Of! Unde este comedia din acest film?Nu mi-a placut nici ritmul filmului , nici abordarea subiectului.
pisicuta1
pe 09 Februarie 2017 00:03
foarte bun reflecta bine societatea actuala!
......................
Losai
pe 19 Decembrie 2012 01:03
Introducere:
Ecranizarea a fost facută după romanul scandalos cu acelaşi nume, autorul căruia este Sergey Minaev. Denumirea originală a acestuia este "ДухLess", cuvânt format din rădacină rusească şi terminaţie englezească. În traducere directă şi contextuală asta ar însemna - lipsit de spirit (Spiritless) şi nicidecum "Soulless", aşa cum s-a grăbit să-l denumească presa americană. Ideea de turnare a filmului după carte a fost concepută la 2 ani de la editare. Însa sub pretextul crizei financiare, filmările au întârziat într-atât, încât scenariul a fost supus actualizărilor.
Iar acum să vedem ce-au obţinut de fapt cinematografiştii ruşi.
Rezumat:
Max e un funcţionar sus pus al unei bănci ruso-franceze, care foarte modest se autointitulează "stăpân al vieţii". Trezindu-se în apartamentul său confortabil, îşi bea cafeaua de dimineaţă, işi îmbracă costulmul elegant, işi conduce limuzina de lux până la biroul său, unde îl aşteaptă munca bineplătită şi condimentată de către planctonul birocratic, şeful mahmur, secretara loială şi turnatorul - un ghimpe-nfipt în fundul fericit al eroului nostru.
După muncă îl absoarbe atmosfera restaurantelor luxoase, cluburilor moderne, petrecerilor fiţoase unde, conform privelegiilor sale işi bea whiskaciul, işi prizeaza praful şi urlă în urechea interlocutorului, încercand astfel să eclipseze muzica de fundal a clubului şi în cele din urmă, işi incheie ziua în aşternut cu vre-o gagică nelipsită de ifose şi pafose.
Într-o zi însorită, stând la masa unui restaurant select în compania tovarăşei sale sclipicioase, Max devine victima unui eveniment extravagant al unui grup de proteste, în care işi intersectează privirea cu tânara activistă Julia. Aceasta ii oferă lui Max un exerciţiu de reabilitare morală, plasându-l faţă-n faţă cu realitaţile societaţii în evenimentele grupului activist.
Eroul nostru, cu un grad ridicat de incompetenţă morală, constată dispariţia spiritualităţii în comunitatea show-biznesului şi a bancherilor. Undeva în adancul sufletului pare sa-i pese, însa nu perturba fluxul obişnuit al acţiunii şi tratează sentimentul cu superficialitate. Cu toate astea subconştientul sau îl urmăreşte şi îi dă de-nţeles ca totul e incorect şi lipsit de omenie. Astfel devine insuportabil de ruşinat de comunitatea în care-şi desfasoară existenţa. Ruşine pe care mai mult o asociază cu o depresiea post-party, când ţi-e jenă absolut de tot, dar în special - de propria-ţi persoana.
Suprimându-şi criza greţurilor existenţiale, Max işi contiună activitatea tumultoasă cu aceiaşi cocaină, whiskey, frecţie la melodie şi escapade în adancul sufletului sau pustiu, în care i se oglindeşte toată lumea hidoasă a metropolei glamurate. Periodic însă, îşi petrece timpul în compania clounilor separatişti, de unde-şi are originea şi prietena sa Julia. Ca rezultat al zbuciumului său intern dar şi al evenimentelor ce urmează, eroul nostru trage bară şi ia decizii.
Concluzii:
Lipsa interesului de a ieşi dintr-un cerc vicios e aproape filosofică. Ce sens are schimbarea de situaţie şi a regulilor jocului, atâta timp, cât şi aşa-i destul de limpede că orice adunatură de oameni, organizaţi într-o societate - în marea lor majoritate sunt nişte impotenţi sentimentali ticsiţi cu pretenţii. Nu ne ramâne decât să ne încărcăm programul la maxim cu activităţi, băutură, droguri şi femei ca să nu ne scape la suprafaţă vre-un gând existenţial. Nu-i voie!!! Anume ăsta-i motivul pentru care n-am putut să diger finalul filmului. În rest, a ieşit destul de dinamic şi amuzant. Dac-ar fi să facem abstracţie de latura romantică mototolită a Juliei, l-aş fi numit - consumabil. Replicile clare şi ţintite, caracterul carismatic al eroului principal, scnele comice, pe alocuri psihedelice - ce poţi să-ţi mai doreşti de la o şedinţă cinematografică. Povestea în sine, despre futerea vieţii într-un ritm energic, cu siguranţă le va fi pe plac femeilor casnice, cărora li s-a acrit de gătit, spălat, călcat şi care odată asimilând conţinutul filmului, vor conştientiza că viaţa plină de tumult şi distracţie e mult mai obositoare decat rutina lor casnică.
