dintre cele mai reușite figuri din Sonic the Hedgehog este Jim Carrey, în rolul lui Dr. Robotnik. Rolul este distribuit genial. În materialul original, Robotnik este un personaj dezaxat, țipând și urlând, pur și simplu un nebun. Distribuirea lui Carrey într-un rol de personaj nebun de joc video a fost o idee excepțională, pentru că reușește să facă un rol consistent.
Umorul, deși reușit pe alocuri, are multe scăpări însă. Unele glume nu au haz. Povestea, nici ea, nu e originală. Probabil e una dintre cele mai comune povești dintr-un film din ultima vreme. Dar, pentru publicul foarte tanăr căruia se adresează, Sonic the Hedgehog avea nevoie doar să fie captivant și să țină spectatorii în scaune, ceea ce reușeste în mare. Sonic the Hedgehog are unele secvențe reușite de acțiune, ce ar putea să îi mulțumească pe părinții care își însoțesc copiii la film.