......................
Ecranizarea a fost facută după romanul scandalos cu acelaşi nume, autorul căruia este Sergey Minaev. Denumirea originală a acestuia este "ДухLess", cuvânt format din rădacină rusească şi terminaţie englezească. În traducere directă şi contextuală asta ar însemna - lipsit de spirit (Spiritless) şi nicidecum "Soulless", aşa cum s-a grăbit să-l denumească presa americană. Ideea de turnare a filmului după carte a fost concepută la 2 ani de la editare. Însa sub pretextul crizei financiare, filmările au întârziat într-atât, încât scenariul a fost supus actualizărilor.
Iar acum să vedem ce-au obţinut de fapt cinematografiştii ruşi.
Rezumat:
Max e un funcţionar sus pus al unei bănci ruso-franceze, care foarte modest se autointitulează "stăpân al vieţii". Trezindu-se în apartamentul său confortabil, îşi bea cafeaua de dimineaţă, işi îmbracă costulmul elegant, işi conduce limuzina de lux până la biroul său, unde îl aşteaptă munca bineplătită şi condimentată de către planctonul birocratic, şeful mahmur, secretara loială şi turnatorul - un ghimpe-nfipt în fundul fericit al eroului nostru.
După muncă îl absoarbe atmosfera restaurantelor luxoase, cluburilor moderne, petrecerilor fiţoase unde, conform privelegiilor sale işi bea whiskaciul, işi prizeaza praful şi urlă în urechea interlocutorului, încercand astfel să eclipseze muzica de fundal a clubului şi în cele din urmă, işi incheie ziua în aşternut cu vre-o gagică nelipsită de ifose şi pafose.
Într-o zi însorită, stând la masa unui restaurant select în compania tovarăşei sale sclipicioase, Max devine victima unui eveniment extravagant al unui grup de proteste, în care işi intersectează privirea cu tânara activistă Julia. Aceasta ii oferă lui Max un exerciţiu de reabilitare morală, plasându-l faţă-n faţă cu realitaţile societaţii în evenimentele grupului activist.
Eroul nostru, cu un grad ridicat de incompetenţă morală, constată dispariţia spiritualităţii în comunitatea show-biznesului şi a bancherilor. Undeva în adancul sufletului pare sa-i pese, însa nu perturba fluxul obişnuit al acţiunii şi tratează sentimentul cu superficialitate. Cu toate astea subconştientul sau îl urmăreşte şi îi dă de-nţeles ca totul e incorect şi lipsit de omenie. Astfel devine insuportabil de ruşinat de comunitatea în care-şi desfasoară existenţa. Ruşine pe care mai mult o asociază cu o depresiea post-party, când ţi-e jenă absolut de tot, dar în special - de propria-ţi persoana.
Suprimându-şi criza greţurilor existenţiale, Max işi contiună activitatea tumultoasă cu aceiaşi cocaină, whiskey, frecţie la melodie şi escapade în adancul sufletului sau pustiu, în care i se oglindeşte toată lumea hidoasă a metropolei glamurate. Periodic însă, îşi petrece timpul în compania clounilor separatişti, de unde-şi are originea şi prietena sa Julia. Ca rezultat al zbuciumului său intern dar şi al evenimentelor ce urmează, eroul nostru trage bară şi ia decizii.
Concluzii:
Lipsa interesului de a ieşi dintr-un cerc vicios e aproape filosofică. Ce sens are schimbarea de situaţie şi a regulilor jocului, atâta timp, cât şi aşa-i destul de limpede că orice adunatură de oameni, organizaţi într-o societate - în marea lor majoritate sunt nişte impotenţi sentimentali ticsiţi cu pretenţii. Nu ne ramâne decât să ne încărcăm programul la maxim cu activităţi, băutură, droguri şi femei ca să nu ne scape la suprafaţă vre-un gând existenţial. Nu-i voie!!! Anume ăsta-i motivul pentru care n-am putut să diger finalul filmului. În rest, a ieşit destul de dinamic şi amuzant. Dac-ar fi să facem abstracţie de latura romantică mototolită a Juliei, l-aş fi numit - consumabil. Replicile clare şi ţintite, caracterul carismatic al eroului principal, scnele comice, pe alocuri psihedelice - ce poţi să-ţi mai doreşti de la o şedinţă cinematografică. Povestea în sine, despre futerea vieţii într-un ritm energic, cu siguranţă le va fi pe plac femeilor casnice, cărora li s-a acrit de gătit, spălat, călcat şi care odată asimilând conţinutul filmului, vor conştientiza că viaţa plină de tumult şi distracţie e mult mai obositoare decat rutina lor casnică.